Recenzie: Falling into place Recenzie: Regatul furtunilor Recenzie: Suflete pereche Recenzie: S.E.C.R.E.T. Recenzie: Dorothy must die Recenzie: Delirium Recenzie: Diamantul de la miezul nopții Recenzie: Sentimentul unui sfârșit Recenzie: Forbidden Recenzie: Încă o dorinţă Recenzie: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul noptii Recenzie: Zi după zi Recenzie: Betibú Recenzie: Fericirea mea ești tu Recenzie: Pe strada Dublin Recenzie: Alegerea


duminică, martie 29, 2015

Am fost provocate de Editura Corint Junior de a face începutul cărții ”Jurnalul intim al lui Cuckoo Clarke” de James Patterson ( în colaborare cu Lisa Papademetriou ). Cum adorăm provocările și mai ales cele interesante și inventive, am acceptat cu dragă inimă. Însă trebuie să mărturisesc, a fost mai greu decât aș fi crezut să intru în pielea unei puștoaice mai... speciale, însă a fost o experiență amuzantă. 
Sper să voi reuși să scot măcar un mic zâmbet de la voi, după ce veți citi ce am scris. 
11 februarie 2015

Scriu asta pentru ce-i care vor îndrăzni să citească acest jurnal. Poate nu știți definiția acestui cuvânt, dar nu degeaba toate fetele întregi la cap au un asemenea ”specimen” ascuns în cele mai ciudate locuri, pentru a păstra anumite secrete. În concluzie, nu aveți voie să citiți mai departe. Însă, dacă îndrăzniți să treceți peste cuvântul jurnal, poate vă oprește cuvântul intim. Acest cuvânt este atât de… intim. Nici nu pot găsi o descriere mai bună. Jurnal intim. Este aproape un… epitet! Sau personaficare? Nu… stați să caut pe internet… cacofonie! Doar că e cu J și I. Deci nici nu ar trebui să fie una lângă alta! Însă doresc să vă opresc pe cei care vor încerca să citească în continuare – pentru că desigur că vor exista, nu sunt paranoică degeaba.
Dacă nici jurnal și nici intim nu v-a oprit, atunci poate ceea ce veți afla vă va îngrozi destul de mult să nu mai repetați greșeala asta pe viitor. Sau poate că da :).
Bună, sunt Cuckoo Clarke. Sunt  paranoică – check, țicnită – check, furioasă pe cei care deja citesc ceea ce scriu – double check. Însă sper să mă agreați îndeajuns de mult încât să reușesc să vă dau puțin din boala mea mintală – deși doctorul nu era sigur ce am mai exact, așa că mi-a pus viza de trecere… chiar și eu m-am mirat.
În orice caz, see you later, amigos, muchahas, XOXO, pupici, inimioare, ursuleți pufoși și chestiile stupide pe care fetele normale le pun.
În fond, sunt o fată normală. Sau nu? 
Cu siguranță cartea este mult mai amuzantă și cred că poate transforma o zi mohorâtă, într-o zi extraordinar de hilară, așa că invităm să aflați cât mai multe despre carte de pe pagina de Facebook a editurii  și să luați decizia de a cumpăra cartea - AICI. Doar așa o veți cunoaște pe adevărata Cuckoo Clarke.

Vino în lumea lui Cuckoo Clarke

Read More

vineri, martie 27, 2015

Nu am mai postat recent un concurs şi am decis că trebuie să remediem această situaţie :) Mai ales că razele plăcute ale soarelui ne-au umplut de optimism şi de o stare de bine, care ne îndeamnă să vă facem şi pe voi fericiţi. Cum? Oferindu-vă şansa de a câştiga un pachet de cărţi foarte drăguţ!

Image and video hosting by TinyPic
* Va exista un câştigător care va primi cele două volume
**În cazul în care nu ştiaţi, seria aceasta foarte frumoasă este despre călătoria în timp, iar cărţile sunt foarte populare în afară

Cum vă puteţi înscrie?
Cerinţele le găsiţi în formularul de mai jos:

Premiul este oferit cu sprijinul sponsorului nostru, Editura Leda. Mulţumim mult!
Image and video hosting by TinyPic

Concurs primăvăratic

Read More

Cartea poate fi comandată de la Cărți Anticariat, de AICI

Ați pățit vreodată să vedeți un film ce v-a plăcut atât de mult, nu doar din cauză că joacă unul dintre actorii tăi preferați, ci pentru că a avut acel ceva, o calitate anume, un aspect ce v-a impresionat, astfel în momentul în care ați aflat că există o carte după care a fost inspirat, doriți din suflet să o citiți, iar într-un final, după o perioadă mult prea lungă, aveți cartea în față și sunteți cuprinși de toate acele sentimente ce cresc în voi, sentimente de exaltare și triumf pentru că acel moment a ajuns în sfârșit, acea clipă în care începi să citești prima pagină din acea carte mult dorită. Și oricâte așteptări ai avut, oricâte temeri te-au străbătut, totul este spulberat. 
”Babylon Babies” de Maurice G. Dantec este o carte impresionată și genială, însă mărturisesc cu părere de rău că nu am reușit să mă bucur cu adevărat de ea. 
De ce? 
Are o tematică extraordinară și cu multe tente de originalitate. Este vorba despre o lume ce putea cu usurință să fie a noastră, ce încă poate deveni viitorul nostru deoarece acea lume are o tehnologie foarte avansată, o inteligență artificială ce a avut o evoluție fantastică și atât de rapidă, încât omenirea a uitat  încetul cu încetul ce o definește cu adevărat, lăsându-se condusă de puterea pe care altii o dețin prin haos și control masiv. Astfel fiecare bătaie de inimă, fiecare respiratie, fiecare lucru nesemnificativ contează în lupta constantă ce se dă permanent, fiind conduși nu de speranță, ci de frica de supraviețuire. 
O luptă pe care Toorop, un mercenar cu o inteligență aparte, și-a asumat-o întreaga viață, o viață atât de devastatoare, rece, cruntă, o viață ce poate fi privită prin ochii unei mașinării fără destin… doar acela de a lupta până la ultima suflare. 
În urma pierderii slujbei, Toorop primește, mai curând decât s-ar fi așteptat, o sarcină din partea unui colonel rus cu multiple legaturi periculoase cu mafia, o sarcina ce îl intrigă pe măsură ce află mai multe, însă cu fiecare răspuns, observă pericolul ce îl așteaptă. Știind toate acestea, acceptă să o însoțească pe Marie Zorn, o fată enigmatică și frumoasă, în Canada. Nu duc însă o călătorie calmă, deoarece devine din ce în ce mai complicat când Marie începe să dea semne că suferă de schizofrenie, fapt care îl pune pe Toorop pe gânduri în legătură cu această fată misterioasa ce nu mai pare nicidecum una obișnuită. 
Per total, romanul este extrem de elaborat și explicit, autorul punând mare preț pe înțelegerea deplină a lucrurilor. De aceea, toate descrierile a peisajelor, armelor și a multor alte lucruri sunt foarte detaliat scrise. Cu toate acestea, am rămas de multe ori confuză și dezorientată, neputând să asimilez cu adevărat toată informația deoarece nu sunt obișnuită cu asemenea cuvinte ce sunt găsite mai degrabă în război. Totusi, am apreciat unele descrieri, făcându-mă să observ frumusețea prin ochii unor oameni ce au văzut prea multe orori în viața pentru a nu aprecia cu adevărat ceea ce îi înconjoară.
De asemenea, cartea este foarte captivantă din simplu motiv că viziunea autorului este genială, creeând o lume apocaliptică unde tehnologia și umanitatea s-au distrus una pe alta, lăsând un gol rece, de nepătruns. Un gol pe care Marie se presupune că trebuie să îl umple, să îl vindece cu propria viață. 
Un alt plus ar fi acțiunea cărții deoarece este de cele mai multe ori este imprevizibilă, deși câteodata devine un calvar să treci prin toți acei termeni de armament, mai ales dacă nu ai înțeles cu adevărat fiecare semnificație în parte.
Cu toate acestea, ambele personaje, Toorop și Marie, fac ca romanul să devină interesant și fascinant. Deoarece ambele sunt complexe, ajugând astfel să cunoaștem în întregime pe fiecare în parte. 
Ce mi-a plăcut cel mai mult la Toorop a fost faptul că nu e acel gen de bărbat mânat doar de impulsuri și adrenalină. Este o persoana ce dă dovadă de o judecată incredibilă, fiind conștient că un mare motiv pentru supraviețuirea lui se datorează cărților de război pe care le-a citit și din care a extras ceea ce era esențial. Îi place să învețe din trecut pentru a putea trăi în prezent și pentru a-și câștiga dreptul la un viitor. Chiar dacă unul incert. 
Marie este viitorul unui început mai bun, dar acel viitor poate fi sfârșitul ei. Cu toate acestea e conștientă și dorește să își ducă călătoria până la capăt, pentru a-și îndeplini destinul pentru care a fost creată. Acela de a atinge divinitatea cu ajutorul inteligenței artificiale. Pe parcursul romanul, începi să te atașezi nu de ceea ce reprezintă, ci de puritatea ei, tăria de caracter și cel mai important, umanitatea ei. Ceea ce e incredibil în contrast cu ceea ce e cu adevărat. 
Îmi doresc cu adevărat să îi dați o șansă acestei cărți, mai ales cei care caută o doză de adrenalină, modernism și originalitate. Vă veți lupta cu recunoașterea tehnologiei avansate, aprobarea puterii supreme, prin orice mijloc, veți lupta alături de un om ce a devenit el însuși o mașinărie de ucis și veți păși împreună cu fata ce trebuie să întregească o lume ce a fost răvășită de prea mult timp. În concluzie, o carte pe care o recomand cu plăcere. 

Carte primită pentru recenzie de la Cărți Anticariat.

Umanitatea vs. tehnologie. Haos sau integritate? ”Babylon Babies” de Maurice G. Dantec - Recenzie

Read More

joi, martie 26, 2015

Cartea poate fi comandată de la Cărți Anticariat, de AICI

Orice talent sau înzestrare e un motiv de bucurie, de mândrie, e ca amprenta personală a cuiva, acel lucru care îl diferențiază în masa lumii și îl face special. Dar uneori o abilitate specială se poate transforma dintr-un dar într-un blestem, atunci când acesta îți schimbă existența liniștită pe una zbuciumată, întunecată, dureroasă. E o nefericire să fii diferit atunci când unii profită de tine în scopuri josnice, folosindu-se de ce poți face, în timp ce restul fug din calea ta, le transmiți groză, îi înfiori, iar acesta este cazul eroinei din ”Darul” de Kristin Cashore
Acțiunea cărții are loc în perioada medievală și pe petrece pe tărâmul a șapte regate vecine: Nander, Wester, Middluns, Estill, Sunder, Monsea și Lienid. Aici, există oamenii comuni, obișnuiți, dar și unele persoane care se nasc cu un anumit dar, care au niște puteri magice. Ei sunt înzestrații și se diferențiază de ceilalți prin marca lor personală, ochii: unul albastru și unul verde. Dintre aceștia, o vom cunoaște în mod special pe Katsa, nepoata regelui Randa din regatul Middluns, al cărei dar este acela al uciderii. De aceea, ea a fost folosită încă de mică ca o armă letală împotriva dușmanilor unchiului ei, i-a făcut toate treburile murdare și i-a eliminat pe cei care îi amenințau regatul. Reputația ei este una răsunătoare și nu există nimeni care să nu fi auzit de domnița Katsa, Moartea întrupată într-o tânără. Și pe care să nu fi îngrozit doar gândindu-se la ce poate face..
Viața fetei nu a fost niciodată ușoară iar faptul că e atât de puternică nu i-a adus decât amărăciune. Încearcă însă să își mai spele din conștiința îngreunată de atâtea morți pe care le-a comis, făcând parte dintr-un Consiliu secret care îi ajută pe cei la nevoie. În momentul în care bunicul regelui din Lienid este răpit și Katsa se duce să îl salveze, ea ajunge să îl cunoască pe nepotul acestuia, Po, înzestrat și el aparent cu darul luptei. Cei doi vor ajunge la un moment dat să lucreze împreună, să se împrietenească și să pornească într-o lungă călătorie menită să descopere cine a vrut să îi facă rău bunicului lui Po.. Însă adevărurile pe care le vor descoperi sunt șocante și pe cale să zguduie liniștea tuturor celor șapte regate...
Recunosc că ce m-a îndemnat să citesc acest prim volum din trilogia ”Cele șapte regate”, unul care nu mi-a trezit interesul până acum în mod special, a fost pasiunea mea pentru altă serie, ”Tronul de cleștar”, deoarece din descriere cele două mi se păreau asemănătoare, mai ales prin prisma a ceea ce protagonistele lor sunt: asasine capabile să ucidă cu mâinile goale pe oricine, și fără vreun fel de dificultate. Descoperind și povestea din ”Darul”, am realizat că aceste serii sunt destul de diferite iar direcțiile în care o iau sunt opuse, dar asta nu m-a deranjat, din contră, deoarece diversitatea e bine-venită! Cartea mi-a oferit șansa de a avea o nouă perspectivă asupra acestui gen de cărți high fantasy, dar și o lectură surprinzătoare, care mi-a provocat curiozitatea pe parcursul ei.
Acest prim volum pornește de la o premisă fantastică care ar fi putut fi exploatată mult mai mult, iar brodată cu dibăcie ar fi rezultat într-un fir narativ plin de acțiune, adrenalină, bogat în senzații puternice. Ce m-a deranjat cel mai mult și motivul pentru care ”Darul” are un mare minus de la mine, e faptul că e constituit în mare parte din călătorii, iar unele dintre ele sunt pline de descrieri fără rost și pe parcursul cărora mi-am pierdut de multe ori interesul. Adesea am avut senzația că narațiunea ar fi putut fi mai concentrată, mai exactă, nu atât de lungită, deoarece a fost un real chin uneori să termin anumite fragmente ample și să mă abțin în a sări peste unele pagini, deoarece nu îmi stă în fire să fac asta. Călătoriile au un rol în dezvoltarea personajelor, desigur, ne ajută să observăm capacitățile excepționale ale Katsei, să vedem câte poate face, să îl descoperim și îndrăgim pe Po, ajută la întărirea relației care ne naște între aceștia, dar mi s-au părut obositor de lungi unele, lipsite în mare parte de momente mai intense sau care să mențină cititorul activ de-a lungul lor. Însă apreciez faptul că eroina este extrem de bine zugrăvită și pictată în cele mai mici detalii pe parcursul acestor călătorii.
Marele plus al cărții e dat de personajele principale, Katsa și Po. Ele sunt complicate, multifațetate, te surprind, transmit sentimente puternice, legătura care se naște între ei e firească, pornește de la incertitudine,  nesiguranță, la încredere, prietenie, astfel că drumul către iubire nu e unul grăbit și neconcludent, ci minunat descris. M-am atașat de prințul Po, de multă vreme nu am mai dat de un erou atât de uman și totodată excepțional, deosebit, bun, blând, amuzant, onest, deștept, loial, capabil de a face sacrificii și de a lua cele mai bune decizii chiar în clipe de viață și de moarte. 
El este liantul care reușește să adune părticelele dintr-o Katsa fragmentată, cu sufletul distrus, lipsită de speranță pentru propria persoană, care reușește să îi dea curajul necesar de a se răzvrăti, de a-și schimba viața. Cei doi se cunosc unul pe celălalt cu bune și cu rele, descoperă care le sunt adevăratele daruri și limite, fac o echipă perfectă și un cuplu atât dar atât de frumos.
Nu mi-a plăcut faptul că personajul negativ a fost foarte puțin dezvoltat și că acesta nu apare decât puțin, învăluit în ceață. Deși ne este împărtășită povestea lui, copilăria, povestea lui nu este întărită suficient, concludentă, realizată în așa fel încât să înțelegem motivele care stau la baza răutății și lucrurilor oribile pe care le face, făcând din el doar o persoană malefică și atât, doar un alt antagonist, lipsit de substrat și complexitate.
Deși ar fi putut fi mult mai bine evidențiată și împodobită, lumea născocită de Kristin Cashore este totuși una fascinantă, iar tărâmul regatelor unul pe care m-aș plimba negreșit. Vă invit și pe voi pe urmele domniței ucigătoare Katsa și a prințului ei fermecător, Po, să îi însoțiți pe parcursul aventurilor acestora, unele care vă vor lăsa de multe ori fără grai.


Carte primită pentru recenzie de la Cărți Anticariat.

Moartea luând chipul unei tinere. "Darul" (Cele șapte regate #1) de Kristin Cashore - Recenzie

Read More

luni, martie 23, 2015

Aşa cum ghioceii au început să apară odată cu primăvara, la fel şi noutăţile editoriale încearcă să îşi facă loc pe rafturile bibliotecii noastre. De data aceasta a venit rândul Editurii Leda să ne încânte cu titluri interesante şi pe care cititorii le aşteptau cu nerăbdare! Este vorba despre:

Cas Lowood a moştenit o vocaţie neobişnuită: uciderea celor morţi.
La fel ca tatăl său, Cas străbate ţara în lung şi-n lat împreună cu mama lui, o vrăjitoare inofensivă, şi cu pisica lor, care simte prezenţa duhurilor. El cercetează legende şi folclor local, încercând să ţină pasul cu morţii criminali, evitând lucrurile enervante precum viitorul şi prietenii.
Când ajung într-un oraş necunoscut căutând o fantomă pe care localnicii au botezat-o Anna în Veşmânt de Sânge, Cas se aşteaptă ca totul să decurgă conform planului: urmăreşte, vânează, ucide.
În schimb, el descoperă o fată prinsă într-o urzeală de blesteme şi mânie, o fantomă cum nu a mai înfruntat niciodată. Încă mai poartă rochia pe care a îmbrăcat-o în ziua din 1958, când a fost ucisă cu sălbăticie, o rochie odată albă, acum şiroind de sânge. De când a murit, Anna i-a ucis pe toţi cei care au îndrăznit să păşească în casa părăsită, în stil victorian, în care locuise.
Însă lui, dintr-un motiv oarecare, îi cruţă viaţa.

“O poveste întunecată şi complicată, cu un erou care îi ucide pe cei morţi, dar, la rândul său, este îndrăgostit de moarte. Aşa vei fi şi tu până şa sfârşitul cărţii!”– Cassandra Clare

O miză uriaşă, o chimie perfectă
E foarte greu să fiu conectată cu Daemon Black…
Prin magia sa extraterestră, Daemon este hotărât să-mi demonstreze că ceea ce simte pentru mine e mai mult decât urmarea bizarei conexiuni dintre noi. Aşa că încerc să-l ţin la distanţă, deşi e mai aprins ca niciodată în aceste zile reci de iarnă. Dar noi avem probleme mai mari.
Ceva mai rău decât arumii se află în oraş…
MA-ul este aici. Dacă descoperă ce poate face Daemon şi că există o conexiune între noi doi, atunci sunt terminată. La fel şi el.
Iar la şcoala noastră a venit un băiat nou, care are un secret. Ştie ce s-a întâmplat cu mine şi mă poate ajuta, dar pentru asta trebuie să-l mint pe Daemon şi să stau departe de el. De parcă aş putea! Căci, în ciuda raţiunii, simt că mă îndrăgostesc de Daemon. Rău de tot.
Dar apoi totul se schimbă…
Am văzut pe cineva care nu ar trebui să mai fie în viaţă. Şi trebuie să-i spun lui Daemon, chiar dacă ştiu că nu va înceta să caute până ce nu va afla adevărul. Ce s-a întâmplat cu fratele lui? Cine l-a trădat?
Şi ce vrea MA-ul de la ei – de la mine?
Nimeni nu este cine pare a fi.
Şi nu toată lumea va supravieţui minciunilor…

NEW YORK TIMES BESTSELLER


„De ce mă îndrăgostesc de un bărbat pe care nu-l pot avea şi sfârşesc în pat cu altul, care nu este cel pe care mi-l doresc?… 
Făceam oare dragoste cu Ben pentru că îl doream cu adevărat sau pentru că voiam să fac sex, iar el îmi era la îndemână?”

Sunt întrebări la care Julia, eroina romanului Geometria iubirii, încearcă să găsească un răspuns, explorând ipoteze, fantezii și oportunități.

Povestea începe în New Yorkul anilor 1980 şi se încheie în California, douăzeci de ani mai târziu. Viaţa tinerei poete ‒ care trăiește de ani întregi alături de un bărbat care-i oferă stabilitate și confort ‒ este subit dată peste cap de întâlnirea cu o fostă iubire, un compozitor talentat.

Sfâșiată între nevoia de siguranţă și dorinţa unei vieţi palpitante și independente, Julia caută drumul care să-i aducă împlinirea totală.


Iubirea dintre Anna şi Bennett este mai mult decât o relaţie la distanţă: ea trăieşte în Chicago în anul 1995, iar el este un călător în timp şi vine din San Francisco, din 2012, aşa că cei doi nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată.
Totuşi se întâlnesc şi se îndrăgostesc... Şi, înfruntându-şi soarta, găsesc o cale de a fi împreună.
Nu este însă un aranjament perfect, căci Bennett nu poate rămâne în trecut decât pentru perioade scurte şi ratând intervale mari din propriul prezent pentru a fi cu Anna. Amândoi sunt totuşi optimişti că vor reuşi să rezolve problemele..., asta până când Bennett este martorul unui eveniment la care, în mod sigur, nu s-a aşteptat.
Deciziile pe care le va lua începând din acest moment vor conduce oare spre un viitor pe care nici el şi nici Anna nu şi-l doresc?

“Cititorii familiarizaţi cu povestea Annei şi a lui Bennett din Iubire dincolo de timp vor fi captivaţi de al doilea volum al seriei. De data aceasta, evenimentele sunt relatate – în acelaşi ritm alert – din punctul de vedere al lui Bennett. O lectură ce nu trebuie ratată de pasionaţii cărţilor de dragos aventură” - School Library Journal

Vine, vine, primăvara! Se-aştern cărţi în toată ţara! (1)

Read More

duminică, martie 15, 2015

Cartea poate fi comandată de la librăria online Books Express, de AICI

Trăim în pripă și viața trece pe lângă noi fără să simțim. Nu ne luăm decât răgazul să respirăm, în rest continuăm pe repede-înainte să ne irosim existența, să nu ne bucurăm cum trebuie de momentele care contează, de oamenii dragi, de o vorbă bună, de o lacrimă de fericire. Lăsăm probleme și anumite lipsuri emoționale să ne corodeze inima și să ne întunece judecata, iar când ne simțim răniți, singuri, neîndreptățiți, părăsiți, ne facem un țel din a răni. Îi rănim pe cei din jur, poate din impuls, poate premeditat, ne balansăm suferința proprie cu cea a celor de lângă noi. Suntem creaturi mici și egoiste, iraționale și dure.
Poate Liz Emerson nu înțelege toate formulele și teoriile fizice care o vor conduce spre moarte atunci când va plonja cu mașina în gol, însă a ajuns la concluzia că nu mai are niciun motiv să trăiască.. A făcut prea mult rău, a distrus oameni, prieteni, totul e în van pentru ea, nu o are pe mama ei alături iar viața ei din ultimii ani a fost una setată pe modurile ”distrugere” și ”auto-distrugere”.  Așa că și-a calculat cu precizie modul cum se va sinucide, când, ce va face înainte și cum își va lua adio de la o lume care nu îi mai aparține și în care nu își mai găsește locul. Însă oricât de multe planuri ți-ai face, destinul are un mod bizar de a te lua prin surprindere și de a-ți da existența peste cap, de a-ți da o lecție și poate o șansă să îți corectezi greșelile.. și acesta va fi și cazul lui Elizabeth.. Însă de ea va depinde dacă mai e dispusă să lupte sau s-a resemnat să cadă în neant, și să cadă, să cadă, să cadă o dată pentru totdeauna.
În ultima vreme nu mai aflu nici descrierile cărților pe care aleg să le citesc, prefer să mă las fără apărare în mâinile autorilor, a imaginației acestora, să fiu surprinsă, șocată, emoționată, să mă confrunt pe parcurs cu o gamă de emoții care ar putea fi alungate sau anticipate de orice informație aș deține despre o poveste, înainte de a o citi. Așa că nu știam la ce să mă aștept de la ”Falling into place” de Amy Zhang, bănuiam că e vorba de o fată care are un accident de mașină, îmi imaginam că va fi o lectură tristă și care va antrena în interiorul meu tot felul de reacții. În unele privințe am avut dreptate, în  altele nu. Nu știu dacă pot încadra cartea aceasta într-o anumită zonă, nu m-aș hazarda să vă spun cu certitudine că mi-a plăcut sau nu, deoarece reacțiile pe care le-a stârnit în mine se bat cap în cap, iar ideile îmi sunt încâlcite ca un ghem de ațe, deși acțiunea nu e chiar așa complicată ci chiar liniară.
M-am trezit în tumultul trăirilor unei fete aflate pe marginea prăpastiei, care crede că a trăit deja tot ce era necesar și care deși e în floarea vârstei și la începutul tinereții, simte că nu mai are niciun rost pe lume. Nu pot afirma că am fost de acord cu Liz vreun moment, că i-am acceptat decizia sau că am considerat că ar fi fost îndreptățită să o ia. Sub nicio formă, nu cred că ar exista ceva fără rezolvare, ceva ireparabil, care să te determine să faci așa o prostie. Problemele, ca să le spun așa, prin care ea a trecut, sunt, desigur, deprimante, tragice, te pot marca definitiv, dar nu justifică nici un moment faptul că ea a ales calea asta.. Un drum în care a făcut răutăți în mod gratuit, a reușit oarecum să îi distrugă și pe alții doar pentru că și ea se simțea așa. Însă am pus totul pe seama vârstei, a faptului că mintea ei e încă necoaptă, a acelei perioade fatidice din viața oricui, groaznica adolescență în care tindem să amplificăm orice, să dramatizăm peste măsură, să ne simțim fără vreun rost sau să avem oscilații de comportament inexplicabile.
Știu că pare ambiguu tot ce spun dar evit să dau chiar și cea mai mică informație din carte, deoarece nu se întâmplă atât de multe lucruri și chiar aș risca să stric plăcerea unui viitor cititor al ei fără ca asta să fie intenția mea vreo secundă. Ideea e că poate problemele pe care Liz le-a avut sau cele pe care le-a provocat altora nu par în unele momente chiar atât de grave, în schimb modul în care autoarea alege să le transpună pe hârtie dau o anumită greutate lor. Stilul lui Amy Zhang este unul interesant și care te prinde în mreje dar nucleul romanului mi-a lăsat impresia că e fără substanță. Simt că nu sunt logică în exprimare, dar după cum am afirmat, cartea m-a băgat în ceață, sunt confuză E un paradox însă faptul că lectura este una plăcută, liniștitoare, chiar dacă subiectul tratat este unul dramatic și dificil.
Planurile narative alternează, prezentul dansează cu trecutul dar și cu perspectiva unui narator necunoscut, intrigant, care pare să cunoască personajul principal mai bine decât o face chiar aceasta, și pe care e foarte greu să îl descoperi dinainte, să îți dai seama cine este. Alternează pasaje din viața lui Liz, atât cele îndepărtate de momentul accidentului, cu cele apropiate sau cu fragmentele care descriu situația actuală. Personajele sunt cât de cât creionate și reușești să le cunoști cu oarecare precizie, ce e bizar aici e faptul că te atașezi mai mult de cele secundare, deoarece cred că pe eroina romanului autoarea cred că a avut intenția să o facă nu foarte plăcută de cititori, sau cel puțin empatia mea, compasiunea, nu și-au făcut prezența cât am citit această carte.
”Falling into place” e o carte în a cărei conținut aluneci fără să realizezi, una care te poate răvăși sau care nu îți poate transmite foarte multe, în funcție de starea în care ești atunci când o citești. Este o carte (precum este menționat și pe copertă) în genul ”Cele 13 motive” de Jay Asher, ”O zi din șapte” de Lauren Oliver și ”Dacă aș rămâne” de Gayle Forman, sau mai bine zis un oarecare amestec al lor, nu tratează un subiect despre care nu s-a mai scris și în alte cărți, nu abundă de originalitate sau de lecții noi pe care le puteți acumula, însă dacă v-au plăcut romanele anterior menționate, sunteți impresionați ușor de acest tip de povești, cu siguranță ar trebui să acordați o șansă volumului de debut al autoarei Amy Zhang.

Carte primită pentru recenzie de la librăria online Books Express.

Nu există accidente. ”Falling into place” de Amy Zhang - Recenzie

Read More

luni, martie 02, 2015

Cartea a apărut la Editura TREI și poate fi comandată de AICI

Când trecem de pragul adolescenței, visăm că propria viață se va transforma într-un basm pe care îl auzeam când eram mici și neștiutori. Dorim să fim propriile personaje principale ale unui roman de excepție și despre care se va scrie ca fiind o poveste plină de iubire și aventură. Este timpul nostru, nu? Harap Alb poate să își ia căluțul alb cu printesa și să plece departe, deoarece noi avem de imprimat ceea ce trăim pe hârtie…
O hârtie ce pare din ce în ce mai mâzgălită în timp ce trăim și simțim cum realitatea ne cuprinde, cum fantasticul ne părăsește și iluzia unei povești fascinante pălește în contrast cu adevărul ce pare mai special și unic decât ne-am fi așteptat.
”Orașe de hârtie” este a doua carte scrisă de John Green pe care o citesc și pot spune că îmi place mult cum autorul îmi amintește de unele etape ale adolescenței mele, cum mă cuprinde un fior de nostalgie, presărat cu zâmbete senine și cu toate că am spus că nu mi-aș dori deloc să mă întorc în acele vremuri, cărțile lui Green, în special aceasta, m-ar putea determina să arunc un ochi în spate și să mă privesc pe mini-eu, adorabilă și tembelă :)).
Quetin este personajul principal al acestei cărți, un băiat plăcut, cuminte și cu gașca lui de prieteni ce nu iese în evidență, dar pentru noi, cititorii, va fi tot ce ne-am fi dorit de la o carte plăcută și plină de umor.
Înainte cu câteva zile de absolvire, Quetin – sau Q – este vizitat de Margo, fata visurilor lui, fata din vecini pe care o iubește de mic, pe care a idolatrizat-o și care încă este specială și incredibilă în ochii lui, indiferent de distanța ce s-a produs între ei cu trecerea timpului. Margo, fiind enigmatică, rebelă, frumoasă și cu un mister de nepătruns, îi propune lui Q să o ajute la niște farse nevinovate pentru a se răzbuna și a se revanșa în fața celor care i-au făcut rău. Q, buimac, surprins, exaltat de faptul că Margo a apărut din nou în viața lui, acceptă să fie camaradul ei ninja, iar împreună vor face dreptate, așa cum se cuvine.
Noaptea în sine este atât de amuzantă și tembelă, încât trebuie să apreciezi curajul și nebunia de care au dat amândoi dovadă, în special Margo care a pus totul la cale și care a mers până la capăt pentru a demonstra că roata se întoarce, chiar dacă e nevoie să o întoarcem cu propriile mâini.
Având o noapte de neuitat, cu peripeții peste care au trecut cu adrenalină, râsete și în special împreună, Q se trezește și primul lucru la care se gândește e că Margo este din nou în viața lui și dorește să rămâna așa. De aceea, surpriza că ea a dispărut, fără ca nici părinții ei să nu știe unde se poate afla, îl întristează, doar până ce primul indiciu îi iese în cale, un indiciu special pentru el, presărat de Margo, ca niște firmituri de pâine, pentru a-l îndruma spre ea.
Cu o determinare incredibilă, bazată pe prietenia și iubirea pe care i-o poartă, Q își ia gașca de prieteni, Ben și Radar, și pornește cu mașina spre destinația unde Margo se află, așteptându-l.
Călătoria este presărată cu mult umor și bună dispoziție, cu multă adrenalină și suspans, dar totodată, este o călătorie pentru cunoașterea de sine, despre cunoașterea aproapelui și realizarea imposibilui: trezirea la realitate.
Într-un mod autentic, îmi aduce aminte puțin de povestea lui Harap Alb deoarece drumul pe care Q îl străbate cu prietenii lui este un drum pe care îl maturizează, îl schimbă și îl face să observe realitatea așa cum e ea, nu doar prin prisma adolescentului ce visează la marea lui iubire.
L-am înțeles pe Q, l-am îndrăgit într-o mare măsură, am admirat devotamentul de a merge până la capăt pentru a o găsi, i-am adorat pe cei doi, Ben și Radar, care sunt diferiți, tembeli, formând ”cei trei mușchetari” în varianta modernă, dar cel mai mult, am simpatizat cu Margo. Chiar dacă nu apare cu adevărat, prezența ei e vie în mintea și inima lui Q. Am înțeles nevoia ei de a fi înțeleasă întocmai de Q, să o cunoască pe adevărata ea, nu pe păpușa pe care Q a ridicat-o pe piedestalul lui. A riscat cel mai mult tocmai pentru că a dorit ca să fie iubită pentru ceea ce e, indiferent de defectele ce știe că le posedă, însă nu sunt întocmai cunoscute.
O carte frumoasă, amuzantă, puțin tristă, cu o tentă de nostalgie pură. O dragoste ce parcurge un întreg oraș de hârtie doar pentru ca mantia de mister să se evapore, rămânând astfel doar un el și o ea, pentru câteva clipe efemere care par eterne în amintirea ce deja ia contur. O carte ce merită citită pentru simplitatea cu care e privită realitatea tumultuoasă a unor adolescenți ce se pregătesc să treacă următorul prag al maturității.


Carte primită pentru recenzie de la Editura TREI.

Un drum spre o maturizare presărată cu umor. ”Orașe de hârtie” de John Green - Recenzie

Read More