Cartea a apărut la Editura Herg Benet şi poate fi comandată de AICI

Întotdeauna am fost fascinată de altercația dintre realism și fantastic, credință și supranatural, psihic și fizic... tot ce pare posibil și imposibil într-o combinație absolut incredibilă. Fiind atât de ordinari, cu toții căutam ceea ce nu putem atinge, ceea ce se naște din cuvântul imposibil. Din această cauză, poftim la infinitul necunoscut pe care îl identificăm perceptibil și... real.

”Malad” de Alexandru Voicescu este un roman absolut răvășitor, lăsându-mă fără cuvinte, într-un haos plin de fascinație.

Acest roman ne introduce cu ușurință la lansarea unei tablete grafice de către compania W, la care lucrează Andrei, art director român stabilit în Elveția și personajul principal. La această lansare sunt invitați cinci artiști pentru a-și încerca talentul într-un concurs speed drawing. În timpul concursului, Andrei experimentează o viziune inexplicabilă și incredilă provocată de desenul creat de unul dintre participanți, Ioana Dună. În urma intensității viziunii care l-a acaparat, Andrei leșină, iar în momentul în care se trezește, observă că Ioana a dispărut.

Fiind pătruns de un sentiment de familiaritate avut pentru fata enigmatică și desenul halucinant pe care doar el l-a trăit cu adevărat, Andrei încearcă să o găsească pentru a găsi o explicație plauzibila pentru tot ce a experimentat de când s-au întâlnit.

Urmele Ioanei îl vor conduce într-o multitudine de întâmplări, în care va fi urmărit de poliție pentru o crimă de care este acuzat, dar și alte experiențe ce îl vor înmărmuri și fascina deopotrivă, ajungând să descopere secretele unei lumi decadente, plină cu divinități. Cu toate acestea, el va trebui să fugă de autorități și va fi ghidat de Eliza, singura la care nu s-ar fi așteptat să îl ajute, dar care pare să cunoască mai bine situația excepțională în care se află. Cu ajutorul ei, el va afla de adevărurile despre propria persoană, despre viata lui plină de semnificații din legende străvechi, născute în Banat, de unde Andrei provine, iar aceste enigme ce vor fi spulberate de adevăr îl vor conduce înapoi, în tara natală, pentru a-și îndeplini destinul.

Am observat, cititoare fiind, că doresc după fiecare carte citită tot mai multă perfecțiune. Îmi doresc să fie bine scrisă, în așa fel încât să mă capteze în totalitate, să aibă personaje cu care să rezonez în moduri diferite și de la care să am ce învăța, să includă toate lumile posibile și fantastice.

De aceea, în momentul în care am terminat cartea „Malad” de Alex Voicescu, am știut că este cartea perfectă pe care o așteptam să o citesc de mult, fără să știu că ea este cea după care tânjeam. Din punctul meu de vedere, acest roman are totul, inclus în doar 224 de pagini. A îngemânat atât de frumos o lume corporatistă, cu una plină de legende și supranatural, unde destinul și accidentul se intersectează, astfel producând un abis în care Andrei cade neîncetat spre descoperirea sinelui, a identității lui reale și incredibilă.

Sunt atât de multe lucruri care mi-au plăcut cu adevărat, încât cu greu reușesc să îmi găsesc cuvintele pentru a enumera câteva dintre ele.

Ce mi-a plăcut foarte mult a fost lupta dinăuntrul lui cu propria persoană, cum și-a despărțit propria persoană în două personalități, eu și tu, un eu și un alter ego care pândește în taină viața pe care eul o trăiește. M-a fascinat acest lucru pentru că fiecare persoana se poate asocia cu acest fapt prin simplul motiv că fiecare are o conștiință, o voce interioară ce apare fix când avem nevoie.

Poveștile personajelor a fost un alt plus pe care l-am îndrăgit enorm. Felul cum au fost descrise, în amănunte, dar în același timp atât de enigmatice și pline de un ocult fantastic, m-a făcut să le accept pe toate ca fiind parte din realitatea noastră. M-am atașat de fiecare prin felul unic și disperat de a se remarca cu ajutorul senzațiilor și experiențelor pe care le-au trăit înzecit.

Iar, odată cu ele, am trăit în doar 224 de pagini, o viață întreagă. După ce am terminat de citit cartea, am simțit ca și cum am încheiat o carte de un volum mult mai mare de pagini, deoarece felul în care a transmis totul, jocul de cuvinte prin care a construit romanul, structura complexă prin care au fost create poveștile personajelor, legendele enigmatice, interacțiunea a tot ce poate fi opus... totul a fost creat într-un mod genial. Consider că nu mulți posedă abilitatea de a trasmite în doar câteva pagini, atât de multe lucruri, iar Alex Voicescu a creat imposibilul.

”Malad” de Alexandru Voicesu este un roman genial din toate punctele de vedere, până la ultima pagină, ultimul cuvânt scris. Această carte merită citită și recitită pe parcursul vieții, deoarece poți simți tot ce ai trăit când ai citit pentru prima dată și poate chiar mai mult și mai intens, dacă este posibil. Sunt onorată că am putut citi o asemenea carte atât de bine scrisă și aștept cu nerăbdare să le citesc pe următoarele ce vor urma.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Herg Benet.

P.S. Cartea tăiată din prima poză am primit-o în dar împreună cu un cadou mai special înăuntrul ei şi nu m-a lăsat inima să o arunc. 

Conștientizarea unui destin aparte într-o lume complexă. ”Malad” de Alexandru Voicescu - Recenzie

Alexya 0

Read More

Editura Leda ne-a oferit o carte nouă în colecția Leda Edge, numită Blestemul câștigătorului de Marie Rutkoski, prima parte a trilogiei Blestemul câștigătorului.

Noi ne-am îndrăgostit de coperta ei și avem un feeling că nici coținutul ei nu ne va dezamăgi :)!

”Blestemul câștigătorului”(Blestemul câștigătorului #1) de Marie Rutkoski

Într-un imperiu care se desfată cu războaie și cu înrobirea celor învinși, Kestrel, fiica unui general, are doar două posibilități: să se înroleze în armată sau să se căsătorească. Dar lumea îi este dată peste cap atunci când își întâlnește sufletul-pereche – un sclav ai cărui ochi par să sfideze întreaga lume. Urmându-și instinctul, sfârșește prin a-l cumpăra pentru o sumă imensă de bani. Însă băiatul deține un secret, iar Kestrel află în curând că prețul pe care l-a plătit pentru o altă ființă umană e mult mai mare decât și-ar fi putut imagina.

“Blestemul câştigătorului îţi taie răsuflarea, e un triumf liric al cărţilor YA fantasy. Marie Rutkoski scrie cu o forţă extraordinară şi a creat o epopee de o frumuseţe temerară. E o carte care trebuie citită.”- Ann Aguirre

”Blestemul câștigătorului” (Blestemul câștigătorului #1) de Marie Rutkoski la editura Leda

Alexya 0

Read More

Cartea a apărut la Editura Leda şi poate fi comandată de AICI

Dragostea și moartea nu sunt sinonime, însă nici antonime. Nu se aseamănă, nu se diferențiază. Nu sunt nici măcar opuse. Dar nici pe departe identice. Sunt o succesiune. Dragostea este urmată în cele din urmă de moarte, oricât de mult am vrea să nu se întâmple asta. Întotdeauna e succedă moartea... pentru că ea nu iartă pe nimeni, indiferent cât iubești, indiferent cum iubești, indiferent de când iubești.  Pur și simplu apare, așteptâdu-și demonstrația, doar pentru a fi finalizată într-un mod brutal și nedemnă unei dragoste.

În ciuda acestui demers al vieții, autoarea Taylor Jenkins Reid a ales ca primul lucru să ne ofere moartea lui Ben, iubirea vieții lui Elsie, pentru că astfel, cititor fiind, vei tinde să apreciezi la adevărata valoare povestea de dragoste dintre cei doi, chiar dacă ei au făcut-o fără a fi îngroziți de momentul morții, ci orbiți de iubirea ce a născut ca o supernova și care s-a stins la fel de repede.

Cartea “Uniți pe vecie” este despre o poveste de dragoste între Ben și Elsie, o iubire ce se aprinde ca o flacără pasională, de care îți e frică să nu te arzi. Este o poveste ca în basme, ce pare aproape ireală din motiv că este atât de frumoasă și pasională de la început, făcând totul mai crunt atunci când Ben moare.

Cartea are două fire narative. Unul este din punctul de vedere a lui Elsie cea singuratică care ajunge să cunoască un bărbat frumos și atrăgător la o pizzerie, așteptându-și fiecare comanda, fără să știe că amândoi au așteptat defapt momentul să se întâlneasca. Al doilea punct de vedere este a lui Elsie, văduva care suferă și se consumă pe zi ce trece, până ce simte că se autodistruge din cauza morții lui Ben.

Scrise în paralel, poveștile se combină, cu mici asemănări și mari diferențe între ceea ce a fost și ceea ce e, între ceea ce trebuia să fie și ceea ce nu e. M-a captat această ingeniozitate a autoarei și mi-a oferit tendința să fiu atentă chiar și la cele mai mici amănunte, pentru a nu scăpa niciun moment al romanței celor două personaje, o iubire ce merită trăită doar pentru că este atât de muritoare.

Povestea lui Elsie cea de dinainte începe ca oricare altă poveste de dragoste: fără să știe că și-a întâlnit alesul, pentru că nimic nu a putut anticipa faptul că îl va cunoaște pe bărbatul viselor ei. Nici când l-a văzut pentru prima dată, nu l-a recunoscut, chiar dacă a visat toată viața la el. Însă nu a fost nevoie, fiindcă doar după o secundă, deja i-a și trezit interesul. Ben este acel gen de bărbat care nu știe ce impact poate să aibă asupra unei femei, motiv pentru care îl face mult mai frumos. Este un gentleman, un aventurier, care dorește să impresioneze, să protejeze, să iubească, și totodată având o latura mai sensibilă, o latura vulnerabilă, o latură ce te face să vrei să îi dăruiești tot ce îți dăruiește și el. Iar asta face și Elsie. Fiecare pas parcurs în construirea unei relații, ei îl fac într-un mod alert, fără să vrea, fără să fie conștienți cu adevărat, doar lăsându-se purtați de val, cu mici rețineri, însă cu inimile deschise. Astfel, se construiește o relație frumoasă, puternică, hazlie cu replicile lor certărețe și pline de afecțiune, ajugând chiar să facă un pas atât de mare, dar atât de romantic: după câteva luni de când s-au cunoscut, fug la Las Vegas pentru a se căsători.

Fiind o fată căreia îi place să savureze în tihnă fiecare moment plin de iubire, la început mi s-a părut puțin mult prea alert totul, dar m-am obișnuit cu explozia iubirii lor, cu rapiditatea cu care decurgea totul și am apreciat ceea ce au avut, pentru a putea înțelege ceea ce au pierdut.

Povestea lui Elsie cea de după începe cu ziua în care a fost pentru ultima dată Elsie cea de dinainte. După doar nouă zile de la căsătorie, Ben moare într-un accident ce nu are sens pentru nimeni, iar asta o schimbă pe Elsie, cedând în fața suferinței ce a marcat-o și a distrus-o, lăsând încet doar niște bucăți ce a format-o pe Elsie cea de după.

Acea zi este povestită în detaliu, pentru a putea simți cu adevărat tot ceea ce a trăit Elsie. Fiecare amănunt  din acea zi este gândit și regândit, trăit și retrăit. Citești și vezi în fața ochilor ca un film în care Elsie devine o altfel de Elsie, în care Ben nu mai este un Ben, în care tu, ca cititor, nu mai pari un simplu cititor, deoarece autoarea reușește să te capteze cu ajutorul cuvintelor și te introduce adânc în poveste.

Moartea lui a schimbat-o din prima clipă, chiar dacă nu vroia să accepte nici măcar ideea că e mort. Părea altă persoană, dar totodata la fel. La spital, ajunge să o cunoasca pentru prima dată pe soacra ei, o mama ce nu a știut că fiul ei s-a căsătorit, o mamă ce nu a știut nici măcar că fiul ei are pe cineva în viața lui. Suferința unei mame nu se compară cu suferința unei soții, iar prima interacțiune este urmată de ură și confuzie. Susan, mama lui Ben, încearcă să o pedepsească pe Elsie, o necunoscută ce nu are niciun privilegiu de a fi părtașă la suferința ei, iar Elsie, conștientă de suferința soacrei ei, dar totodata îngenunchiată de propria ei durere, încearcă să se comporte ca o văduvă înțelegătoare, cu mici scăpări ce o fac pe Susan să își deschidă ochii și să realizeze crudul adevăr: Elsie a fost soția lui Ben, iar el nu i-a spus despre ea.

Tot ce urmează sunt fazele de suferință ale lui Elsie pe care le parcurge, cum Elsie devine o persoană pe care nu o recunoaște, cum devine din o proaspătă soție, într-o văduvă, cum devine din cea mai bună prietenă, o persoană plină de ură și resentimente. Însă până la urmă primește ajutor de la singura persoană pe care nu ar fi crezut că o va mai vedea în viața ei: Susan. Pentru că Susan știe cum e să fie o văduvă, pierzându-și la rândul ei soțul cu ceva timp în urmă.

Relația celor două începe cu stângul, însă pe parcurs, se îndreaptă și realizează amândouă că au nevoie una de alta mai mult decât au crezut inițial. Fără să vrea, fără să fie conștientă, alege să facă primul pas spre refacere, ajugând astfel să se conseleze una pe alta, pentru a putea să funcționeze amândouă într-o lume în care au pierdut atâtea.

Cartea ”Uniți pe vecie” este despre iubirea ce se naște și se poate pierde ușor, despre o dragoste ce poate fi atât de puternică după un timp atât de scurt, și atât de dureroasă în momentul în care o pierzi. Este despre modul cum te poate marca moartea celui drag și felul cum ajungi să trăiești fără omul iubit. Este despre procesul de vindecare a două femei ce au în comun suferința, dar în final descoperă împreună calea spre a găsi ferirea. 

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda.

O iubire ca o supernovă. ”Uniți pe vecie” de Taylor Jenkins Reid - Recenzie

Alexya 0

Read More

Editura Leda continuă seria Lux cu un nou volum destinat pasionaților de literatură fantasy: Origin, a patra și ultima carte a seriei. Sunteți entuziasmați? Eu sunt în delir. Așteptam cu fascinație acest volum, iar așteptarea a luat sfârșit!
Dacă doriți să cumpărați acest volum, am lăsat link-ul mai jos. Dacă sunteți nesiguri ce să faceți, descrierea vă va asigura să îi dați o șansă acestei serii minunate :).

”Origin” (Lux #4) de Jennifer L. Armentrout

Daemon ar face orice să o recapete pe Katy.

După raidul reuşit, dar cu final dezastruos de la Mount Weather, Daemon se confruntă cu imposibilul. Katy a dispărut. A fost luată. Totul se reduce acum la găsirea ei. Trebuie Daemon să distrugă pe oricine îi stă în cale? Imediat. E nevoie să ardă din temelii întreaga lume ca să o salveze pe Katy? Bucuros. Să expună în faţa tuturor rasa extraterestră? Cu plăcere.

Tot ce poate face Katy e să supravieţuiască.

Înconjurată de duşmani, singurul fel în care Katy poate rămâne în viaţă e să se adapteze. În definitiv, există lucruri în Daedalus care nu par chiar atât de nebuneşti, dar scopurile grupului sunt înfricoşătoare, iar adevărurile pe care le rostesc ei cu atât mai tulburătoare. Cine sunt de fapt tipii răi? Daedalus? Oamenii? Sau luxenii?

Împreună, pot înfrunta orice.

Dar cel mai periculos duşman fusese acolo mereu, iar când adevărurile sunt descoperite şi minciunile date în vileag, de partea cui se vor găsi Daemon şi Katy?

Şi vor mai fi vreodată împreună?

Editura Leda: Comandați ”Origin” (Lux #4) de Jennifer L. Armentrout

Alexya 0

Read More

Această săptămână, Editura Leda a primit de la tipografie noua supracopertă EXPERIMENT! La timp pentru premierea filmului Divergent Allegiant pe marile ecrane, care e pe data de 11 martie!

Sunteți entuziasmați? Noi suntem în delir! 

Cu această ocazie, vă vom lăsa câteva informații, pentru a vă delecta până ce va apărea filmul!

Trailer-ul filmului: 

”Experiment” (Divergent #3) de Veronica Roth

O SINGURĂ ALEGERE

TE POATE TRANSFORMA RADICAL

O SINGURĂ ALEGERE

TE POATE DISTRUGE

O SINGURĂ ALEGERE

TE VA DEFINI

Societatea împărţită pe facţiuni în care Tris Prior credea cândva a fost distrusă – spulberată de violenţă, conflicte şi trădări. Astfel că atunci când i se oferă şansa de a explora lumea dincolo de limitele cunoscute, Tris este pregătită. Poate că, în afara oraşului, ea şi Tobias vor putea duce o viaţă nouă, lipsită de minciuni, loialităţi puse sub semnul întrebării şi amintiri dureroase.

Însă noua realitate a lui Tris e şi mai periculoasă decât cea pe care a lăsat-o în urmă. Vechile descoperiri devin imediat de neînţeles. Adevărurile noi şi explozive schimbă inimile celor pe care ea îi iubeşte. Şi, o dată în plus, Tris trebuie să lupte pentru a înţelege complexitatea naturii umane – şi pe ea însăşi –, fiind în acelaşi timp nevoită să facă faţă unor alegeri imposibile despre curaj, loialitate, sacrificiu şi iubire.

Narat dintr-o perspectivă duală captivantă, Experiment conduce seria Divergent către un final tulburător, dezvăluind secretele lumii distopice care a fascinat milioane de cititori.

Recenzii: 

 

Noua supracopertă a cărții ”Experiment” (Divergent #3) de Veronica Roth!

Alexya 0

Read More

Întotdeauna am considerat că fiecare are propria tragedie, propria decepție… propriul defect al vieții cu care trebuie să trăiască, cu care trebuie să se definească… și pe care trebuie să îl accepte ca o parte din el. Poate pentru că sunt atât de conștientă de propria mea dramă, poate pentru am văzut atâtea și am trăit atâtea, poate pentru că am simțit alături de cei dragi propriile lor stricăciuni… poate de aceea văd astfel lucrurile.

Însă cu toate acestea știu că indiferent de ceea ce ne este dat să ducem pe umerii noștri, putem fi la fel de defecți și întregi ca restul lumii ce se consideră perfectă, putem fi la fel de răi și buni precum alții care au trăit o viață de vis. Putem fi la fel și în același timp putem fi ceea ce ne este destinat să fim.  ”E ușor să mă rănești” este o carte despre o viață distrusă, o viață ce avea două căi pe care le putea urma: să se reconstruiască sau să se transforme în ruină.

Am observat că aproape de fiecare dată mă asociez cel mai bine cu partea masculină a cărții și nu din cauza faptului că am tatuaje trăsnet și pline de semnificări, un cercel atrăgător în buză și o atitudine de bad boy, dar în același timp de protector autoproclamat, ci pentru că Landon Lucas Maxfield face parte dintr-o căsuță specială inimii mele ca fiind unul dintre personajele cu care am reușit să mă asociez, să simt cu adevărat o conexiune și o înțelegere profundă.

Dacă prima carte mi-a plăcut foarte mult, pe a doua am devorat-o și apreciat-o la adevărata ei valoare, fiindcă povestea lui Landon Lucas Maxfield s-a împletit atât de frumos pe parcursul cărții, încât am reușit să îl cunosc cu adevărat pe acest personaj. Așa cum atât trecutul, cât și prezentul ne definește în totalitate, așa și Tammara Webber ne-a oferit șansa să aflăm cu adevărat ce se ascunde sub acele tatuaje ale lui Landon Lucas Maxfield.

Lucas a avut o copilărie perfectă, alături de o familie iubitoare și fericită. Era un copil minunat, iar viitorul se simțea dulce și îmbătător de bun. Până în momentul în care tragedia a lovit brutal și a distrus tot ce era menit să devină realitate. Lucas a fost nevoit să asiste la moartea mamei lui, în timp ce el era legat de mâini, lăsat să îi audă strigatele pline de suferință și durere. După moartea mamei lui, totul s-a schimbat pentru el.  Neputința și vinovăția l-au acaparat în totalitate, și s-a lăsat pradă durerii pierderii celei mai importante persoane din viața lui. Tatăl lui nu a fost un sprijin pentru el, fiind de fapt un impediment ce i-a marcat și mai tare experiența traumatizantă prin care a trecut. Faptul că tatăl lui s-a închis în totalitate și nu a dorit să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat și despre ceea ce simte, l-a determinat pe Lucas să îi ia exemplul și să se exteriorizeze într-un altfel de mod.

Pentru a nu mai trăi în pereții casei unde familia lor a fost despicată, au luat hotărârea de a pleca și a se muta în locul în care tatăl lui a jurat că nu se va mai întoarce: la bunicul lui Lucas, tatăl lui. Aici totul a luat o întorsătură diferită, însă una de înțeles pentru tot ceea ce a trăit. Fiind orfan de mamă și cu un tată absent, Lucas a ales o cale pe care, din păcate, mulți o aleg: cea a distrugerii de sine. Pe zi ce trecea, devenea din acel băiat cuminte și bine crescut, într-un delincvent care nu îl interesează școala, viața lui, viitorul lui, ci doar de a trece de pe o zi pe alta.

Pe parcursul cărții, perspectiva lui Lucas devine sumbră, distrugătoare, însă în ciuda a tot ce îl macină pe dinăuntru în fiecare zi, ca o cicatrice ce nu vrea să se vindece, el încearcă într-un mod neliniștitor să facă față acelei zile ce a adus negura ce a întunecat viața lui.

După mulți ani de distrugere de sine, într-un moment de răscruce, el primește o șansă de la familia Heller, care sunt cei mai buni prieteni a lor, de a-și reconstrui viata, de a renaște din propria cenușă ce a măcinat-o în anii de adolescență. Îi oferă șansa de a-și urma destinul care i s-a oprit din acea noapte și de a-i da oportunitatea lui Landon Maxfield să se reinventeze, să pună accept pe educația și viitorul lui și de a trăi cu adevărat. Surprinzător, el acceptă fără să stea pe gânduri, iar astfel ajunge să trăiasca tot ceea ce ne-a fost povestit deja în prima carte, alături de Jacqueline.

Sunt multe motive pentru care această carte mi se pare răvășitor de bună, însă voi enumera doar câteva, pe cele mai importante, iar pe restul le voi lăsa ca un mister ce sunt gata să fie dezvăluite în momentul în care veți citi cartea.

Primul motiv pentru care cartea este mult mai sensibilă și plină de profunzime este tocmai din cauza că sunt două fire narative: Lucas, copilul din trecut ce crește într-un mod brutal și înfiorător, iar Landon, cel care vrea să se reconstruiască. Povestea lui Lucas este cutremurătoare și tristă, iar felul în care autoarea a reușit să trasmită acele sentimente, face ca totul să devină o parte din cititor, pentru a putea înțelege cu adevărat ceea ce a trait și de ce a ales o cale autodistrugătoare. Povestea lui Landon este una de reinventare, dar având aceeași temelie ce l-a marcat. Încearcă să își uite trecutul, dar trecutul nu dorește să se lase uitat. Sunt multe diferențe între cine era în trecut și cine e prezent, însă atâtea asemenări care pot fi observate cu ușurință.

Al doilea motiv este povestea de dragoste dintre Landon și Jacqueline, povestită din punctul de vedere al lui. Felul cum o descrie, fiecare detaliu, fiecare clipă, fiecare imagine a trupului ei, fiecare sentiment ce trezește în el este de o complexitate incredibilă. În ciuda faptului că nu vrea să se îndrăgostească, vrea să o ocrotească, să o iubească, să îi ofere totul. Vrea să trezească în ea femeia ce știe că există deja și vrea să îi ofere încrederea ce o merită.

Modul în care o dorește, o venerează este incredibil și cred că ce mi-a plăcut cu adevărat este că în vârtejul acesta de pasiune și dorință, a fost conștientizarea faptului că tot ceea ce reprezintă ea este tot ceea ce și-ar fi dorit el vreodată de la viață.

Al treilea motiv, iar ultimul pe care îl voi mai spune, este felul cum s-au completat și cum, într-un mod sau altul, se vor vindeca de ororile pe care le-au trăit fiecare în parte. Zidurile ce le-a clădit Lucas vor fi doborate încetul cu încetul lăsând să se vadă în ruina sufletului nevoia de iubire și completare. O nevoie avidă de a trăi și de a iubi.

”E ușor să mă rănești” este o carte despre felul cum viața ne poate răni cu ușurință și cum noi trebuie să ne ridicăm pentru a lupta și pentru a ne redobândi propria viață. Dar așa cum Jacqueline și Lucas Landon ne învață pe parcursul cărții este că oricât de jos decazi și oricât de întunecat pare totul, întotdeauna va exista o rază de lumină ce ne va călăuzi, ne va sustrage din beznă, doar pentru a putea respira și a simți cu adevărat de ce merită să trăiești încă o zi: datorită persoanei iubite și dragostei ce va dăinui în inimile noastre.

Recenzia primului volum:

Un trecut sfâșietor și o dragoste sfâșietor... de pasională. ”E ușor să mă rănești” (Contours of the Heart #2) de Tammara Webber

Alexya 0

Read More

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI

Există un motiv pentru care începuturile ni se par cele mai frumoase și magice clipe din viața noastră. Începutul unui an, începutul unei prietenii, începutul unei relații de iubire. De ce? Fiindcă este totul pur și minunat, inocent și cu o tentă jucăușă și adorabilă. Nu ai cum să nu iubești frumusețea unui început plin de dragoste și speranță. Speranța că acel început se va transforma în ceva adevărat și la fel de minunat ca începutul incredibil pe care îl trăiești. Așa că ne lăsăm pradă acelui început, ce pare din ce în ce mai mult ca un vis din care nu vrei să te trezești… până în momentul în care îți dorești ca visul să nu fie doar câteva clipe incredibile, ci să devină viața ta. Vrem ceea ce e firesc să ne dorim: siguranță... siguranța că va dura, că vom simți, că vom trăi totul. Nu pentru o perioadă de timp, ci pentru totdeauna. Vrem siguranța că indiferent ce se va întâmpla, indiferent de obstacolele ce vor apărea în calea noastra, nu vom pierde acele clipe, nu o vom pierde pe acea persoană specială nouă, nu ne vom pierde pe noi, nu vom pierde ce am dobândit și însușit: siguranța că totul va fi bine.

Este puțin spus că mi-a plăcut enorm cartea “Timpul îndrăgostiților” (Iubire dincolo de timp #2) de Tammara Ireland Stone. Nici acum nu sunt sigură cum voi reuși să scriu această recenzie deoarece am reușit să mă atașez într-un fel unic de Bennett, personajul a cărui perspectivă o abordează autoarea în acest volum. Tocmai din cauza faptului că voi oferi o mică parte din vulnerabilitatea mea, împreună cu cea a lui Bennett... aceea că pentru el, nimic nu e sigur.

În acest volum, povestea celor doi îndrăgostiți, Anna și Bennett, continuă într-o manieră incredibilă și incitantă, povestea lor fiind creată atât de frumos și intrigant încât simți că trăiești cu adevărat ceea ce se petrece. Dacă primul volum m-a fascinat, acesta m-a spulberat. Tocmai pentru că am reusit să îl cunosc cu adevărat pe Bennett și am văzut nu doar un băiat măcinat de frica de consecințele ce le poate determina în cursul schimbării trecutului, ci nevoia absurdă de a afla cu adevărat ce înseamnă acele consecințe, nevoia de cunoaștere, nevoia de acceptare a celor ce nu înțeleg povara de pe umerii lui, nevoia de a trăi atât prezentul, cât și trecutul, nevoia de a fi în două lumi, două timpuri diferite, dar fără de care nu poate trăi, nevoia de a fi cu cea pe care o iubește cel mai mult, căreia îi poate încredința toate visele, toți demonii, toată teama din sufletul lui… și cel mai important, nevoia de siguranță, de echilibru.

Cu toate că Bennett a fost împotriva influențarii unui timp ce nu îl deține, dar pe care îl poate vizita, în acest volum, Bennet ne va relata cu adevărat motivele pentru care aceasta frică s-a transformat într-un principiu atât de profund, încât părea aproape imposibil să nu îl respecte. Însă în momentul în care este presat într-un mod indirect, dar în același timp direct, atât de tatăl lui, cât și de Anna, simte că sub acel principiu bine clădit, stă o dorință acută, imprevizibilă, dar atât de cunoscută, de a face bine, de a salva situații ce puteau fi altfel decât s-au întâmplat, de a da sens cu adevărat darului pe care îl deține.

Având o asemenea dorință ce îl îndrumă spre o cale necunoscută, cartea prinde un dinadism neîntâlnit în primul volum, dar atât de viu în acesta. Ceea ce pare imposibil, este atins cu desăvârșire, chiar dacă consecințele de care s-a temut în necunoscut, le va trăi pe propria piele cu o acuratețe desăvârșită care îl va face să se gândească intens dacă merită totul un asemenea sacrificiu.

Cunoscând faptul că trecutul înseamnă lumea Annei, prezentul reprezintă familia și prietenii lui pe care îi cunoaștem în acest volum. Mi-a plăcut mult să observ cum familia trateaza darul pe care îl are Bennett. Bennett are parte de o grijă excesivă din partea mamei, o grijă ce modelează falsa esență a unei familii normale; foamea aproape de nestăpânit a tatălui de a crea din el un erou și acceptarea pe care doar o soră în cel mai pur sens al cuvântului o poate oferi. Am fost impresionată de realismul pe care autoarea l-a oferit familiei lui, deoarece fiecare perspectivă a fiecărui membru din familie este autentică și de înțeles în situația în care Bennett trăiește. Nici prietenii lui nu m-au dezamăgit, fiindcă îi oferă o șansă minunata lui Bennet de a se simți normal și de a trăi cu adevărat un timp din care face parte, dar pe care îl regretă, neputând să îl trăiască alături de Anna.

Relația dintre el și Anna devine mai frumoasa, mai profundă, în timp ce obstacolele par mai greu de străbătut și chiar aproape imposibile din mult mai multe puncte de vedere pe care Bennett nu mai poate să nu le observe. Deși felul în care o iubește Bennett este atât de pătrunzător și minunat, un mod de care orice cititoare se va îndrăgosti iremediabil și pe care și-l va dori parte din viața ei, este aproape ucigător să nu admiți că, oricât de profundă  și de adevărată e o asemenea dragoste, nu înseamnă ca nu va muri niciodată.

Dacă de Bennett m-am atașat într-un mod iremediabil tocmai din cauza demonilor din inima lui, pe Anna am iubit-o pentru evoluția pe care a avut-o atât la propria persoană, cât și la dăruirea pe care a oferit-o relatiei ei cu Bennett ce pare foarte complicată în ochii celor dragi ei. Anna cea de acum pare mai sigură și mai matură ca niciodată. Crede în dragostea lor, crede în ceea ce îi definește și nu dorește să renunțe la ceea ce înseamnă pentru alții imposibil, dar pentru ea atât de esențial vieții ei. Clipele dintre ei sunt minunate și pline de iubire și pasiune. Sunt de neprețuit tocmai pentru că timpul nu este de partea lor.

Însă oare va fi de ajuns să clădească un viitor pe baza unui trecut și a unui prezent ce nu ar trebui să se întâlnească?  Bennett va încerca să afle răspunsul la această întrebare care se va transforma încet într-un puzzle creat de inima lui împreună cu toate nesiguranțele și incertitudinele cu care trăiește pentru a dezvălui imaginea de care are nevoie pentru a putea continua să trăiască în trecut și prezent: imaginea unui viitor alături de Anna.

Timpul îndrăgostiților” (Iubire dincolo de timp #2) de Tammara Ireland Stone este o carte ce dezvăluie într-un mod fascinant nevoia de siguranță și echilibru date de cele mai mărunte lucruri sau tocmai de persoana iubită, de a avea temelia proprii vieți, o temelie indestructibilă și esențială unei vieți haotice. Este o carte despre binele contopit cu răul, despre schimbarea împreună cu consecințele, despre trecutul și prezentul ce oferă la final un viitor aparte. Iar în final... este o carte despre un timp dedicat doar îndrăgostiților și a unui început de... echilibru :).

Recenzia primului volum:

Vise și momente, iubire și... timp pentru iubire. “Timpul îndrăgostiților” (Iubire dincolo de timp #2) de Tammara Ireland Stone

Alexya 0

Read More

”Minți Primejdioase” (Minți Primejdioase #1) de Alexandra Bracken 

Primul volum al trilogiei Minţi Primejdioase

Ruby are doar nouă ani când un virus misterios începe să decimeze adolescenţii din Statele Unite. Ea va fi unul dintre puţinii supravieţuitori care descoperă că sunt înzestraţi cu capacităţi paranormale misterioase, îndeajuns de primedjdioase încât să le asigure trimiterea la Thurmond, un lagăr guvernamental represiv.

Acum în vârstă de 16 ani, Ruby se teme deopotrivă de puterile pe care încă n-a învăţat să le controleze şi de perspectiva de a fi descoperită.

Când o grupare de rezistenţă îi oferă şansa de a evada din lagăr, acesta se va dovedi primul pas într-o călătorie în decursul căreia va descoperi prietenia şi dragostea, dar care o poartă implacabil spre o alegere imposibilă.

"Când decesele au ieşit într-un sfârşit la lumină, conducerea şcolii a interzis cu stricteţe profesorilor şi personalului să discute cu noi despre ceea ce se numea pe atunci Sindromul lui Everhart, după Michael Everhart, primul copil care se ştia că murise din această cauză. Curând, cineva din alte cercuri a decis să-i dea un nume ca la carte: Neurodegenerare idiopatică adolescentină acută — NIAA, pe scurt. Şi atunci n-a mai fost doar boala lui Michael. A fost a noastră, a tuturor."

"Bracken a creat o Americă distopică, plasată într-o viitor nu prea îndepărtat, în care copiii sunt vânaţi şi temuţi, iar pericolele îi pândesc chiar şi pe culoarele unui magazin Wal-Mart abandonat.
Ruby este o eroină puternică, ce trezeşte instinctiv empatia cititorilor, făcându-i să aştepte cu nerăbdare următorul roman din trilogie." - Publishers Weekly

Alexandra Bracken este o autoare americană prezentă pe listele de bestseller New York Times. 
Născută şi crescută în Arizona, s-a mutat în est pentru a studia istoria şi literatura engleză la College of William & Mary din Virginia. 
În prezent locuieşte la New York, unde lucrează intens la următorul ei roman, într-un apartament cochet, plin de cărţi. 
O găsiţi online la www.alexandrabracken.com şi pe Twitter la @alexbracken.

”Toate acele locuri minunate” de Jennifer Niven

O emoţionantă poveste de dragoste despre o fată care învaţă să trăiască de la un băiat care vrea să moară.

Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor.

Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire.Când Finch ar putea evada atât din micul ei oraş din Indiana, cât şi din suferinţa copleşitoare provocată de recenta moarte a surorii sale. Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a "minunilor naturale" din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască.

Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă.

"O carte impresionantă despre doi liceeni amuzanţi, fragili şi suferinzi." - Entertainment Weekly

"Multe romane pentru adolescenţi tratează teme similare, dar puţine o fac într-o manieră memorabilă." - Kirkus Reviews

"Ai terminat Sub aceeaşi stea? Poţi începe acest roman emoţionant despre o fată care îşi promite sieşi să trăiască având un rost, după o relaţie cu un băiat care plănuieşte să-şi ia viaţa." - SELF Magazine

"Mă învelesc în pilotă cât de strâns pot – astfel încât nu mai pot zări nici camera – şi mă întind pe spate în pat, ca o mumie. Este o modalitate de a conserva căldura şi lumina, ca să nu mai poată ieşi iar. Întind o mână prin deschizătură şi apuc altă carte, apoi alta. Şi dacă viaţa ar fi aşa?Făcută numai din părţi fericite, niciuna îngrozitoare, nici măcar neplăcută. Şi dacă ne-ar sta în putere să decupăm răul, pur şi simplu, şi să păstrăm doar binele?

Asta este ceea ce vreau să fac pentru Violet – să-i ofer numai binele, să o ţin departe de rău, aşa încât acel bine să rămână pentru totdeauna împrejurul nostru."

Deşi şi-a dorit dintotdeauna să fie un înger al lui Charlie, adevărata pasiune a lui Jennifer Niven este scrisul. 
Prima sa carte, The Ice Master, a fost nominalizată de Entertainment Weekly printre cele mai bune zece cărţi de nonficţiune ale anului 2000. 

Jennifer Niven fost lansată de Barnes & Noble Discover Great New Writer, iar cartea ei de debut a fost tradusă în opt limbi. Toate acele locuri minunate va fi ecranizată, având-o pe Elle Fanning în rolul principal.

”Aristotel și Dante descoperă secretele Universului” de B.A. Sáenz

O explorare sinceră şi tandră a identităţii şi sexualităţii

Aristotel e un adolescent răzvrătit, cu un frate în închisoare.
Dante e un băiat sarcastic şi curios, cu un fel neobişnuit de a privi lumea.

Când se întâlnesc la piscină, cei doi nu par să aibă nimic în comun. Dar pe măsură ce încep să petreacă mai mult timp împreună, descoperă că prietenia dintre ei e specială – una dintre acelea care te schimbă profund şi durează o viaţă. Şi tocmai prin această prietenie, Ari şi Dante vor afla adevărurile cele mai importante despre ei înşişi şi despre ce fel de oameni vor să devină.

"O explorare sinceră şi tandră a identităţii şi sexualităţii, şi o dovadă incontestabilă că dragostea – fie ea romantică sau familială – trebuie să fie liberă, deschisă şi lipsită de constrângeri." - Publishers Weekly

"Un roman emoţionant, care demonstrează talentul autorului de a surprinde complexităţile relaţiilor umane." - School Library Journal

"Sáenz scrie, spre finalul cărţii, că «A fi atent cu oamenii şi cuvintele e ceva rar şi minunat». Şi chiar asta face: e grijuliu cu personajele lui, dându-le timp să-şi găsească locul în lume şi să se găsească unul pe celălalt." - Booklist

"Asta era ce nu era în regulă cu mine. În tot acest timp, încercasem să-mi dau seama de secretele universului, secretele trupului meu, ale inimii mele. Toate răspunsurile fuseseră mereu atât de aproape, dar eu luptasem mereu împotriva lor, fără ca măcar s-o ştiu. Din clipa în care îl cunoscusem pe Dante, mă îndrăgostisem de el. Pur şi simplu nu mi-am îngăduit să-mi dau seama de asta, să gândesc asta, să simt asta. Taică-meu avea dreptate. Şi era adevărat ce spusese maică-mea. Cu toţii avem războaiele noastre personale."

Benjamin Alire Sáenz este romancier, poet şi autor de cărţi pentru copii, laureat PEN/Faulkner. S-a născut în 1954, în Old Picacho, un sătuc de lângă Las Cruces, New Mexico, aproape de graniţa dintre Mexic şi SUA. Timp de patru ani, a studiat filosofia şi teologia în Europa. A devenit scriitor şi profesor, întorcându-se în regiunea de lângă graniţă – locul de care simte că aparţine cu adevărat. Este profesor asociat în cadrul programului de creative writing de la University of Texas din El Paso. Se consideră un „fronterizo", adică un om de la graniţă. De asemenea, este artist vizual şi un activist implicat în probleme politice şi culturale. În 2013, romanul său Aristotel şi Dante descoperă secretele Universului a fost nominalizat la Michael L. Printz Award şi a câştigat premiile Lambda Literary, Pura Belpré şi Stonewall. De asemenea, este nominalizat la Deutscher Jugendliteraturpreis 2015.

Ce titluri vă fac cu ochiul? Eu mi le doresc foarte mult pe toate trei <3 !

Editura TREI: TREI ROMANE ELECTIZANTE PENTRU WEEK-END-URILE RELAXANTE!

Alexya 0

Read More

După o lungă perioadă în care am trăit amândouă experiențe frumoase și unice, fiecare având clipe de neuitat, emoții de toate felurile, a venit timpul să ne așezam puțin și să ne delectăm cu câteva cărți alături de voi.
Nu vă vom minți, am mai citit între timp cărți, însă chiar acum fetele de blogul Anddeea au dat startul la a doua ediție de Summer Read-a-thon și suntem entuziasmate de conceptul acestui "maraton" de citit. De aceea, vom participa cu dragă inimă.

Așadar, cine are nevoie de o "detoxifiere" a creierului, vă invităm să participați la Summer Read-a-thon, organizat de blogul Anddeea <3.

Ideea acestui read-a-thon e cât se poate de simplă:  în cursul săptămânii care urmează să înceapă (10.09.2015 - 16.09.2015) să citiți 5 cărți :D.
Poate nu e atât de simplu pe cât am precizat la început, însă tocmai asta face provocarea mai dulce și apetisantă.

Pentru a alege cele 5 cărți, fetele ne-au propus câteva challenge-uri:

• să citești o carte pe care vrei de mult timp să o citești
• să citești o carte clasică
• să citești o carte achiziționată recent (sau primită)
• să citești cartea preferată a unei persoane dragi ție
• să citești o carte pe care ai evitat până acum să o citești

1. să citești o carte pe care vrei de mult timp să o citești:

ALEXYA: "Când Dumnezeu era iepure" de Sarah Winman - Din momentul în care am auzit de ea, am dorit să o citesc, iar atunci când am achiziționat-o, am avut o perioadă mai încărcată și nu am reușit să o citesc. Se pare că acest maraton mi-a dat un motiv bun să îmi indeplinesc dorința :).

KRISZ: "Pădurea” de Tana French. Am înțeles că e un thriller genial și abia aștept să mă conving de asta. 

2. să citești o carte clasică:

ALEXYA: "Doamna Bovary" de Gustave Flaubert - Inițial, am vrut să reîncep "Jane Eyre" de Charlotte Brontë, deoarece nu am terminat-o (rușine mie!)... dar am zis că trebuie să fiu corectă și să încep o carte pe care nu am citit-o, dar mi-am dorit-o :D.

KRISZ: Aici am oscilat între Umberto Eco și a da o nouă șansă cărții ”La răscruce de vânturi” care mi-a dat bătăi de cap până acum, nu am reușit să citesc mai mult de un sfert din ea. Am ales într-un final ”Cimitirul din Praga”, dar nu se știe în final ce voi citi.

3. să citești o carte achiziționată recent (sau primită):

ALEXYA: "Opal" (Lux #3) de Jennifer L. Armentrout - De când am terminat volumul 2 din această serie, am vrut să citesc continuarea. Iar după câteva zile, curierul mi-a adus cartea :)). Lucky me!

KRISZ: Cartea ”Vorbește” de Laurie Halee Anderson. Am aflat de ea prima dată dintr-un top din afară în care erau menționate cărți care trebuie neapărat citite, am văzut că are un rating bun pe Goodreads, apoi am aflat că a fost tradusă și la noi.. am luat-o și acum să vedem.

4. să citești cartea preferată a unei persoane dragi ție:

ALEXYA: "Slam" de Collen Hoover - Această carte mi-a recomandat-o fix persoana care mi-a dăruit-o. Mulțumesc!

KRISZ: "The Truth About Forever" de Sarah Dessen. Recunosc că am trișat puțin aici, nu am întrebat pe nimeni de cartea preferată, dar cu siguranță acest titlu se află pe lista de favorite a cuiva în întreaga lume. Am auzit o mulțime de lucruri despre cartea asta, o am în biblioteca de ceva vreme, luată la un Bookfest, iar acum m-am gândit că a venit momentul să aflu și eu de ce este așa apreciată această autoare. Plus că doream neapărat să aleg și o carte în limba engleză pentru Read-a-thon!

5. să citești o carte pe care ai evitat până acum să o citești

ALEXYA: "Ispășire" de Ian McEwan - Am evitat să o citesc deoarece mi-a plăcut foarte mult filmul și chiar dacă, de cele mai multe ori, cartea bate filmul, nu vreau ca tocmai această carte să fie o excepție de la regulă :(.

KRISZ: Am evitat să citesc în general James Joyce, pentru că am înțeles că ”Ulise” e foarte greu de citit, dar acum am zis că pot începe cu alt titlu al apreciatului autor, anume ”Portret al artistului la tinerețe”.

În concluzie, ardem de nerăbdare să vedem alegerile voastre :).

Pentru mai multe detalii despre Summer Read-a-thon sau pentru cei care doresc să participe și să împărtășească cu toată lumea entuziasmul lor, intrați pe blogul Anddeea sau pe grupul de pe facebook numit Summer Read-a-thon 2015.

Lectură plăcută tuturor!

Summer Read-a-thon :)

Alexya 3

Read More

Cartea a apărut la Editura Trei şi o puteţi comanda de AICI

De cele mai multe ori, când mințim, nu suntem noi de vină. Pentru că mințim pentru a supraviețui, pentru a conviețui, pentru a trăi. Mințim pentru că așa e cel mai bine, cel mai corect. Mințim, având cele mai bune argumente pentru care o facem. Nu vrem să rănim, nu vrem să fim răniți. Așadar mințim. Și nu suntem noi de vină. Sau măcar așa preferăm să credem.

Până când fiecare lucru rostit e altceva decât adevărul, când fiecare lucru auzit nu e decât o fantezie precoce. Și începem să uităm ce suntem, cine suntem, ce sunt, cine sunt. Începem să ne pierdem într-un abis de nepătruns. Iar într-un final, ajungem jos… atât de jos încât simțim propriul sânge plin de otravă, propria piele plină de cactuși, propriul suflet plin de nimic.

Pentru un mincinos, asta înseamnă viața. Să trăiască într-o fantezie ce pare palpabilă, interesantă și mult mai bună ca realitatea. O fantezie ce pare la fel de frumoasă ca o fată cochetă ce iasă în evidență. Până ce rujul nu  mai e așa de strident, rimelul de ochi începe să mânjească fața ca o smoală, transpirația ia loc parfumului înțepător, iar părul perfect nu mai e așa de perfect. Astfel minciuna devine… minciună. Iar la final acele micuțe minciuni încep să distrugă tot. Propria viață. Propriul suflet.

“40 de zile”, o carte scrisă de Chris Simion, este un roman despre oamenii cactuși. Oameni ce își mint persoana iubită și se mint pe ei însuși.

Mărturisesc de la început că nu am fost dezamăgită. Știam deja cât mă va afecta această carte – în cel mai pur mod - și câte porți va deschide spre sufletul meu. Simțeam că aveam nevoie de o astfel de carte tocmai acum și mă bucur nespus că așteptarea a luat sfârșit.

Am făcut cunoștință cu Floarea-Soarelui și Zmeul Albastru, două personaje ce sunt altfel de cum le-am cunoscut în cartea “Ce ne spunem când nu ne vorbim”. Deoarece e o altfel de poveste, însă e una ce te poate zdrucina și înălța, cu condiția de a citi cu sufletul.

Această carte este despre Floarea-Soarelui care se trezește singură, după ce Zmeul Albastru a părăsit-o fără să îi spună nimic. În tot acest timp, Floarea-Soarelui a suferit, a jelit, a experimentat golul și singurătatea din viața ei. Însă a conștientizat lumea pe care a construit-o alături de Zmeul Albastru, o lume ce, la început, era plină de dragoste, puritate, frumos, iar acum, este plină de urățenie, murdărie, minciuni.

În urma acestui proces, Zmeul Albastru a revenit, însă era prea târziu.

Și cu toate acestea, ce înseamnă 40 de zile? Pentru Floarea-Soarelui, sunt 40 de zile în care trebuie să se regăsească, să se curețe, să conștientizeze, să deschidă ochii și să își vadă propria realitate. 40 de zile în care cere ajutorul lui Dumnezeu, în care își dobândește propriul drum, în care își urmează propria cale. 40 de zile pentru suflet. Sufletul ei.

Ideea a pornit de la discuția pe care Floarea-Soarelui o are cu duhovnicul ei, în care i se oferă această soluție. O discuție de care cu toții avem nevoie, indiferent dacă credem sau nu în Dumnezeu, indiferent dacă avem credință sau nu.

Pentru că indiferent cât de diferiți suntem, cât de opuși suntem, cu toții experimentăm într-un moment anume acea derută existențială din care vrem să ieșim cu fruntea sus și sufletul pur. Dorim să ne regăsim și să nu ne mai pierdem din caruselul ce nu se oprește niciodată pentru a o putea lua de la capăt.
Structura poveștii este asemănătoare cu cea din cartea “Ce ne spunem când nu ne vorbim”, adică în formă de mail-uri. Fiecare capitol în parte reprezintă câte o zi din jocul celor 40 de zile pe care Floarea-Soarelui îl trăiește. Cu toate acestea, cel mai mult mi-a plăcut faptul că la fiecare în parte începutul este inițiat cu o pagină scrisă de mâna autoarei, oferindu-ne un surplus de personalitate și intimidate după care orice cititor tânjește.

Începutul cărții și sfârșitul sunt incredibile și intense. Trăiți cu adevărat tot ceea ce a experimentat Floarea-Soarelui. Simțiți oroarea pierderii sinelui, a celui iubit. Simțiți totul cu o forță ce te dobândește. Pentru că nu aveți cum să nu vă indentificați în toate mail-urile, pasajele și cuvintele pline de profunzime. Indiferent dacă ați trecut prin așa ceva sau nu, autoarea reușește într-o manieră elegantă și interesantă de a ne face părtași reali la tot ceea ce cuprinde cartea. Chiar dacă experimentăm altfel tot ceea ce povestea poate oferi, tot veți ajunge să vă deschideți sufletul și să îl purificați.

Chris Simion a scris această carte în 40 de zile, cu o dedicație precisă de ne provoca să participăm la acest joc. Un joc al evoluției și al introspecției. Ne provoacă ca în fiecare zi să smulgem câte un cactus pentru a reuși să coborâm în noi. Nu trebuie să ne fie frică de rădăcinile adânci ale cactușilor, nu trebuie să dăm înapoi. Trebuie să mergem tot înainte. Pentru a ne cunoaște și a ne regăsi în sinceritate și puritate. Doar astfel putem ajunge la finalul drumului unde sufletul ne așteaptă pentru a putea înflori.

Eu am ajuns la final. Am jucat acest joc al reflecției… și nu regret nicio secundă, minut, oră, zi. Pentru că am găsit drumul pe care trebuie să merg. Drumul meu.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Trei.

Un joc pentru suflet. ”40 de zile” de Chris Simion - Recenzie

Alexya 44

Read More