Book Tag: Autumn Melancholy Recenzie: Sentimentul unui sfârșit Recenzie: Let's pretend this never happened Recenzie: Scrisorar Recenzie: Forbidden Recenzie: Tronul de cleştar Recenzie: Jurnalul ascuns Recenzie: Încă o dorinţă Recenzie: Stolen Recenzie: Vizionare Recenzie: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul noptii Recenzie: Zi după zi Recenzie: Betibú Recenzie: Fericirea mea ești tu Recenzie: Regatul umbrelor Recenzie: Pe strada Dublin Recenzie: Alegerea

joi, 23 octombrie 2014

Cărţi noi de la Editura Epica..

Mi-am dat seama acum că nu am mai postat de multă vreme cărţile editurii Epica, şi deşi sunt conştientă că aţi aflat deja de ele de pe alte bloguri, o să le pun şi eu, pentru a fi contorizate acolo, la noutăţile editoriale :)

„Mă regăsesc în noi..” (Mă pierd în tine #2) de Jasinda Wilder
Moartea lui Kyle la numai șaisprezece ani a fost un șoc pentru toată lumea. Nell, fata care l-a iubit este înmărmurită de durere, chiar și cea mai bună prietenă a ei, Becca, nu știe cum să o ajute. Pentru că, în acel moment, viața ei este traversată de un cutremur. Dar, ceva frumos se întâmplă, iar vinovatul este Jason Dorsey, cel de care Becca este îndrăgostită chiar din clasa a patra, mai exact din momentul în care Jason i-a sărit în apărare lovindu-l pe Danny Morelli, care o luase peste picior pentru că se bâlbâia. Pentru Jason, Becca aproape că nici nu exista, o considera doar prietena lui Nell. O invitație neașteptată îi aduce împreună pe Becca și Jason, iar el descoperă zi de zi cât de extraordinară poate fi ea, cascada de bucle negre, pielea măslinie, felul ei timid și liniștit câștigându-i inima.
Dar fericirea și iubirea se pot naște atât de aproape de durere?
Jason nu avea de unde să știe câte tragedii și câte izbânzi avea să cunoască și nici nu avea de unde să știe că în Becca ar putea afla iubirea vieții lui și, în iubire, fiecare dintre ei, regăsirea de sine.
Tuturor le va rămâne însă în suflet...
Durerea care nu se uită niciodată.

După succesul romanului Mă pierd în tine…, Jasinda Wilder oferă cititorilor o nouă și incredibilă poveste de dragoste, care a cucerit deja topurile internaționale.

Vor reuși oare Teresa și Jase să fie împreună, ori soarta le este predestinată?
Teresa Hamilton are un an greu. Este îndrăgostită de cel mai bun prieten al fratelui ei, însă acesta nu i-a mai vorbit după ce au împărtășit un sărut năucitor, pătimaș, de genul celor care-ți schimbă viața. Tocmai a scăpat dintr-o relație îngrozitoare, iar acum, un accident nefericit amenință să-i distrugă cariera de dansatoare.
E timpul pentru planul B: facultatea. Și poate o șansă de a-l convinge pe Jase că sentimentele dintre ei nu sunt o joacă.
Jase Winstead are un trai complicat, un aspect al vieții lui este cunoscut de foarte puține persoane din anturajul său. Nu l-a dezvăluit oricui, cu atât mai puțin surorii incredibil de frumoase a celui mai bun prieten al său. Chiar dacă el și Teresa au avut parte de cel mai fierbinte sărut din viața lor, este conștient că responsabilitățile trebuie să rămână pe primul loc. În mod sigur nu are timp pentru o relație. Dar nu-și poate lua gândul de la buzele fetei care i-ar putea distruge viitorul, iar asta nu îi este de ajutor nicicum.
Petrecând tot mai mult timp împreună, Jase și Teresa nu mai pot ignora atracția pe care o simt unul față de celălalt. Dar pericolul pândește la tot pasul și soarta îi lovește în plin. În vreme ce restul campusului revine la normal, îndrăgostiții năpăstuiți trebuie să decidă cât de mult pot risca pentru a fi împreună și la ce sunt dispuși să renunțe dacă nu reușesc… 

SFATURI VINTAGE PENTRU O ADOLESCENTĂ DIN VREMURILE NOASTRE
Întâmplări din viața mea
POT CUMVA MOAȚELE, CENTURILE, VASELINA ȘI UN ȘIRAG DE PERLE SĂ AJUTE O FATĂ TIMIDĂ SĂ DEVENĂ POPULARĂ?
MAYA VAN WAGENEN ESTE PE CALE DE A AFLA.
Situată aproape la coada ierarhiei, „pe cea mai joasă treaptă a scării sociale – mă refer la persoanele din școală care nu sunt plătite pentru a se afla aici” (după cum afirmă autoarea), Maya nu a fost niciodată populară. Dar, înainte de a începe clasa a opta se hotărăște să înceapă un experiment social unic: să își petreacă următorul an urmând sfaturile dintr-un ghid de popularitate din anii 1950 scris de un fost manechin, Betty Cornell. Rezultatele efective sunt amuzante, dureroase și pline de surprize neașteptate. Relatată cu umor și cu grație, aventura Mayei oferă cititorilor de toate vârstele un exemplu contemporan desăvârșit de bunătate și încredere în sine și, totodată, o mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă să fii cu adevărat popular.
CUM AM DEVENIT POPULARĂ este o carte-experiment a unei adolescente de clasa a opta din Texas, SUA. Timp de un an ea aurmat sfaturile dintr-un ghid de popularitate scris în anii 1950 și le-a aplicat în viața de zi cu zi în vremurile noastre, în 2012, pentru a deveni populară în școala ei. Maya avea doar 13 ani când a scris această carte, ea fiind considerată ulterior un veritabil John Green în varianta adolescentină. A fost declarată unul dintre cei mai importanți și influenți tineri din SUA în anul 2013 de către revista Time. Cartea, în varianta originală, a apărut în luna aprilie, 2014, devenind rapid bestseller național și internațional.
  
RĂZBOIUL NE-A RĂPIT TOTUL.
ACUM, NU RĂMÂNE DECÂT SĂ NE SALVĂM UNUL
PE ALTUL.

Războiul mi-a răpit totul. Familia. Casa. Inocența.
Într-o țară devastată de conflicte armate și ruinată, o tânără orfană ca mine are foarte puține variante pentru a supraviețui. De aceea, fac ceea ce fac ca să trăiesc, ca să mănânc, și mă străduiesc din răsputeri să nu iau în seamă prețul plătit de sufletul meu. Inima îmi este pustie, iar existența, plină de durere.
Iubirea pare un lucru imposibil pentru mine.
Dar, totuși, într-o zi, l-am întâlnit pe EL.
Războiul este iadul. Ca să poți să fii capabil de fapte care ți se cer să le faci atunci când ești la război, e nevoie să-ți sacrifici o parte considerabilă din însuși sufletul tău. Trăiești cu frică, trăiești cu vinovăție, trăiești cu coșmaruri. Dacă n-ai trecut prin așa ceva, n-ai cum să înțelegi. Războiul nu lasă loc pentru iubire, nu lasă loc pentru tandrețe sau duioșie. Trebuie să fii dur, impenetrabil, și pregătit pentru luptă în fiecare clipă a fiecărei zile. Doar pentru o fracțiune de secundă dacă-ți pierzi concentrarea, ești mort.
Acum, singura capabilă să-mi salveze viața este EA.

Eu nu v-aş recomanda Jasinda Wilder. Like never. Am citit "Mă pierd în tine" când nu apăruse încă la noi, nici nu ştiam că o va publica Epica, şi m-a dezamăgit total. Plină de clişee pe care autoarea le-a îngrămădit acolo, povestea slăbuţă şi ilogică în mare parte. Am vrut să îi fac o recenzie negativă dar am ajuns la concluzia că nici timpul pe care l-aş consuma făcând asta nu îl merită, îl pot folosi citind ceva mai bun :) Când am văzut cât succes a avut cartea am avut parte de un şoc. A fost norocul chior al autoarei, pentru că nu merită atâta apreciere. Nu ştiu "Răniţi" cum e, având o temă aşa sensibilă cum e războiul, poate e diferită şi e mai bună. Dar nu voi afla prea curând pentru că nu am de gând să mai citesc ceva scris de Jasinda. Cam atât am avut de spus, poate vouă o să vă placă această autoare, faceţi cum consideraţi voi :)
Pupici!

marți, 21 octombrie 2014

"Miss Peregrine" de Ransom Riggs - Recenzie

Cartea poate fi comandată de AICI, de pe Libris.ro

O insulă misterioasă. Un orfelinat abandonat. O stranie colecție de fotografii.
O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar șaisprezece ani, pe o insulă izolată. Aici descoperă ruinele căminului „pentru copii deosebiți“ al domnișoarei Peregrine. Pe măsură ce Jacob înaintează pe holurile și prin dormitoarele părăsite, își dă seama că cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiți. Poate că nu întâmplător au fost trimiși într-un loc uitat de lume. Și, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viață.

Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-i va încânta pe adulți, pe tineri și pe toți cei care vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.

”Riggs jonglează cu măiestrie cu fantezia şi realitatea, proza şi arta fotografică, pentru a crea o poveste terifiantă, dar în acelaşi timp încântătoare.” Associated Press

”O poveste frumoasă şi excentrică, care se distinge prin personajele bine construite, un spaţiu realist şi nişte monşti care îţi dau fiori.”Publishers Weekly
De curând, am observat cât de mult contează ca unui copil să i se explice într-un mod fantezist unele lucruri pentru a le putea accepta ca fiind ceva real și indestructibil. Am fost părtașă la un asemenea moment magic când mama unei fetițe, de o frumusețe și o inteligență aparte pentru un copil de vârsta ei, i-a explicat că trebuie să mănânce peștișor roz - somon - pentru că îi dă putere să se dea cu avânt pe tobogan. Dacă ați fi văzut-o pe asta mică cum venea după fiecare tură de tobogan, la mămica ei, și cerea putere, ați fi păpat-o cu tot cu săndăluțe. 
Acesta este un exemplu real și exprimă cu ușurință ceea ce doresc să demonstrez. Faptul că un copil percepe altfel fantezia, fiind realitatea din jurul lui, precum un om matur pe care o consideră a fi puerilă și tembelă - sau în cazul meu adorabilă și dulce. Iar tocmai că această carte începe cu o astfel de idee, m-a făcut să o îndrăgesc enorm. 
Pentru început, doresc să afirm că primul lucru care m-a atras a fost coperta care are o tentă de mister, dar într-un mod sumbru și totuși atât de fascinant. Chiar dacă inițial nu am observat că fata din copertă levitează, m-a trimis cu gândul la atât de multe lucruri: pozele vechi ale bunicii mele în care ilustrau înmormântarea bunicului meu, poveștile de groază pe care le auzeam de la vecinii mei, noaptea, povești reale, dar atât de ireale în același timp. 
Oricât de mult iubesc viața, o parte din mine, este fascinată și îngrozită de povești de groază care au un sâmbure de adevăr. De aceea, coperta a fost ceea ce m-a atras extraordinar și mă bucur că am dat o șansă cărții și am reușit să o și citesc.
Când am început să o răsfoiesc, m-a impresionat designul cărții, modele care conturează povestea atât de frumos. Imaginile cu care a înzestrat autorul cartea sunt de-a dreptul incredibile, fiind o sursă de inspirație unică.
Pe baza acestor poze, scriitorul a conturat povestea atât de frumos și tocmai acest lucru dă nota maximă de originalitate. Pentru că, din acest punct de vedere, originalitatea a fost atât de prezentă, încât, din momentul în care am gustat-o, am simțit pentru prima dată cât de mult mi-a lipsit o asemenea poveste inedită.
Felul de a scrie al autorul este unul lejer, dar totuși captivant, reușind cu ușurință să prindă strâns pe oricine în poveste, indiferent de vârstă. De la început, acesta ne face cunoștință cu Jacob, protagonistul în vârstă de șaisprezece de ani, care ne relatează faptul că de mic, a crescut cu poveștile imaginare pe care bunicul lui i le spunea cu atâta devotament și ardoare, despre insula pe care a copilărit cu niște copii speciali și o doamnă incredibilă, Miss Peregrine, ascunși și protejați de monștrii cu limbi de tentacule.  În timp ce Jacob creștea și observa cu ochi critici pozele copiilor speciali pe care bunicul lui i-a cunoscut, adevărul poveștilor pălea în mintea lui matură, iar acest lucru îl durea pe povestitorul lor, deși nu i-a reproșat niciodată nimic.
Chiar dacă la vârsta de șaisprezece de ani, el nu mai crede istorisirile fanteziste ale bunicului, iar boala lui se agravase într-un mod periculos și trist, era singurul care îl putea liniști și cu care avea o legătură aparte, datorită acelor povești inventate de bunicul lui. 
În momentul în care se întâmplă moartea bunicului, o moarte misterioasă și cruntă, ceva se declanșează în inima și mintea lui Jacob, aceasta fiind posibilă tocmai din cauza ultimelor cuvinte ale bunicului, cuvinte ce îl îndemnau să plece pe insulă, pentru a fi protejat, și, nu în ultimul rând, imaginea unui monstru pe care îl zărește atât de conștient de prezența lui în clipa în care își ridică privirea de la corpul neînsuflețit al bunicului.
O asemenea tragedie îl marchează până în măduva oaselor pe Jacob, distrugând toată realitate pe care și-a croit-o din momentul în care a hotărât să nu mai creadă niciun cuvânt zis de bunicul, o realitate pe care nici după tot ce a văzut, nu dorește să o lase să plece. Ca urmare, ia hotărâre să meargă la psihiatru, chiar dacă nu îl ajută foarte mult. Însă ceea ce declanșează cu adevărat decizia de a îndeplini ultima dorință a bunicului de a merge pe insulă, este găsirea unei scrisori misterioase, iar faptul că psihiatru îi sfătuiește pe părinți să îi dea acordul, face totul realizabil.
Oricât de mult mi-aș dori să continui să vă povestesc, mă voi opri tocmai în momentul în care totul ia o întorsătură spectaculoasă, minunată. Deoarece cuvinte precum realitate, logică sunt înlocuite cu credință, acceptare. 
De aceea, vă îndemn cu căldură să îi dați o șansă acestei cărți fiindcă vă va surprinde povestea originală și fantezistă, tocmai pentru a rămâne la sfârșit cu senzația că această istorisire este una reală, însă de necrezut în același timp.

Book Trailer
 

”Miss Peregrine” de Ransom Riggs este genul acela de carte te impresionează de la prima vedere și te menține pe această cale, tocmai prin originalitatea de care dă dovadă. Ne oferă ceva real, palpabil, îmbinând la perfecțiune cu fantezie și mister, imagini incredibile și cumplit de enigmatice. Tot ce putem face este să avem încredere, indiferent de fiorii înfricoșători pe care îi simțim pe parcursul ei, pentru a lua parte la o poveste magică și specială.

~ Mulţumesc, dragă librărie online Libris pentru şansa de a citi această carte specială! ~ 

Libris.ro este o librărie online de unde puteţi achiziţiona o mulţime de cărţi la cele mai bune promoţii. De asemenea, puteţi cumpăra şi cărţi în engleză foarte îndrăgite şi de succes în străinătate. În plus, oferă transport gratuit prin curier la orice comandă!





luni, 20 octombrie 2014

”Autumn melancholy” - Book Tag

Pentru că iubesc toamna și îmi place să completez tag-uri, am decis să mai creez pentru noi și pentru voi un book tag special, ”Autumn melancholy”. Aș dori să vă mulțumesc mai întâi pentru feedback-ul pozitiv primit la ultimul tag creat de mine, ”Summer in a bag of books”, mă bucur că v-a plăcut și multora dintre voi v-a făcut plăcere să o preluați. Sper să se întâmple la fel și acum, deoarece mi-am propus să creez tag-uri pentru fiecare anotimp, și de fiecare dată când am idei. 
”Autumn melancholy” e cuprins din două părți complementare, ”Quick Autumn Test” și ”Correlations” cu întrebări interesante, spun eu. Enjoy!!

Reguli:
- Atașează în postarea și bannerul tag-ului (cel din dreapta)
*dacă doriți, puteți prelua și cele două mini bannere (Quick Autumn Test și Correlations) sau puteți scrie voi cele două titluri, e alegerea fiecăruia
- Dă mai departe tag-ul și altora
4 cuvinte care îți vin în minte atunci când spui ”toamnă”: frunze,  ceai, ploaie, aniversarea noastră.

4 senzații pe care le simți în acest anotimp: liniște, reverie, melancolie, dor.

4 planuri pe care vrei să le îndeplinești în toamna asta: să fac niște poze afară, să mă plimb cât mai des prin parc, să îmi fac trandafiri din frunze, să mă bucur de fiecare secundă, până când toamna dragă îmi va fi răpită de iarnă.

Transcrie citatul tău preferat despre toamnă:
”A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” (Nichita Stănescu, Emoție de toamnă)

Acum creează tu un scurt fragment/ câteva versuri dedicate acestui anotimp: (cerință opțională, dacă aveți inspirație)
Și-mi vine
să sărut cu patimă copacii dezgoliți și
să dansez cu frunzele,
ca ielele, nebunele
să beau cu nesaț din picăturile de ploaie
să mă înec în galben și în roșu și în gri...
și-n tine.
Tânjesc
să adorm cu melancolia în brațe,
visând frumos la toamna mea
dezolantă și rece
ce-mi arde sufletul pe rugul
Emoțiilor târzii.”
Covor de frunze: Cărți citite de tine cu un subiect mai trist, dar care au până la final un mesaj optimist (și ce mesaje ți-au transmis).
”Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes – mi-a demonstrat că bogăția sufletului face să pălească inteligența
”Dacă aș rămâne” de Gayle Forman – mereu se găsește un motiv pentru care merită să trăiești
”Enzo sau arta de a pilota pe ploaie” de Garth Stein – nu trebuie să ne pierdem speranța niciodată

Picături de ploaie: Ultima carte citită care te-a făcut să lăcrimezi și 2-3 cuvinte despre carte.
Recunosc că nu am mai pățit până acum să plâng la o carte, deci am citit de-a lungul timpului cărți triste, dure, emoționante. Însă ”Enzo sau arta de a pilota pe ploaie”de Garth Stein a reușit imposibilul pentru mine, acela de îmi face lacrimile să curgă pe obraji nestăvilite.

Cană aburindă cu ceai/ ciocolată caldă: O carte care ți-a încălzit sufletul în zilele reci.
Țin minte că toamna trecută am citit ”Pânza de păianjen” de Cella Serghi, iar toate descrierile mării m-au transportat în anotimpul vara.

Plimbare lungă prin parc: O carte cu multe pagini, pe care ai citit-o fără să simți cum trece timpul.
Nu a avut ea multe pagini, dar nu mi-am dat seama cum au trecut orele citind ultimul volum al trilogiei ”Jocurile foamei” de Suzanne Collins.

Pulover călduros: Cea mai drăgălașă carte pe care ai citit-o vreodată.
”Vrăjitorul din Oz” – my all time favourite.

Must (suc de struguri): O carte excesiv de siropoasă, plină de dulcegării.
Am avut norocul să scap de astfel de lecturi în ultima vreme, deci nu îmi vine niciuna în minte momentan.

Dovleac sculptat: Lectura ideală pentru Halloween.
”Obiecte ascuțite” de Gillian Flynn – thrillerul meu psihologic preferat. Nu vă va speria pe parcurs, dar finalul vă vă trimite fiori înghețați pe șira spinării.

Ceață de toamnă: O carte complicată pe care nu ai înțeles-o, pe care nu ai reușit să o deslușești integral.
Aș minți dacă aș spune că am deslușit toate enigmele din ”Misterul cărților de joc” de Jostein Gaarder, dar cu toate acestea, mi-a plăcut foarte mult.

Miros de scorțișoară: O carte tentantă, de care te-ai apuca chiar acum să o citești, dacă ar fi în posesia ta.
”Pădurea” de Tana French! Mi-e dor de un thriller bun și visez de multă vreme la cartea asta!

Castane: O carte de care dai peste tot, despre care se scrie pe toate blogurile, dar care ție nu ți-a trezit interesul până acum.
Cărțile lui Colleen Hoover. Știu că autoarea e super apreciată pe la noi, dar pe mine m-a dezamăgit ”Hopeless” (Fără speranță), finalul mi s-a părut demn de o telenovelă prost scrisă, și am evitat să mai citesc ceva de autoare.

Melancolie: Cartea pe care o recomanzi tuturor să o citească toamna aceasta.
Ultima carte citită, care, așa cum am spus și în recenzie, e perfectă pentru anotimpul toamna: ”Sentimentul unui sfârșit” de Julian Barnes


Dau mai departe: Anddeea, Healthy Reading, Resfeber, Shattering Words, Roxtao, Oanasbooks, Rose, Cărți nemuritoare, Cuvinte vrăjite, Read with Adelina, Romances of pages, Dreams have wings, Dreams*Link, Iri, Everything and anything, Jurnalul unei cititoare, Vânzătorul de iluzii, Books or movie și tuturor celor care aveți bloguri.

”Sentimentul unui sfârșit” de Julian Barnes - Recenzie

Cartea poate fi comandată de AICI, de pe Libris.ro

Tony Webster se îndreaptă spre vârsta a treia. După o căsătorie și un divorț liniștit, după o viață molcomă, departe de senzațiile tari, privește în urmă. Amintirile s-au adunat și se cer deslușite. O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, într-un tărâm în care nimic nu este limpede.  Poveste despre un om care încearcă să se împace cu ce a trait, cu ce n-a trait și cu ce crede că a experimentat, Sentimentul unui sfârșit caută adevăruri și explicații. Dar ele sunt la fel de neclare și de capricioase ca memoria însăși.

”Meditație despre amintiri, memorie și îmbătrânire, cea mai recentă carte a lui Julian Barnes pare mai mult o colecție de gânduri și incursiuni înțelepte în propriul sine și mai puțin un roman. Merită citită cu atenție pentru multele adevăruri pe care le pune în lumină.” - Entertainment Weekly

”O carte liniștită, unul dintre romanele cele mai reușite pe care le-am citit vreodată.” - Juriul Premiului Man Booker

”Literatura lui Barnes este impresionantă grație abilității cu care scriitorul evocă haosul și vulnerabilitatea din viața omului, dar rămâne calm și lucid. Pare un stoic al epocii noastre.”- The Times

Romanul ”Sentimentul unui sfârșit” a câștigat Premiul Man Booker în 2011.
Noi, tinerii, simțindu-ne împovărați de grijile zilnice și de tumultul zilelor încărcate, a deciziilor pe care trebuie să le luăm la fiecare pas, a piedicilor care ne împiedică să ne ducem planurile la bun sfârșit, simțim un fel de gelozie ascunsă față de bătrâni,considerându-i liniștiți și împăcați. Însă ceea ce nu înțelegem noi, sau nu realizăm, este că aceștia au un bagaj mult mai greu pe suflet, pe care îl cară cu ei pretutindeni și care se cimentează cu fiecare an care mai trece: cel alcătuit din aduceri-aminte, regrete, suma ”De ce-urilor” și a întrebărilor de tipul ”Cum ar fi fost dacă?”. Având atât de mult timp la dispoziție acum, inevitabil gândul îi poartă mereu în trecut, pe căi de mult bătătorite și îndepărtate.
Ajuns la o vârstă respectabilă după ce a avut parte de un trai normal, fără ceva extraordinar în el, trecut printr-un divorț mutual și fără complicații, nimic nu pare să îi mai perturbe bătrânețea lui Tom Webster. Asta până când va primi o scrisoare derutantă de la o avocată, cu un document în care e înștiințat că urmează să primească drept moștenire cinci sute de lire și un jurnal; însă nu orice jurnal, ci chiar pe cel scris de fostul lui prieten Adrian, care a ales să se sinucidă când erau foarte tineri. Cei doi au avut o legătură strânsă până în momentul în care Adrian alege să aibă o relație cu Veronica, fosta iubită a lui Tom; din acel moment se îndepărtează unul de celălalt, drumurile lor o iau pe căi opuse, iar ruptura e una definitivă și plină de ranchiună și resentimente.
Misterul morții prietenului său a planat asupra lui Tom mulți ani, neînțelegând de ce acesta a luat o decizie atât de fatală, având în vedere cât de inteligent era, și cu un viitor luminos în față. Acum se pare că va intra în posesia cheii care îl va ajuta să intre în mintea lui Adrian și să descopere adevărul, însă e oare el pregătit pentru ce-l așteaptă? E pregătit pentru revederea cu oameni rătăciți din trecutul lui, pe care i-ar fi dorit șterși din memorie pentru totdeauna, și, mai ales, pentru lucrurile covârșitoare pe care le va afla, pentru informațiile uluitoare pe care le va desluși, care îl pot marca pentru totdeauna și îi pot zdruncina pacea?
Cred că unele gânduri aruncate pe ici pe colo de cititori, în care spuneau că ”Sentimentul unui sfârșit” e un roman deosebit, mi-au alimentat curiozitatea și interesul față de cartea lui Julian Barnes, un scriitor cu a cărui stil nu am avut ocazia să fac cunoștință până acum. Rămân etern recunoscătoare acelor persoane care fără să știe m-au ajutat să descopăr o carte parcă decupată pe sufletul meu.
Un mozaic de sentimente, întâmplări, rememorări, gânduri, senzații, meditații, e ceea ce definește această carte. Autorul ne introduce treptat în lumea a patru prieteni, a acțiunilor și întâmplărilor lor, accentul fiind pus desigur pe personajul principal. Am apreciat felul ușor direct și cinic de a-și relata adolescența a lui Tom, franchețea de care dă dovadă și puterea de a ridiculiza anumite greșeli. Ni se face un tablou destul de complex al trecutului personajului, ne facem o idee despre felul lui de a fi și reușim să ne apropiem de el.
Cartea este împărțită în două părți; una e reprezentată de adolescența lui Tom, iar cealaltă e compusă din bătrânețea lui, care e perturbată fără să vrea de trecut. Avem doar două capitole, sau nici nu știu dacă se le numesc astfel, sau părți, dar lectura decurge atât de lin, calm, te învăluie în vraja ei și devii fără să vrei prizonier în căutările și enigmele pe care personajul vrea să le rezolve. Poate uneori pare antipatic Tom, alteori ciudat, resemnat, placid, dar reușește să atragă simpatia asupra lui, indiferent de greșelile pe care le-a făcut. E inevitabil să nu reacționezi din impuls, la supărare, să nu faci ceva ce odată vei regreta, poate chiar și după zeci de ani, când nu mai credeai că are vreo importanță ceva anume.
Un om în vârstă, împăcat cât de cât cu ce a realizat, puțin, mult, poate ar fi reacționat diferit, pus în față cu posibilitatea deschiderii unor răni mai vechi; însă curiozitatea fără margini a personajului nostru, dorința de extraordinar, de ceva care să deraieze monotonia și cotidianul, l-au făcut să se bage în ceva ce îi vor tulbura pentru totdeauna limpezimea existenței. Incursiunile în întâmplările demult pierdute, adnotările mentale pe care le face, reflecțiile despre el, despre lume, despre ce a fost, ce putea fi, despre tinerețe și bătrânețe, frământările pe care le are referitoare la timp, la puterea lui incontrolabilă asupra noastră, la cât de înșelătoare ne poate fi memoria, au fost preferatele mele.
Mi-a plăcut acest roman la fel de mult cum îmi place și toamna. Îl asemăn cu ea, am regăsit aici răceala vremii, acompaniată de căldura emanată de culoarea puternică a frunzelor, am avut parte și de picăturile de ploaie prin intermediul anumitor lecții care m-au trezit din reverie, am apreciat aparenta simplitate, dar atât de bogată în detalii ascunse și cuprinzătoare. 
E lectura perfectă pentru toamnă, e o carte plină de semnificații, de o frumusețe gingașă și totodată tăioasă. Mi-a plăcut mult. Nu, nu e suficient să spun doar atât. Mi-a plăcut extrem de mult și povestea mi-a atins inima și mai ales mi-a provocat mintea.
”Asta era încă una dintre temerile noastre: că Viața nu avea să semene cu Literatura.”

Și s-ar cuveni să fie evident pentru noi toți că timpul nu funcționează ca fixativ, ci mai degrabă ca solvent.”

”Am impresia că asta ar putea fi una din diferențele dintre tinerețe și vârsta înaintată: când suntem tineri, inventăm diverse forme de viitor pentru noi înșine; când suntem bătrâni, inventăm diverse forme de trecut pentru alții.”

”Orbecăim de la o zi la alta, lăsăm viața să ni se-ntâmple, construim treptat un depozit de amintiri.”

Știam din lecturile din marea literatură că Iubirea implică Suferința și am fi făcut bucuroși practică la Suferință, dac-ar fi existat o promisiune implicită – poate chiar logica, de ce nu? – că o sa vina si iubirea.”

“Care era rostul unei situații demne de-un roman, dacă protagonistul nu se comporta cum ar fi făcut-o într-o carte?”

“.. există unele femei care nu sunt deloc misterioase, ci doar par, din cauza neputinței bărbaților de-a le înțelege.”

“Când ești tânăr (...) vrei ca emoțiile să semene cu cele despre care citești în cărți. Vrei să-ți răstoarne viața, să creeze și să definească o nouă realitate. Mai târziu, cred, vrei să facă un lucru mai cumpătat, mai practic: vrei să-ți susțină viața așa cum este și cum a devenit. Vrei să-ți spună că lucrurile sunt în regula. Și e ceva de condamnat aici?”

Cartea ”Sentimentul unui sfârșit” ne demonstrează că trecutul nu ne părăsește niciodată și uneori e doar o creatură amorțită care deschide colții cu prima ocazie care i se oferă, gata să ne înșface și să ne strivească cu potopul de adevăruri dureroase. Și da, ne oferă o adevăr mai dur, acela că viața noastră nu e obligatoriu să fie extraordinară sau minunată, că uneori poate fi banală și mediocră, dar cheia e să te resemnezi și să culegi din coșul cu merinde al ei, părțile bune. Și să înveți cu adevărat din cele rele.

- Mulțumesc, dragă librărie online Libris, pentru carte și pentru tot sprijinul acordat! - 


Libris.ro este o librărie online de unde puteţi achiziţiona o mulţime de cărţi la cele mai bune promoţii. De asemenea, puteţi cumpăra şi cărţi în engleză foarte îndrăgite şi de succes în străinătate. În plus, oferă transport gratuit prin curier la orice comandă!