The magic of words (13)

Ciatele sunt, aşa cum v-am obişnuit, din "Atingerea Umbrei", volumul 3 din "Academia Vampirilor" de Richelle Mead. Recenzia cărţii AICI.

“— Esti somnambulă? se auzi o voce din spatele meu.

M-am răsucit pe călcâie, surprinsă. Dimitri era acolo, urmărindu-mă, părând în același timp amuzat și curios.

[..]Și, la drept vorbind, ce, aș fi murit dacă m-aș fi pieptănat un pic înainte să ies?

Mi-am trecut în grabă mâna prin părul meu lung, știind că era un pic cam târziu. Probabil că arăta de parcă mi-ar fi murit un animal in creștet.

— Testam sistemul de securitate al internatului, i-am zis. E nașpa.

O umbră de zâmbet îi juca pe buze. Frigul începuse deja să mi se strecoare în oase și nu m-am putut împiedica să observ cât de călduroasă părea haina lui lungă de piele. Nu m-aș fi supărat dacă m-aș fi înfășurat în ea.

Ca și cum mi-ar fi citit gândurile, a zis:

— Probabil că ai înghețat. Vrei să-ți dau haina mea?

Am scuturat din cap, hotărâtă să nu mărturisesc că nu-mi mai simțeam picioarele.

— Mi-e bine. Tu ce cauți aici? Testezi și tu sistemul de securitate?

— Eu sunt securitatea.” (Rose și Dimitri)

“— Uite ce e, Rose. Nu trebuie să-ti continui jocul de-a inabordabila. Deja m-ai cucerit.

Adrian știa prea bine că nu mă jucam de-a inabordabila, însă mereu avea o plăcere deosebită să mă tachineze.

— Chiar n-am chef astăzi de așa-zisele tale farmece.

— Și-atunci, care-i treaba? Tropăi prin toate băltoacele disponibile și arăti ca și cum ai vrea să pocnești cea dintâi persoană care-ți iese în cale.

— Și-atunci, de ce pierzi vremea pe-aici? Nu ți-e teamă că ai putea s-o încasezi?

— Aoleu, tu niciodată n-ai putea să mă lovesti. Am o față mult prea drăguță.” (Adrian și Rose)

“— Nu-ți face griji, micuțule dhampir. Poți să fii tu înconjurată de nori, că pentru mine rămâi mereu ca o rază de soare.” ( Adrian către Rose)

“— Îmi retrag cuvintele de adineauri, Rose. Am înțeles totul. Nu ești supărată din cauza Lissei sau a lui Christian. Ești supărată pentru că regulamentul cere să fii repartizată unui elev, iar Adrian Ivashkov e prea mare. După cum am auzit, voi doi ați exersat o grămadă păzindu-vă reciproc corpurile.”

“— Rose. Nu știi deloc să minți.

Mi-am ridicat ochii.

— Ba nu, nu-i așa. Am spus o grămadă de minciuni bune la viața mea. Lumea le-a crezut.

Zâmbi ușor.

— Sunt convins. Dar cu mine nu-ți merge. În primul rând, pentru că nu vrei să mă privești în ochi. Și în al doilea... Nu știu. Pur și simplu, o simt.” (Dimitri și Rose)

,,Mda, dacă mă iau după... Hei, ce faci, te holbezi la pieptul meu?"

Mă examină îndeaproape, însă privirea nu-i mai era îndreptată spre fața mea. Mi-am încrucișat brațele peste piept și m-am uitat urât la el.

,,Mă holbez la bluza ta", îmi zise. ,,Culoarea e total nepotrivită."

Întinzând mâna, atinse breteaua. Așa cum se întinde cerneala pe hârtie, pânza în culoarea fildesului căpătă aceeași nuanță de indigo intens ca mugurii viței. Își îngustă ochii ca un artist experimentat care-și examineaza opera.

,,Cum ai făcut asta?" m-am mirat. 
(Adrian și Rose)

,,Grozav. Prin urmare, tocmai eu sunt norocoasa care trebuie sa-ți suporte hărțuielile sexuale."

Păru cu adevărat jignit.

,,Chiar mi-aș dori sa nu te mai porți de parc-aș fi încarnarea răului."

,,Scuze. Pur și simplu, n-am avut prea multe motive să cred că ești în stare și de ceva util."

,,Corect. Spre deosebire de mentorul tău pedofil. Nu prea observ ca tu să fi facut mari progrese cu el."

Am facut un pas înapoi și l-am privit cu ochii îngustați.

,,Nu-l amesteca pe Dimitri în asta." (Adrian și Rose)

”Mă așteptam ca Tatiana să mă invite să stau jos, dar în loc de asta, se ridică ea și veni drept spre mine. Nu arăta deloc bucuroasă la față.

— Domnișoară Hathaway, rosti ea tăios. Voi fi scurtă. Trebuie să încetezi imediat relația aceasta mizerabilă pe care o întreții cu strănepotul meu. Imediat.” (Regina către Rose, referitor la Adrian)

”— Am auzit toate amănuntele nepermise despre ceea ce se întâmplă, așa că toate acestea vor înceta chiar acum, chiar aici. Adrian Ivashkov nu va fugi cu o oarecare fată dhampir ieftină, așa că ai putea foarte bine să te descotorosești de amăgirea aceasta pe loc.

— Nici prin gând nu mi-a trecut c-o va face vreodată... având în vedere faptul că nu suntem implicați, am insistat. Adică, suntem prieteni, atât. Îi place de mine. Îi place sa flirteze. Iar dacă vreți să vorbiți despre chestii nepermise, atunci... mda, sunt destul de convinsă că are o întreaga listă de chestii nepermise pe care i-ar plăcea să le facem împreuna. O mulțime de chestii nepermise. Numai că nu le facem. Maiestate.” (Regina Tatiana și Rose)

”— Îmi retrag cuvintele de mai adineauri, le-a zis el. Ca să spun în schimb că, de fapt, asta-i ceea ce am așteptat de când m-am născut. O invitație să mă alătur clubului vostru din căsuța din copac.

Ralf, mătăhălos și greoi, făcu un pas înainte.

— Nu te pune cu noi. Asta-i treabă serioasă.

Christian oftă.

— Atunci, nu vă puneți voi cu mine. Dacă v-ați închipuit cu adevărat că aș vrea să-mi pierd vremea cu voi și să îmbunătățesc și mai mult situația moroilor care deja sunt răsfățați și egoisti, atunci înseamnă că sunteți chiar mai proști decât mi-ați făcut impresia. lar impresia aia era ca sunteți destul de proști.”

”— De fapt, este o vrăjitoare.

— O... Nici măcar nu puteam să pronunţ cuvântul. O ce? Asta-i pe ruseşte?

— Pe româneşte. Înseamnă... în fine, nu există o traducere exactă. ,,Magiciană" se apropie, dar nu e acelaşi lucru. Concepţia lor despre magie nu este aceeaşi ca a americanilor.

Niciodată nu m-aş fi aşteptat să am o astfel de conversaţie cu el. Pur şi simplu, nu-l vedeam pe Dimitri ca pe un tip superstiţios.”

”Mâinile noastre se găsira, degetele ni se înlănţuiră. Am rămas aşa timp de aproape un minut întreg, fără ca vreunul dintre noi să spună ceva. Singura noastră atingere era prin intermediul mâinilor. Vântul se înteţi din nou și, cu toate că temperatura nu era decât pe undeva la patru-cinci grade Celsius, mi se părea c-ar fi sosit primăvara. Mă aşteptam că bobocii să înflorească exploziv în jurul nostru.” (Dimitri și Rose)