Recenzie: Regina Adevărată Recenzie: Provocarea vol I + II Recenzie: Regatul furtunilor Recenzie: Suflete pereche Recenzie: S.E.C.R.E.T. Recenzie: Dorothy must die Recenzie: Delirium Recenzie: Diamantul de la miezul nopții Recenzie: Sentimentul unui sfârșit Recenzie: Forbidden Recenzie: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul noptii Recenzie: Zi după zi Recenzie: Betibú Recenzie: Fericirea mea ești tu Recenzie: Pe strada Dublin Recenzie: Alegerea


luni, mai 04, 2015

Cartea a apărut la Editura Trei şi o puteţi comanda de AICI

De cele mai multe ori, când mințim, nu suntem noi de vină. Pentru că mințim pentru a supraviețui, pentru a conviețui, pentru a trăi. Mințim pentru că așa e cel mai bine, cel mai corect. Mințim, având cele mai bune argumente pentru care o facem. Nu vrem să rănim, nu vrem să fim răniți. Așadar mințim. Și nu suntem noi de vină. Sau măcar așa preferăm să credem.
Până când fiecare lucru rostit e altceva decât adevărul, când fiecare lucru auzit nu e decât o fantezie precoce. Și începem să uităm ce suntem, cine suntem, ce sunt, cine sunt. Începem să ne pierdem într-un abis de nepătruns. Iar într-un final, ajungem jos… atât de jos încât simțim propriul sânge plin de otravă, propria piele plină de cactuși, propriul suflet plin de nimic.
Pentru un mincinos, asta înseamnă viața. Să trăiască într-o fantezie ce pare palpabilă, interesantă și mult mai bună ca realitatea. O fantezie ce pare la fel de frumoasă ca o fată cochetă ce iasă în evidență. Până ce rujul nu  mai e așa de strident, rimelul de ochi începe să mânjească fața ca o smoală, transpirația ia loc parfumului înțepător, iar părul perfect nu mai e așa de perfect. Astfel minciuna devine… minciună. Iar la final acele micuțe minciuni încep să distrugă tot. Propria viață. Propriul suflet.
“40 de zile”, o carte scrisă de Chris Simion, este un roman despre oamenii cactuși. Oameni ce își mint persoana iubită și se mint pe ei însuși.
Mărturisesc de la început că nu am fost dezamăgită. Știam deja cât mă va afecta această carte – în cel mai pur mod - și câte porți va deschide spre sufletul meu. Simțeam că aveam nevoie de o astfel de carte tocmai acum și mă bucur nespus că așteptarea a luat sfârșit.
Am făcut cunoștință cu Floarea-Soarelui și Zmeul Albastru, două personaje ce sunt altfel de cum le-am cunoscut în cartea “Ce ne spunem când nu ne vorbim”. Deoarece e o altfel de poveste, însă e una ce te poate zdrucina și înălța, cu condiția de a citi cu sufletul.
Această carte este despre Floarea-Soarelui care se trezește singură, după ce Zmeul Albastru a părăsit-o fără să îi spună nimic. În tot acest timp, Floarea-Soarelui a suferit, a jelit, a experimentat golul și singurătatea din viața ei. Însă a conștientizat lumea pe care a construit-o alături de Zmeul Albastru, o lume ce, la început, era plină de dragoste, puritate, frumos, iar acum, este plină de urățenie, murdărie, minciuni.
În urma acestui proces, Zmeul Albastru a revenit, însă era prea târziu.
Și cu toate acestea, ce înseamnă 40 de zile? Pentru Floarea-Soarelui, sunt 40 de zile în care trebuie să se regăsească, să se curețe, să conștientizeze, să deschidă ochii și să își vadă propria realitate. 40 de zile în care cere ajutorul lui Dumnezeu, în care își dobândește propriul drum, în care își urmează propria cale. 40 de zile pentru suflet. Sufletul ei.
Ideea a pornit de la discuția pe care Floarea-Soarelui o are cu duhovnicul ei, în care i se oferă această soluție. O discuție de care cu toții avem nevoie, indiferent dacă credem sau nu în Dumnezeu, indiferent dacă avem credință sau nu.
Pentru că indiferent cât de diferiți suntem, cât de opuși suntem, cu toții experimentăm într-un moment anume acea derută existențială din care vrem să ieșim cu fruntea sus și sufletul pur. Dorim să ne regăsim și să nu ne mai pierdem din caruselul ce nu se oprește niciodată pentru a o putea lua de la capăt.
Structura poveștii este asemănătoare cu cea din cartea “Ce ne spunem când nu ne vorbim”, adică în formă de mail-uri. Fiecare capitol în parte reprezintă câte o zi din jocul celor 40 de zile pe care Floarea-Soarelui îl trăiește. Cu toate acestea, cel mai mult mi-a plăcut faptul că la fiecare în parte începutul este inițiat cu o pagină scrisă de mâna autoarei, oferindu-ne un surplus de personalitate și intimidate după care orice cititor tânjește.
Începutul cărții și sfârșitul sunt incredibile și intense. Trăiți cu adevărat tot ceea ce a experimentat Floarea-Soarelui. Simțiți oroarea pierderii sinelui, a celui iubit. Simțiți totul cu o forță ce te dobândește. Pentru că nu aveți cum să nu vă indentificați în toate mail-urile, pasajele și cuvintele pline de profunzime. Indiferent dacă ați trecut prin așa ceva sau nu, autoarea reușește într-o manieră elegantă și interesantă de a ne face părtași reali la tot ceea ce cuprinde cartea. Chiar dacă experimentăm altfel tot ceea ce povestea poate oferi, tot veți ajunge să vă deschideți sufletul și să îl purificați.
Chris Simion a scris această carte în 40 de zile, cu o dedicație precisă de ne provoca să participăm la acest joc. Un joc al evoluției și al introspecției. Ne provoacă ca în fiecare zi să smulgem câte un cactus pentru a reuși să coborâm în noi. Nu trebuie să ne fie frică de rădăcinile adânci ale cactușilor, nu trebuie să dăm înapoi. Trebuie să mergem tot înainte. Pentru a ne cunoaște și a ne regăsi în sinceritate și puritate. Doar astfel putem ajunge la finalul drumului unde sufletul ne așteaptă pentru a putea înflori.
Eu am ajuns la final. Am jucat acest joc al reflecției… și nu regret nicio secundă, minut, oră, zi. Pentru că am găsit drumul pe care trebuie să merg. Drumul meu.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Trei.

Un joc pentru suflet. ”40 de zile” de Chris Simion - Recenzie

Read More

marți, aprilie 28, 2015

"Am reuşit să mă ridic în picioare. Capul mi se învârtea. Mi-am strâns braţul rănit cu mâna teafără şi am pornit clătinându-mă prin întuneric. Nu vedeam nimic, eram complet dezorientată. Dar am continuat să merg prin beznă, încercând să-mi deblochez mintea, să încropesc un plan. Ştiam că volcrele mă puteau ataca în orice clipă, dar era prea riscant să folosesc lumina. Gândeşte!, mă mustram în sinea mea. Nu mai aveam nicio idee. Rămăsesem fără explozibili şi nu puteam folosi Tăietura. Mâneca îmi era plină de sânge şi paşii îmi încetineau. Trebuia să găsesc pe cineva să-mi vindece braţul. Trebuia să mă refac şi să atac din nou. Nu puteam fugi iarăşi de Întunecatul, la fel ca prima oară când luptaserăm în Falie. De atunci, fugisem întruna."

Capitala a căzut. Întunecatul conduce Ravka din tronul său de umbre.
Acum, soarta ţării depinde de fragila Invocatoare a Soarelui, de o iscoadă căzută în dizgraţie şi de rămăşiţele unei armate magice, cândva măreaţă.
Pornită în căutarea ultimului amplificator al lui Morozova, Alina încheie noi alianţe şi lasă deoparte vechile rivalităţi.
Pe măsură ce află secretele Întunecatului, descoperă un trecut ce va schimba pentru totdeauna felul în care vede legătura lor, precum şi puterea cu care e înzestrată.
Numai pasărea de foc mai poate împiedica distrugerea Ravkăi, însă prinderea ei ar putea să o coste pe Alina viitorul pentru care luptă.

“Alina este o marginală şi aşa mă simţeam şi eu când eram mică. Îşi doreşte foarte mult să aparţină unui loc din lumea asta şi din această cauză face nişte alegeri greşite.
Am fost crescută de bunicii mei într-un loc straniu, unde nu prea întâlneai copii. Casa lor se afla pe un deal şi mai tot timpul eram lăsată de capul meu. Cred că ceva din senzaţia aceea de izolare s-a strecurat şi în descrierea Keramzinului (orfelinatul în care cresc Alina şi Mal).” - Leigh Bardugo, pentru Entertainment Weekly

“Eleganţa şi fluiditatea stilului, împreună cu acea lume imaginară desăvârşită fac din Trilogia Grisha o piesă de rezistenţă a genului fantasy.“- RT Book Reviews

„Nu există nimic pe lumea asta în afară de Vacarm, nimic altceva decât gândurile permanente ale oamenilor şi toate lucrurile venind la tine şi la tine şi la tine, din clipa în care spacşii au dat drumul virusului Vacarmului în timpul războiului, un virus care-a ucis jumătate din bărbaţi şi toate femeile, inclusiv pe mama mea, un virus care i-a înnebunit pe restul bărbaţilor şi care a însemnat sfârşitul pentru tot neamul spacşilor în momentul când oamenii, în nebunia lor, au ridicat armele."

Primul volum al trilogiei Pe tărâmul haosului, nominalizat la Carnegie Award 2009, câştigător al Guardian Children’s Fiction Prize 2008, James Tiptree Junior Award şi Booktrust Teenage Prize 2008.

Todd Hewitt e ultimul băiat din Prentisstown, un oraş mai puţin obişnuit. Oamenii pot auzi ce gândesc ceilalţi. Tot timpul. Viaţa lor se desfăşoară într-un copleşitor şi neîncetat Vacarm; nu există intimitate, nici secrete.
Chiar cu o lună înainte de a împlini 13 ani, dată la care ar urma să devină bărbat, Todd descoperă întâmplător un loc liniştit. Fără Vacarm. Însă un asemenea loc nu poate exista! Înseamnă că locuitorii din Prentisstown l-au minţit.
Şi acum va trebui să fugă ca să se salveze de la moarte...
Dar unde să fugi dacă cei care te urmăresc pot auzi TOT ce gândeşti?

Un roman în tradiţia Aventurilor lui Huckleberry Finn şi a capodoperei De veghe în lanul de secară, despre un adolescent care fuge, împreună cu câinele său vorbitor, Manchee, spre o lume normală. Chiar dacă asta înseamnă să meargă până la capătul lumii... şi mai departe.

“Ness e un scriitor foarte înzestrat, de o imprevizibilitate care-ţi dă fiori.”- The Times

“Sfârşitul plin de suspans are efectul unui glonţ tras direct în stomac.” - Booklist

“Un roman care curge într-un ritm furios, înspăimântător, captivant şi, uneori, sfâşietor. Este o carte care-ţi bântuie imaginaţia.” - Sunday Telegraph

Descoperă povestea pe care cititorii din lumea întreagă o aşteaptă cu sufletul la gură.

Time Magazine o numeşte „periculos de captivantă", iar Daily Telegraph declară că Sally Green este „noua J.K. Rowling".

După ce şi-a întâlnit tatăl, pe Marcus, temutul Vrăjitor Negru, şi a primit de la acesta cele trei daruri, semnul devenirii unui Vrăjitor cu drepturi depline, Nathan luptă pentru supravieţuire, hăituit de Vânătorii Consiliului şi mânat constant de dorinţa de a-l regăsi pe Gabriel şi de-a o salva pe Annalise.
Adevărata provocare însă este să înveţe să-şi controleze Darul proaspăt descoperit, latura sălbatică a sinelui, sursa unei puteri ce ameninţă să spulbere totul în calea ei. Iar miza nu e numai propriul său destin, ci destinul întregii lumi a Vrăjitorilor.
“Din nou, Sally Green răstoarnă definiţiile. Ce înseamnă sălbatic? Ce înseamnă uman sau civilizat? Tensiunea insuportabilă, dorinţa de a supravieţui cu orice preţ, precum şi dihotomia bine-rău, dragoste-ură, sălbatic-civilizat, toate acestea bântuie cititorul, culminând cu un deznodământ care anunţă atmosfera sumbră şi misterioasă din ultimul volum al trilogiei.” - Booklist

“Jumătatea Sălbatică are personaje la fel de complexe, elementul magic la fel de pregnant şi scene de acţiune tot atât de tensionate ca în romanul care o precede, Jumătatea Rea.” - Publishers Weekly

„Noi urma să fim o lume a noastră, un univers în doi, şi asta era bine. De fapt, era incomparabil mai bine decât un univers al unuia singur.
Ea însemna totul.
Ea însemna speranţă, teamă, iubire şi durere.
Ea era cât se poate de vie. Iar a fi viu înseamnă a avea posibilităţi şi incertitudini. Viaţa este ceva iraţional, iar iraţionalul nu poate fi cartografiat. De aceea, în fiecare
viaţă — în fiecare viaţă adevărată — există o încrengătură de alte vieţi, ca în grădina potecilor ce se bifurcă despre care citisem cândva. Să iubeşti pe cineva este un proces
prin care îl ajuţi pe celălalt să găsească cea mai bună variantă dintre vieţile posibile şi să o trăiască."

Audrey s-a înconjurat mereu de cărţi şi muzică, filosofie şi visuri. E ceea ce o deosebeşte de fiinţele Echo, nişte maşinării misterioase, lipsite de emoţii, alcătuite în aşa fel încât să semene cu fiinţele omeneşti şi să servească stăpânilor umani.
DANIEL e un Echo – dar e diferit de cei din specia lui. Simte o puternică legătură cu Audrey; un sentiment pe care n-a fost programat să-l aibă şi pe care nu şi-l poate explica.
Dar e hotărât să încerce.
O poveste zguduitoare despre iubire, pierdere şi ceea ce ne face cu adevărat umani.

“Excelent... foarte omenesc şi sensibil.” - Patrick Ness

“Minunat de amuzant, inventiv si captivant.” - The Times

“O poveste extraordinară, de citit dintr-o suflare.” - The Sun

“Uau. Asta e. Asta înseamnă c-am crescut. Pe cont propriu, la Şcoala de Arte. Deci rămâi cu bine, Tallulah, fată şuie, şi hellooooo, Lullah, star pe scenă şi..... opaa. O. Pa.”

Tallulah Casey este pregătită să-şi descopere partea artistică şi să-şi facă noi prieteni.

La Şcoala de Arte din Yorkshire Dales, unde nu există magazine de haine sau cosmetice, ci mlaştini, păduri, un han fioros şi multe oi, Tallulah va descoperi, în ciuda atmosferei stranii desprinse parcă din La răscruce de vânturi, un grup de prietene pe care te poţi bizui şi talente artistice nebănuite. Tot acolo se va ataşa, deşi nu fusese prevăzut, de un pui de bufniţă.

Cititoarele în pragul adolescenţei vor râde cu gura până la urechi de peripeţiile puştoaicei cu simţul umorului şi picioare cam prea lungi...

Câştigătoare a premiului Roald Dahl Funny Prize

Care din noile titluri v-au atras atenţia?

Editura Trei: Noutăţi editoriale în colecţia Young Fiction Connection

Read More

luni, aprilie 27, 2015

Cartea a apărut la Editura Trei şi o puteţi comanda de AICI

Să fii regină poate părea cândva o binecuvântare, onoarea, confortul şi respectul de care beneficiau conducătoarele din trecut făceau să pălească orice încercări şi probleme care se puteau ivi. Să fii regină într-un viitor distopic se pare că e cel mai mare blestem, soarta îţi e petcetluită, viitorul e întunecos, iar asta ne dovedeşte autoarea Erika Johansen în volumul ei de debut, „Regina adevărată”.
Kelsea Raleigh a trăit în umbră, ascunsă de ochii celor din jur, până în momentul în care îndeplineşte 19 ani. Din acea clipă, ea este nevoită să îşi lase în urmă părinţii adoptivi, care au vegheat la protecţia şi educaţia ei, să îşi ia la revedere de la pădurea ei dragă, de la căsuţa în care a locuit şi de la biblioteca care a purtat-o în atâtea locuri şi i-a făcut mai palpitantă viaţa atât de îngrădită.. Trebuie să o lase în urmă pe Kelsea, fetiţa, şi să îşi ia în mâini destinul şi titlul de regină care i se cuvine.
Însă oricâţi ani de instruire ar fi făcut, nimic nu o putea pregăti cu adevărat pentru ce o aşteaptă: domnia unui regat destrămat dintr-un viitor distopic, în care oamenii trăiesc ca în Evul Mediu, un timp în care lumea în loc să evolueze, a regresat, după un cataclism numit Trecere. Ţinutul ei, Tearling, e decimat de nedreptăţi şi teroare, de durere şi sărăcie, e plin de duşmani care plătesc asasini profesionişti pentru a o elimina. În plus, o regină malefică, Regina Roşie, o vrăjitoare ce domneşte de zeci de ani în Mortmesne, deţine controlul şi asupreşte toate celelalte teritorii. Contrar aşteptărilor ei, se pare că moştenirea pe care o primeşte tânăra nu seamănă deloc cu ce îşi imagina şi este izbită din plin de furtuna şi toate dificultăţile care o aşteaptă, dar mai ales de pericolele care o pândesc la tot pasul.
Kelsea trebuie să repare toate greşelile făcute de mama ei, să ţină pasul cu avalanşa de informaţii pe care le află, deloc plăcute, să câştige încrederea şi respectul membrilor gărzii ei, circumspecţi că va avea sorţi de izbândă, dar mai ales, al poporului, însă pentru a reuşi să facă ceva din toate acestea trebuie, mai înainte de toate, să reuşească să rămână în viaţă cât mai mult.
Cartea aceasta nu a fost primită în mod foarte ospitalier la noi în ţară, ţin minte că primele reacţii ale cititorilor, după ce au descoperit povestea, nu au fost cele mai bune şi drăguţe. Tot valul acesta de negativism îndreptat asupra ei recunosc că mi-a mai tăiat din elan şi entuziasm şi am început volumul cu inima oarecum îndoită, sceptică, nesigură că ce voi găsi în ea va fi pe placul meu. Cred că tot răul, ca să spun aşa, a fost înspre bine, deoarece astfel am reuşit să fiu, în final, extrem de încântată de poveste, de personaje, să mă ia prin total prin surprindere ce am descoperit ascuns în filele cărţii.
Dacă ar fi să definesc „Regina Adevărată” de Erika Johansen în două cuvinte, ele ar fi: diferită şi îndrăzneaţă. De ce spun asta? Pentru că autoarea s-a îndepărtat de tiparele posibile care aparţin atât distopiilor cât şi cărţilor fantasy (fiindcă există strecurate şi elemente supranaturale) a construit personajele într-un manieră nouă, originală, şi şi-a îndreptat armele în direcţii nebănuite. A avut curajul şi intuiţia grozavă să străbată tărâmuri neexploatate de alţii până acum şi, în plus, să le cucerească. Cu toate acestea, cred că lumea ei putea fi mai atent construită, deoarece este destul de înceţoşată povestea despre Trecere, ce a generat aceste modificări care au dus la traiul lipsit de tehnologie, ca în Evul Mediu, de ce anumite elemente din trecut, din lumea noastră, sunt atât de adânc ancorate în memoria colectivă şi alte detalii. Am speranţa că acest lucru se va remedia pe viitor şi voi descoperi mai multe în celelalte volume.
Total neaşteptat, personajul principal feminin nu este unul previzibil şi decupat din acele şabloane uzate şi super uzate la care scriitorii apelează de obicei. Kelsea nu e frumoasă, ci banală, nu e extraordinară, ci o fată normală, care are propriile temeri şi defecte, nu ştie totul, dar are o capacitate uimitoare de a recupera toate informaţiile care i-au fost ascunse până acum, şi îi erau total necunoscute. Cu toate că mulţi s-au plâns de lipsa ei de pregătire, consider că tocmai acest fapt a pus baza la transformarea ei evidentă, la evoluţia pe care o simţim la persoana ei, una vibrantă şi clară. Cu fiecare nouă încercare pe care o are de trecut, fiecare ameninţare care o zdruncină, vedem clar că se conturează o regină curajoasă, puternică, din tânăra ce până atunci trăise doar cu nasul în cărţi. E hotărâtă nu doar să facă schimbări, ci să fie chiar ea schimbarea din regatul pe care îl va conduce.   
O apariţie cu adevărat spectaculoasă în acţiune o are Spectrul cu cele două incursiuni ale sale. El este o enigmă, nimeni nu îi cunoaşte adevărata identitate, e un  hoţ şi singurul care se joacă cu nervii Regentului după bunul plac, care l-a îngenunchiat vreodată. Kelsea este imediat vrăjită de acest tânăr fermecător şi independent, sarcastic şi intrigant, şi pe bună dreptate, dar el nu pare a-i răspunde cu acelaşi interes. Singura lui dorinţa e ca fata să devină regină, şi una bună. Apreciez alegerea Erikăi Johansen de a se detaşa iar de alte serii şi de a elimina complet din schemă o relaţie, un lucru atât de rar la cărţile de genul. Deşi eroina se gândeşte la Spectru uneori, latura amoroasă nu e prezentă, lipseşte, iar acest lucru nu m-a deranjat deloc, deoarece acest volum pune accent pe alte lucruri mai importante.
Am observat că autoarea a avut în primul volum anumite deficienţe în a zugrăvi antagoniştii „ca la carte”. Fiindcă iniţial am avut un contact indirect cu ei, prin intermediul caracterizării realizate de alţii sau prin simpla enumerare a faptelor lor, mai mult decât grăitoare, toate informaţiile prezentate pe marginea acestor personaje negative le-au pus într-o lumină puternică, maliţioasă, mi-au dat senzaţia unor prezenţe îngrozitoare, terifiante. Faima lor precede realitatea însă, deoarece atunci când i-am întâlnit cu adevărat, prin intermediul pasajelor narative din perspectiva lor, sau când le-am observat comportamentul, atât Regina Roşie, cât şi Regentul (unchiul lui Kelsea), deoarece despre ei e vorba, mi s-au părut lipsiţi de substanţă, realitatea a pălit în faţa imaginii din mintea mea şi a aşteptărilor pe care le aveam. Poate pentru că ezitările şi patimile reginei din Mortsmen nu mi s-au părut fondate, având în vedere atu-urile de care dispune, şi, mai ales, Regentul mi s-a părut doar o caricatură proastă şi neconvingătoare a ceea ce credeam că e un candidat fioros la tronul Tearlingului.
Înţeleg cum acest roman nu ar putea fi pe placul tuturor, datorită numărului destul de mare de pagini, care conţin uneori pasaje mai statice, mai puţin antrenante, sau a inovaţiilor pe care le conţine şi a faptului că se deplasează de la traiectoria cu care cititorii acestui gen sunt obişnuiţi. Dar vă rog să îi acordaţi o şansă, să descoperiţi singuri tot ce oferă, să acceptaţi să pătrundeţi în lumea lui. E posibil să fiţi total uimiţi de poveste, cum am păţit şi eu.
Dacă vă aşteptaţi să citiţi o distopie ca toate celelalte, care foloseşte acelaşi prototip utilizat până acum, acest lucru nu se va întâmpla. Iniţiativele curajoase la care apelează scriitoarea te pot cuceri sau dezamăgi, dacă nu eşti genul de persoană care iese uşor din zona sa de confort şi nu e deschis la noi propuneri din lumea ficţională, dar cu siguranţă nu te vor lăsa indiferent, asta vă garantez. 
Pentru mine totul a funcţionat minunat, aplaud creaţia Erikăi, ideile ei, personajele şi legăturile construite între acestea şi aştept cu mult entuziasm continuarea.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Trei.

Regina a sosit! Trăiască Regina! "Regina Adevărată"(Regina Ţinutului Tearling #1) de Erika Johansen - Recenzie

Read More

duminică, aprilie 26, 2015

Cartea a apărut la Editura Herg Benet. Puteţi comanda primul volum de AICI şi pe al doilea de AICI.

Unii trăiesc vânând provocări şi clipele unice, respiră adrenalină şi doresc să aibă o existenţă palpitantă, pe când alţii simt confort în linişte, siguranţă, preferă să aibă control mereu asupra vieţii lor, deşi aceasta are grijă să îi surprindă exact când nu se aşteaptă. Pentru cei din a doua categorie, care preferaţi calmul, dar totodată tânjiţi în secret după aventură, dar nu aveţi curajul de a porni în căutarea uneia, există cărţile. Ele vă vor purta în cele mai fantastice locuri, vă vor face să intraţi în pielea celor mai impresionante personaje, veţi trăi cu adevărat, veţi muri şi veţi renaşte.
Înainte să citesc cele două volume din „Provocarea” de Simona Stoica, îmi propusesem să scriu separat impresiile despre fiecare, dar am ales în final să îmi adun gândurile într-o singură recenzie, deoarece nu am fost atât de impresionată de prima parte a poveştii şi nu aveam prea multe de spus. În plus, citisem undeva că Simona oricum gândise totul ca pe un întreg dar editura a ales să împartă cartea în două datorită numărul mare de pagini, aşa că mi-am zis că am făcut o alegere înţeleaptă. De asemenea, precizez că nu voi insista pe rezumatul acţiunii deoarece sinopsis-urile volumelor sunt destul de bogate în informaţii şi vă puteţi face singuri o idee despre ce e vorba, citindu-le.
Acţiunea primului volum este centrată pe descoperirea misterului conacului Wolfmaner, un loc sinistru în care proprietarii lui şi-au pierdut acum mulţi ani viaţa într-un mod violent. Desiree, personajul central feminin, alături de sora ei, Sarah, dar şi de prietenii Derek, Viola şi Michael, decid să pătrundă în mod ilegal în acest spaţiu sumbru, pentru risipi o dată pentru totodeauna semnele de întrebare care planează asupra zilei fatidice în care o familie întreagă a fost masacrată, aparent fără niciun motiv. Conacul este în sine un adevărat personaj, unul fascinant. Are o istorie a lui, parcă un suflet care se zbate între pereţii acestuia, a fost martorul multor evenimente, iar descrierile lui înfioară dar totodată captivează. Atmosfera apăsătoare care planează în jurul lui, tendinţa de a pune piedici în calea personajelor sau de a-i ghida în anumite direcţii, pot părea bulversante iniţial, dar ele asigură o aventură unică cititorului.
Însă ce e prea mult strică, aşa am simţit că a fost şi aici. Având în vedere că trei sferturi din acţiunea întregului prim volum se desfăşoară doar în jurul sau pe teritoriul conacului, de la un moment dat lectura a devenit obositoare, dificilă, mă simţeam şi eu, ca şi Desiree şi prietenii ei, rătăcită, pierdută pentru totdeauna pe culoarele şi prin camerele care îţi dădeau fiori. Astfel că spre final, eram atât de zăpăcită, că nu m-am mai putut bucura cu adevărat nici de secvenţele mai palpitante.
În al doilea volum din „Provocarea” are loc o schimbare la 180 de grade în ceea ce priveşte acţiunea, care e prezentă cam în fiecare capitol, tensiunea e mai ascuţită ca niciodată, iar pericolele o urmăresc fără încetare pe Desiree. Apar personaje noi, atât dintre Rephelimi, cât şi tot felul de creaturi monstruoase, înfricoşătoare.
Apreciez dibăcia şi intenţia Simonei Stoica de a pune temelii lumilor ficţionale create, de a le contura cu precizie. Haven este delimitată în mai multe spaţii, să le spun aşa, iar în prima carte avem ocazia să aruncăm un ochi în societatea Rephelimilor, una atent clădită, dar pe cale să se destrame din cauza unui război iminent. Nu vă voi spune însă mai multe despre aceşti Rephelimi, ce sunt şi ce fac ei, vă las să descoperiţi singuri. Deşi cele două părţi ale poveştii nu fost dozate din punct de vedere al acţiunii şi cantităţii de enigme şi informaţii oferite, în final se observă că ele se echilibrează cumva.
Am avut o problemă cu personajele, recunosc că nu am fost pe aceeaşi lungime de undă cu ele. Mai ales în prima parte, comportamentul grupului de prieteni mi s-a părut imatur şi inconsecvent, trecerile lor fulgerătoare de la o stare la alta, certurile dese şi alegerile lor m-au împiedicat în a le oferi un loc în inima mea, însă am pus totul pe seama lipsei de experienţă şi a situaţiei excepţionale în care se aflau. În volumul al doilea, apar multe personaje secundare, episodice; dacă în cazul unora le aflăm povestea, am constatat cu tristeţe că în cazul multora, ele apar acum doar pentru a semna prezenţa în condica cărţii sau pentru a aduce şi mai multă suspiciune cu ei, a băga de tot în ceaţă cititorul.
În ceea ce-i priveşte pe protagonişti, Desiree şi Jack Harper, liderul Rephelimilor, mi s-au părut neconvingători. Dialogul dintre ei nu curge natural în cele mai multe cazuri, pare forţat cumva, constrâns parcă de necesitatea de a avea replici cât mai profunde. În loc să fie memorabili, să mă impresioneze, i-a făcut greu de atins şi nerealişti, parcă din alte timpuri – ceea ce s-ar fi pliat în cazul lui Jack, dar nu şi a lui Desiree. Nici momentele şi interacţiunile lor  nu mi-au lăsat impresia că au reuşit să clădească o bază solidă pentru sentimentele care par că se nasc între ei, deci nici aspectul amoros nu m-a impresionat. Desiree are o fire explozivă, impulsivă, necontrolată. A fost o provocare cu adevărat să citesc naraţiunea din perspectiva ei, mai ales în volumul II, în care am galopat de-a dreptul şi la sfârşitul căruia m-am simţit vlăguită, secată total de energie.
Pe lângă firul narativ principal, apar şi multe altele care se intersectează cu acesta într-o mai mică sau mai mare măsură. Multe din aceste fire secundare însă sunt lăsate în aer, avem parte de apariţii bizare, scurte referiri la întâmplări din trecut, la un jurnal sau la pierderea suferită de cineva, sunt vehiculate nume diverse, necunoscute cititorului, de persoane şi creaturi, fără a primi explicaţii. Sunt sigură că ele vor fi lămurite la un moment dat, şi da, ştiu, ştiu, trebuie menţinut suspansul pentru a determina oamenii să citească şi continuările, dar aici parcă au fost prea multe inserţii suplimentare făcute, fără a avea implicare directă cu acţiunea primei cărţi. Pentru mine ele au rămas un ghem neînţeles şi încurcat pe care sper că Simona îl va descâlci pe măsură ce va tricota la creaţia ei.
La finalul cărţii m-am simţit „sedusă şi abandonată”, când am realizat că nu mi-au fost mai deloc risipite semnele de întrebare, că nu am aflat mare lucru. Însă din ce am remarcat, ceilalţi cititori nu au fost deranjaţi de acest aspect, ceea ce mă face să cred că poate am eu o minte prea circumspectă şi curioasă, sau, cine ştie, nu mai ştiu să mă bucur cum trebuie de o poveste fantasy şi de atât cât primesc din ea. 
Sunt convinsă că autoarea are în minte schiţa finală a seriei, că deţine piesele de puzzle care vor alcătui un tot unitar spectaculos atunci când se vor dezlega iţele poveştii, dar simt că asta a făcut-o să piardă din vedere ce oferă ea cititorului pe moment, cu ce rămâne după lecturarea unei părţi din poveste. Deoarece eu, cititorul, faţă de scriitor, nu am imaginea de ansamblu în faţă, construcţia finală; eu intru doar în camera în care mi permite accesul, iar dacă aici găsesc tot felul de lucruri sau fragmente de obiecte care aparent nu au legătură între ele, sau nu le înţeleg rostul, intru în următoarea încăpere, respectiv următorul volum, mai încurcată şi deznădăjduită decât eram iniţial.
Per total, deşi am avut senzaţia că  naraţiunea putea fi mai atent organizată şi comprimată pe alocuri, făcută proporţională cu cantitatea de dezvăluiri la care are acces cititorul, una nu aşa mare, a fost o provocare să citesc aceste două volume, a fost o provocare să intru în lumea lor, dar, mai ales, a fost o provocare pe care nu regret că am acceptat-o atunci când autoarea a ales să îmi ofere cărţile pentru recenzie, pentru că simt că lucruri cu adevărat măreţe ne aşteaptă mai departe pe noi, cititorii.

Volume primite pentru recenzie de la autoare.


*Surse imagini: sursa 1, sursa 2.

Nu poți scăpa de trecut, oricât ai vrea."Provocarea" vol. I+II(Rephelimii #1) de Simona Stoica - Recenzie

Read More


“Părea că toți aleargă înnebuniți, sperând să găsească fericirea, însă niciunul nu-şi dădea seama că fericirea se află, de fapt, în fiecare clipă a vieţii pe care, cu neştiinţă şi nepăsare, o irosesc, astfel începe periplul cititorului în universul incitant și provocator din Falsă identitate.

O lectură spumoasă, fluidă și captivantă, romanul Falsă identitate – debutul literar al autoarei Mirela Oprea – invită la evadare și visare. Povestea de dragoste dintre Johanna și Nicolas, condimentată cu o tumultoasă şi copleșitoare încărcătură erotică, alături de un profund mesaj social de milostenie și smerenie, devine, pe măsură ce acțiunea evoluează, un strigăt disperat către o lume care a uitat să-și conserve umanitatea. Acțiunea urmează ițele unei intrigi captivante, ce se desfășoară într-un ritm galopant, cu întorsături surprinzătoare, construind gradual suspans și atașament față de protagoniști.
Eroii romanului își câștigă rapid un loc în inima cititorului, după cum punctează Adriana Bejgu (editor), Personajele principale, Johanna și Nicolas – doi tineri de excepție prin frumusețe fizică și sufletească − își trăiesc iubirea pe fondul unui spaţiu renumit prin opulenţă, strălucire falsă, gust pentru distracţie, bogăţie şi putere, aflat unde altundeva, decât în America, care altul, decât Los Angeles. Personajele par construite cu oarecare idealism, dar devin credibile datorită finei analize a sentimentelor contradictorii care le mistuie, pe care o face autoarea.”
Povestea oglindește – după cum anticipează și titlul Falsă identitate - un joc de proiecții viciate de etichetele și măștile sociale, care ne împiedică adesea să descoperim ce se ascunde, de fapt, dincolo de aparențe. Astfel încât, frenezia și erotismul poveștii de dragoste se întrepătrund cu suspansul caracteristic unui roman polițist, peste care se suprapune spiritual justițiar și rebel al eroinei care se luptă cu “sistemul” de dragul celor slabi și buni. Cititorul va regăsi în paginile romanului semnat de Mirela Oprea o surprinzătoare demitizare a profilului omului bogat, egoist, infatuat, lipsit de scrupule. Romanul readuce în actualitate candoarea din povești clasice de tip My Fair Lady sau bunătatea din parabole biblice, cum ar fi Bunul Samaritean.
Roman-confesiune, sau mai degrabă roman-rugăciune pentru o lume mai bună, Falsă identitate este o carte-manifest, o carte-spovedanie, o carte-epifanie. Și nu întâmplător, pentru că “în anul 2010, un diagnostic nefast mi-a pus optimismul la grea încercare. Recunosc, am fost copleșită atunci când medicul care mi-a citit tomograful, mi-a explicat, de parcă aș fi avut nevoie, implicațiile diagnosticului și riscurile de a trăi cu o tumoră la cap. Nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru acel moment. Curând, acel sentiment care păruse să mă lovească în moalele capului, s-a evaporat ca prin minune. Nimic. Absolut nimic nu avea să mă îngenuncheze, mi-am spus mie însămi. Iar ceea ce păruse o nenorocire, am luat-o ca pe o binecuvântare. Am căutat adânc în străfundul sufletului meu, și   mea, am descoperit resurse nebănuite. Astfel încât, iată, 5 ani mai târziu, după ce operația și recuperarea sunt deja la capitolul amintiri îndepărtate, lansez prima mea carte, ca un semn că diagnosticul a însemnat «condamnarea» mea la a renaște.”, a mărturisit Mirela Oprea.

Cartea Falsă identitate poate fi achiziționată online accesând librăriile virtuale Elefant.ro, Libris.ro, Pravaliacucarti.ro, Books-express.ro, Self-Publishing.ro. De asemenea, cartea poate fi cumpărată din librăria Cărturești Constanța (City Mall). Iar varianta în limba engleză poate fi comandată online accesând Amazon.com.

Mirela Oprea - constănțeancă, născută pe 19 octombrie 1967, căsătorită și mamă a doi băieți. A scris Falsa identitate în anul 2013.
În octombrie 2014, cartea a fost editată la nivel internațional de editura Lambert Publishing-Germania. Iar în aprilie 2015 a fost publicată versiunea în limba română la editura Self Publishing.

Self Publishing România a fost înființată în anul 2013, în luna noiembrie, și este o editură dedicată creatorilor români de pretutindeni, autori de poezie, proză, cărţi practice sau cărţi cu subiecte de larg interes, cărţi pentru copii, caiete didactice, memorii, jurnale, SF, dezvoltare personală, lucrări ştiinţifice, ghiduri etc. Într-un an și jumătate de la apariția pe piața de carte, Self Publishing deține un portofoliu de peste 160 de titluri.

Tumult. Reverie. Speranță. Idealism. “Falsă identitate”- debut literar pentru Mirela Oprea

Read More

În sfârșit afară începe să se încălzească, chiar dacă se mai anunță ploi ce nu vor să ne părăsească, şi care par că vor să își revendice un loc permanent în viața noastră. Dacă ar ști, sărăcuța de ploaie, că o altfel de furtună se pregătește cu forțe mari să asiste în viețile noastre, o furtună plină cu teze, teste, examene și licențe, poate ar fi mai îngăduitoare cu noi. Dar așa cum după orice furtună, se naște un soare sublim, așa suntem optimiste că totul va fi bine. Ca să vă demonstrăm asta, vă oferim mici raze de soare, cu ajutorul pornirii unui Concurs de fidelitate, pentru a putea să ne relaxăm cu niște discuții pe tema articolelor ce vor urma postate în decursul unei luni.

Regulament:
- Vom da starul acestui concurs pe luna aprilie dacă se înscriu minim 5 persoane;
- Daţi Like paginii de Facebook de la Editura Leda și Corint Junior;
- Puteți comenta la postările de acum încolo;
- Fiecare comentariu trebuie să aibă minim 3 cuvinte pentru a fi luat în considerație;
- Nu puteți da comentarii unul după altul (doar dacă aţi greşit ceva, vreun cuvânt în anteriorul, şi doriţi că corectaţi, sau dacă conversaţi cu alt comentator pe tema postării);
- Vor fi doi câştigători.

Premii:

Durata concursului:
26 aprilie - 26 mai 2015

Dacă doriți să fiți alături de noi pe această perioadă, împărtășind cu noi gândurile și părerile voastre, vă puteți înscrie la ”Concursul de fidelitate”, lăsând un comentariu la această postare, cu Nick-ul cu care veți comenta şi cu numele cu care aţi dat Like pe Facebook. 

Mult succes!


Concurs organizat cu sprijinul Editurii Leda și Corint Junior, sponsorii şi partenerii noștri!

Înscrieri la ”Concursul de fidelitate”

Read More

marți, aprilie 21, 2015

Câștigătorul îl găsiți la finalul postării!
Nu am mai postat recent un concurs şi am decis că trebuie să remediem această situaţie :) Mai ales că razele plăcute ale soarelui ne-au umplut de optimism şi de o stare de bine, care ne îndeamnă să vă facem şi pe voi fericiţi. Cum? Oferindu-vă şansa de a câştiga un pachet de cărţi foarte drăguţ!

Image and video hosting by TinyPic
* Va exista un câştigător care va primi cele două volume
**În cazul în care nu ştiaţi, seria aceasta foarte frumoasă este despre călătoria în timp, iar cărţile sunt foarte populare în afară

Cum vă puteţi înscrie?
Cerinţele le găsiţi în formularul de mai jos:

Premiul este oferit cu sprijinul sponsorului nostru, Editura Leda. Mulţumim mult!
Image and video hosting by TinyPic

Câștigător!


Ne cerem scuze pentru că a durat așa mult să afișăm câștigătorul. Am avut vacanță amândouă și ne-am bucurat din plin de ea pentru a reveni în forță cu puteri noi :).
Fără alte introduceri, vă vom spune câștigătoarea concursului. Aceasta este:



Dragomir Raluca 

Nu am primit datele de la Raluca, aşa că noua câştigătoare este
Vintura Cristina


Felicitări! Pentru a revendica premiul, o rugăm pe câștigătoare să trimită un mail cu datele complete la adresa alexya_fanfics@yahoo.com în termen de maxim 3 zile. În caz contrar reportăm cărţile pt alt concurs.

 Vă mulțumim tuturor pentru participare și vă dorim o primăvară cât mai senină!

Câștigător NOU: Concurs primăvăratic

Read More