How can something so wrong feel so right? „Forbidden” de Tabitha Suzuma - Recenzie

Cartea poate fi comandată de AICI.

Încă de mici, atunci când ochii noștri nu pot discerne cu precizie realitatea, iar conștiința noastră nu poate cuprinde atâtea înțelesuri, suntem învățați de cei din jur ce este bine și ce e rău. Creștem înmagazinând în sine definiții și concepte clare despre lucrurile și situațiile pe care societatea le consideră anormale și le condamnă, și facem tot posibilul să ne integrăm și să nu ieșim în evidență prin fapte imorale. Dar dacă mintea noastră este un mecanism strict și ghidat de principii, inima e doar un amalgam de emoții contradictorii, instincte, iar cele două adesea nu conlucrează împreună, împingându-ne uneori pe marginea prăpastiei.

Din momentul în care tatăl lor i-a părăsit, Lochan și Maya au devenit unul pentru celălalt sprijinul și umărul pe care pot plânge, sursele din care își trag energia și puterea de a merge mai departe pentru a reuși să aibă grijă de cei trei frați mai mici și de mama lor indiferentă, evident depășită de situație. Toate grijile și responsabilitățile lăsate pe umerii lor i-au maturizat, îndemnându-i să se bazeze necondiționat unul pe celălalt, cimentându-le relația și făcându-i cei mai buni prieteni, confidenți, frați.. Au devenit, pe scurt, totul unul pentru celălat. Însă la un moment dat linia dintre permis și interzis se va estompa, normalitatea se va surpa, iar iubirea inocentă, frățească, va fi înlocuită treptat de sentimente mult mai profunde și periculoase.

După ce am fost complet cucerită de romanul „Stolen” de Lucy Christopher, mi-am dorit să continui în aceeași direcție și să citesc despre dragostea nefirească, apărută în cele mai neașteptate situații. Am intenționat să explorez alte căi ale inimii și ale capacității acesteia de a pune stăpânire cu totul pe cineva, până în acel punct în care îi paralizează rațiunea, gândirea, conștiința. „Forbidden” de Tabitha Suzuma mi-a dat senzația din descriere că e o poveste curajoasă, care abordează o temă extrem de dificilă și pe care puțini au puterea și inspirația de a o ataca..anume incestul.

Intrigată fiind de subiect, m-am tot frământat, gândit, cum va reuși autoarea să construiască o acțiune realistă, care să se bazeze pe niște piloni logici, având în vedere situația ușor de blamat și judecat pe care o tratează. Mărturisesc că nu am simțit în niciun moment imboldul de a judeca alegerea personajelor după ce le-am înțeles, le-am cunoscut ascunzișurile, nu mi-a făcut rău, cum aș fi crezut, apropierea lor, iar iubirea pe care o dezvoltă unul pentru celălalt nu mi s-a părut una bolnavă. Da, am fost circumspectă la început, cartea e mai ciudată, dar Tabitha a reușit să dea o doză de normalitate unui context total bizar, iar fundamentul pe care a clădit dragostea nepermisă fiind solid. Pur și simplu i-am perceput pe cei doi ca pe doi tineri obișnuiți, extrem de profunzi, care au găsit alinarea unul în celălalt. Poate și faptul că eu nu am avut un frate a avut un rol important aici în percepția mea asupra cărții.

Lochan are anumite probleme emoționale și nu reușește să se exteriorizeze în fața necunoscuților, în public, nu poate vorbi decât cu membrii familiei lui. În ciuda dificultăților și umilințelor pe care le-a îndurat în acești ani, este inteligent, silitor, ambițios, descurcăreț. Doar în fața Mayei poate fi el, cu adevărat, ea îl cunoaște și îi admiră sufletul frumos, altruist, cei doi au fost inseparabili de mici, iar ajutorul pe care și-l acordă reciproc este impresionant. Legătura dintre toți frații este indestructibilă și emoționantă. Am disprețuit-o din tot sufletul pe mama lor imatură, am condamnat-o pentru lipsa de interes și geșelile de neiertat pe care le face față de proprii copii, pentru problemele pe care le cauzează, probleme pe care Lochan și Maya sunt nevoiți să le rezolve mereu în locul ei. Familia disfuncțională în care au crescut i-a făcut pe cei doi de nedespărțit, faptul că ei au devenit părinții fraților lor, au preluat toate atribuțiile din casă, treburile gospodărești, i-a schimbat pentru totdeauna.

Stilul cărții este descriptiv, intens, e ca o hartă a inimii personajelor, reușind să evidențieze cu cele mai puternice nuanțe trăirile și angoasele lor. Foarte frumos și emoționant roman, cuvintele mi-au produs mici tăieturi în suflet și m-au mișcat în cel mai intens mod posibil.

Deși veți conștientiza încă de la început anormalitatea situației, veți încerca să citiți detașați, năvala sentimentelor, trăirilor, nedreptății vă va izbi din plin. Și cu toate că veți anticipa un deznodământ fatidic pentru Lochan și Maya, vă veți implica sufletește cu fiecare fibră, dorind un final fericit pentru o poveste ce pare sortită dezastrului iminent.

„Never before have I imagined my life without him – like this house, he is my only point of reference in this difficult existence, this unstable and frightening world. The thought of him leaving home fills me with a terror so strong it takes my breath away.”

”„Being togheter, we harm nobody; being apart, we extinguish ourselves.”

”How to explain that Lochan has never felt like a brother but like something far, far closer than that – a soul mate, a best friend, part of the very fibre of my being? How to explain that this situation, the love we feel for one another – everything that to others may seem sick and twisted and disgusting – to us feels completely natural and wonderful and oh – so, so right?”

“„At what point do you give up – decide enough is enough? There is only one answer really. Never.””

Carte primită de la librăria online Books Express pentru recenzie. 

 Puteţi comanda o mulţime de cărţi în engleză, franceză, germană, spaniolă, dar şi alte limbi străine de pe http://www.books-express.ro/ titluri frumoase şi la preţuri accesibile, livrarea rapidă, în câteva zile doar.