Recenzie: Forbidden Recenzie: Tronul de cleştar Recenzie: Jurnalul ascuns Recenzie: Încă o dorinţă Recenzie: Mathias Recenzie: Ultimul avanpost Recenzie: Stolen Recenzie: Vizionare Recenzie: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul noptii Recenzie: Zi după zi Recenzie: Betibú Recenzie: Fericirea mea ești tu Recenzie: Regatul umbrelor Recenzie: Pe strada Dublin Recenzie: Alegerea Recenzie: Se numea Sarah

luni, 1 septembrie 2014

Precomandă ”Cântecul lunii” (Jurnalele Vampirilor: Vânătorii #2) de L.J. Smith

Așteptam de mult ca editura Leda să anunțe continuarea unei serii și mi-a făcut mare plăcere să descopăr că este tocmai seria ”Jurnalele vampirilor”. Sunteți entuziasmați? Ce alte continuări ale altor serii așteptați cu nerăbdare să apară la editura Leda?

CLICK PE IMAGINE PENTRU A PRECOMANDA CU 40% REDUCERE!Image and video hosting by TinyPic


“Cântecul lunii” (Jurnalele Vampirilor: Vânătorii #2) de L.J. Smith
AVENTURI MAI PALPITANTE CA ORICÂND...
PREGĂTIŢI-VĂ PENTRU VOLUMUL 9 AL SERIEI
RĂUL NU DISPARE...
După ce au scăpat de ororile din Dimensiunea Întunecată, Elena şi prietenii ei de-abia aşteaptă să ajungă la Colegiul Dalcrest. Viaţa alături de Stefan e mai minunată ca oricând, iar cu prietenii ei Meredith, Bonnie şi Matt alături, Elena ştie că va avea cel mai bun an de până acum.
Dar pentru Elena, plecarea din Fell’s Church nu înseamnă că şi-a lăsat în urmă trecutul întunecat. Când din campus încep să dispară tot mai mulţi studenţi, panica se instalează la Dalcrest.
Apoi Elena descoperă un vechi secret, care o tulbură profund.
Va putea ea să se împotrivească destinului? Iar dacă are să se prăbuşească, cine o va prinde — Stefan sau Damon?

Nu ratati!
Jurnalele vampirilor, volumele 1-4
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic 
Ciclul: Întoarcerea
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPic
Ciclul: Vânătorii
Image and video hosting by TinyPic

sâmbătă, 30 august 2014

„Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumeș - Recenzie

Cartea poate fi comandată de AICI  
sau citită online AICI

O poveste de dragoste în care goana după bani şi carierismul fac ravagii, cu spectaculoase răsturnări de situaţie, suspans, melodramă, vervă, ironie şi dialoguri vii - reţeta celui mai bine vândut prozator român nu dă greş. 
Scrisoare de dragoste a fost reeditată de zeci de ori de la apariţia sa şi a cucerit publicul de toate vârstele.

Receptată cu bucurie şi interes de către publicul tânăr, opera lui Mihail Drumeş aduce în literatura noastră candoarea poveştilor de dragoste trăite cu frenezie până la capăt, tensiunea înaltă a sentimentelor, gustul unic al adolescenţei - o lume încărcată de sens şi de aspiraţie.
Romanele sale devin pledoarii aprige pentru echilibru şi armonie, demonstraţii de artă narativă şi psihologică, punctate de o replică alertă, sclipitoare uneori, care întreţine conflictele, impunând un ritm viu, cuceritor, cultivând curiozitatea pentru firul epic, suscitând interes pentru metamorfozele psihologice ale eroilor." - Florea Firan
Cred că ceea ce înfrumusețează și acordă noblețe iubirii este simplitatea. Acea capacitate de a găsi totul în puțin, de a te oferi complet, fără a aștepta nimic la schimb. Văpaia sentimentelor poate fi ușor stinsă atunci când la mijloc intervin un interes sau anumite pretenții, așteptări. În acele momente începi să pui totul în balanță și să îți faci mii de scenarii în minte. Nemulțumirea pune stăpânire pe tine și te împinge să faci alegeri neinspirate, care îți vor amenința fericirea pentru totdeauna.
Premisa poveștii de dragoste dintre Anda Brăteanu, o orfană ce a avut șansa de a fi adoptată de directoarea liceului, și Dinu Gherghel, un tânăr de la țară care provine dintr-o familie modestă și care a cunoscut diverse lipsuri, dar care a cărui ambiție este de nemăsurat, este una frumoasă și ce părea pusă cu ingeniozitate la cale de destin. Întâlnirea lor misterioasă din tren și modul în care viața i-a adus din nou împreună, m-au făcut să visez la un scenariu aparte, fără să anticipez vreun moment furtuna care le va răscoli viitorul la un moment dat, și încercările tragice prin care vor trece.
Făcând o pasiune pentru fata de o frumusețe specială și condus fiind de obsesia de a o poseda, Dinu îi îndeplinește dorința Andei și o ia de soție, uitând pentru moment chiar și de sfaturile mamei lui de a-și alege o tânără bogată atunci când va face acest pas important. Deși căsătoria lor este întreținută de exuberanța fetei și de sentimentele lor, Gherghel se simte împovărat de greutățile și piedicile care i se pun în aşcesiunea pe scara socială, în ciuda studiilor și a muncii lui asidue. Dorința lui de a fi bogat cu orice preţ îl face să ia niște decizii eronate care vor schimba pentru totdeauna cursul vieții sale, dar și a celor din jur.
Am rămas plăcut surprinsă de romanul „Invitația la vals”, pe care l-am citit în urmă cu câțiva ani, dar și cu o dorință în suflet de a descoperi și alte cărți ale lui Drumeș. Nu s-a ivit însă această ocazie, până acum, când datorită clubului de lectură „Citește românește” am reușit să intru din nou în universul autorului. Similitudini am găsit între cele două romane. Am remarcat că Mihail Drumeș a construit tipologii de personaje principale asemănătoare. Dinu are un caracter nefericit și avariția îi urâțesc interiorul. Gândurile lui meschine și modul de a se comporta îl fac pe acesta ingrat în ochii cititorului, deoarece eu, personal, l-am disprețuit în anumite momente și am dorit ca soarta să-i ofere o lecție dură. Ca și Tudor din „Invitația la vals”, deși e inteligent și are țeluri mari, în ceea ce ține de inima lui și trăirile pe care le experimentează, e caracterizat de un adevărat haos interior, nu discerne binele de rău.
Anda, ca și Micaela, este o eroină isteață, înțepată, cu o personalitate puternică, de la care avem de învățat noi, femeile. Defectele celor două tinere au fost acelea de a se îndrăgosti de bărbații nepotriviți, măcinați de egocentrism și planuri ascunse. Am admirat stăpânirea de sine pe care Anda a dovedit-o în anumite circumstanțe și faptul că a ținut mereu capul sus și nu s-a lăsat umilită vreo clipă.
Scriitorul, prin intermediul situațiilor limită pe care le creează, a reușit mereu să trezească senzații opuse în minte, dar mereu am avut ceva de sustras, o lecție prețioasă de primit. Împărțit în trei părți, romanul urmărește personajele în mai multe etape ale vieții lor, le zugrăvește emoțiile și greșelile, transformările, până la deznodământul poveștii lor. Perspectivele jonglează de la cea a lui Dinu, la scrisorile pe care Anda le adresează unei prietene și în care își povestește întâmplările, iar astfel avem șansa de a pătrunde în mintea lor și de a-i cunoaște din mai multe unghiuri. Conținutul este unul complex, avem treceri de la monologuri la fragmente de dramaturgie.
La început lectura a fost dificilă și acțiunea nu a reușit să îmi trezească interesul, dar apoi m-am obișnuit cu naraţiunea. Nu mi-a plăcut însă nici pe departe la fel de mult ca „Invitația la vals”, cred că așteptările mele au fost prea mari și prea multe. 
Per total am rămas cu un gust predominant amărui și am regretat alegerile extrem de dramatice și definitive la care personajele lui Drumeș apelează în situaţii limită, deoarece oricât de fără scăpare ar părea ceva, mereu se poate găsi o rezolvare pentru problemele noastre.
"- Dragostea pe care n-o cauţi nu vine...
Mi s-a părut că a spus o gratuitate.
- Cred că vine, mai degrabă, când n-o cauţi.”

„Preţul unei femei nu-l afli decât după ce o pierzi.”

"Dramaturgii greci, clasici şi moderni, au optat invariabil pentru tragedie, pentru că fericirea, te rog să mă crezi, nu impresionează pe nimeni şi nici nu se pot scrie despre ea mai mult de trei pagini."

"Nu pot uita visul pe care l-am trăit împreună. Numai trezirea din vis aş vrea s-o uit."

"Credeai că eşti stăpânul lumii, ţinând globul în palmă, cu muşchii abia tresărind? Te-ai înşelat şi te-ai năruit în ţărână cu toată voinicia ta. Şi uite, lumea merge mai departe fără tine, aşa cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane de ani şi milioane de ani, şi toată această mecanică se repetă regulat şi tăcut, până în vecii vecilor."

 "Dragostea n-o poţi cumpăra cu toate bogăţiile pământului, dar o poţi avea cu un simplu surâs."

„Scrisoare de dragoste” ne dovedește că iubirea pură, sinceră, este pângărită de tentaculele murdare ale banilor și ale interesurilor materiale, iar inima va fi imobilizată de acestea și va deveni incapabilă să ne salveze din prăpastia în care ne-am aruncat cu bună știință.


*Recenzia face parte din ediția a II-a a Clubului de Lectură „Citește românește”, inițiat de Sayuki.

vineri, 29 august 2014

„Forbidden” de Tabitha Suzuma - Recenzie

Image and video hosting by TinyPicCartea poate fi comandată de AICI.

How can something so wrong feel so right? 

She is pretty and talented - sweet sixteen and never been kissed. He is seventeen; gorgeous and on the brink of a bright future. And now they have fallen in love. But ...They are brother and sister.
Sixteen-year-old Maya and seventeen-year-old Lochan have never had the chance to be 'normal' teenagers. Having pulled together for years to take care of their younger siblings while their wayward, drunken mother leaves them to fend alone, they have become much more than brother and sister. And now, they have fallen in love. But this is a love that can never be allowed, a love that will have devastating consequences...

Award-winning author Tabitha Suzuma is never one to shy away from challenging subject-matter. This new novel deals with the taboo of incest, as a teen brother and sister left to fend for themselves and their younger siblings find they are falling in love
Încă de mici, atunci când ochii noștri nu pot discerne cu precizie realitatea, iar conștiința noastră nu poate cuprinde atâtea înțelesuri, suntem învățați de cei din jur ce este bine și ce e rău. Creștem înmagazinând în sine definiții și concepte clare despre lucrurile și situațiile pe care societatea le consideră anormale și le condamnă, și facem tot posibilul să ne integrăm și să nu ieșim în evidență prin fapte imorale. Dar dacă mintea noastră este un mecanism strict și ghidat de principii, inima e doar un amalgam de emoții contradictorii, instincte, iar cele două adesea nu conlucrează împreună, împingându-ne uneori pe marginea prăpastiei.
Din momentul în care tatăl lor i-a părăsit, Lochan și Maya au devenit unul pentru celălalt sprijinul și umărul pe care pot plânge, sursele din care își trag energia și puterea de a merge mai departe pentru a reuși să aibă grijă de cei trei frați mai mici și de mama lor indiferentă, evident depășită de situație. Toate grijile și responsabilitățile lăsate pe umerii lor i-au maturizat, îndemnându-i să se bazeze necondiționat unul pe celălalt, cimentându-le relația și făcându-i cei mai buni prieteni, confidenți, frați.. Au devenit, pe scurt, totul unul pentru celălat. Însă la un moment dat linia dintre permis și interzis se va estompa, normalitatea se va surpa, iar iubirea inocentă, frățească, va fi înlocuită treptat de sentimente mult mai profunde și periculoase.
După ce am fost complet cucerită de romanul „Stolen” de Lucy Christopher, mi-am dorit să continui în aceeași direcție și să citesc despre dragostea nefirească, apărută în cele mai neașteptate situații. Am intenționat să explorez alte căi ale inimii și ale capacității acesteia de a pune stăpânire cu totul pe cineva, până în acel punct în care îi paralizează rațiunea, gândirea, conștiința. „Forbidden” de Tabitha Suzuma mi-a dat senzația din descriere că e o poveste curajoasă, care abordează o temă extrem de dificilă și pe care puțini au puterea și inspirația de a o ataca..anume incestul.
Intrigată fiind de subiect, m-am tot frământat, gândit, cum va reuși autoarea să construiască o acțiune realistă, care să se bazeze pe niște piloni logici, având în vedere situația ușor de blamat și judecat pe care o tratează. Mărturisesc că nu am simțit în niciun moment imboldul de a judeca alegerea personajelor după ce le-am înțeles, le-am cunoscut ascunzișurile, nu mi-a făcut rău, cum aș fi crezut, apropierea lor, iar iubirea pe care o dezvoltă unul pentru celălalt nu mi s-a părut una bolnavă. Da, am fost circumspectă la început, cartea e mai ciudată, dar Tabitha a reușit să dea o doză de normalitate unui context total bizar, iar fundamentul pe care a clădit dragostea nepermisă fiind solid. Pur și simplu i-am perceput pe cei doi ca pe doi tineri obișnuiți, extrem de profunzi, care au găsit alinarea unul în celălalt. Poate și faptul că eu nu am avut un frate a avut un rol important aici în percepția mea asupra cărții.
Lochan are anumite probleme emoționale și nu reușește să se exteriorizeze în fața necunoscuților, în public, nu poate vorbi decât cu membrii familiei lui. În ciuda dificultăților și umilințelor pe care le-a îndurat în acești ani, este inteligent, silitor, ambițios, descurcăreț. Doar în fața Mayei poate fi el, cu adevărat, ea îl cunoaște și îi admiră sufletul frumos, altruist, ei doi au fost inseparabili de mici, iar ajutorul pe care și-l acordă reciproc este impresionant. Legătura dintre toți frații este indestructibilă și emoționantă. Am disprețuit-o din tot sufletul pe mama lor imatură, am condamnat-o pentru lipsa de interes și geșelile de neiertat pe care le face față de proprii copii, pentru problemele pe care le cauzează, probleme pe care Lochan și Maya sunt nevoiți să le rezolve mereu în locul ei. Familia disfuncțională în care au crescut i-a făcut pe cei doi de nedespărțit, faptul că ei au devenit părinții fraților lor, au preluat toate atribuțiile din casă, treburile gospodărești, i-a schimbat pentru totdeauna.
Stilul cărții este descriptiv, intens, e ca o hartă a inimii personajelor, reușind să evidențieze cu cele mai puternice nuanțe trăirile și angoasele lor. Foarte frumos și emoționant roman, cuvintele mi-au produs mici tăieturi în suflet și m-au mișcat în cel mai intens mod posibil.
„Never before have I imagined my life without him – like this house, he is my only point of reference in this difficult existence, this unstable and frightening world. The thought of him leaving home fills me with a terror so strong it takes my breath away.”

„Being togheter, we harm nobody; being apart, we extinguish ourselves.”

„How to explain that Lochan has never felt like a brother but like something far, far closer than that – a soul mate, a best friend, part of the very fibre of my being? How to explain that this situation, the love we feel for one another – everything that to others may seem sick and twisted and disgusting – to us feels completely natural and wonderful and oh – so, so right?”

„At what point do you give up – decide enough is enough? There is only one answer really. Never.”

Deși veți conștientiza încă de la început anormalitatea situației, veți încerca să citiți detașați, năvala sentimentelor, trăirilor, nedreptății vă va izbi din plin. Și cu toate că veți anticipa un deznodământ fatidic pentru Lochan și Maya, vă veți implica sufletește cu fiecare fibră, dorind un final fericit pentru o poveste ce pare sortită dezastrului iminent.

- Mulțumesc librăriei Books Express pentru ocazia de a citi acest roman! -

 Puteţi comanda o mulţime de cărţi în engleză, franceză, germană, spaniolă, dar şi alte limbi străine de pe http://www.books-express.ro/ titluri frumoase şi la preţuri accesibile, livrarea rapidă, în câteva zile doar. 

miercuri, 27 august 2014

Concurs "Goodbye, summer!"

Am observat că majoritatea pun concursuri de vară, dar nimeni concursuri la sfârşitul ei, aşa că ne-am hotărât să remediem situaţia. Dar înainte de toate, aş dori să vă întreb cum a fost vara voastră? V-aţi distrat? Aţi citit? Sunteţi mulţumiţi de tot ce aţi realizat în aceste câteva luni de libertate?
Concursul "Goodbye, summer!" e menit să facă uşor trecerea de la zilele de vară, însorite şi relaxante, la cele de toamnă, mai rigide. Am ales două premii frumoase, cu coperţile galbene, care să vă amintească atât de soare, căldură, vară, dar să vă ajute să vă acomodaţi şi cu frunzele galbene de toamnă.

Aşadar, vom avea doi câştigători şi două premii:

Premiul 1: "Julie şi Julia" de Julie Powell
Premiul 2: "Ghid de agăţat pentru fete moderne" de Sarah Ivens

Ce aveţi de făcut? De completat cerinţe din formularul Rafflecopter:
Concursul este cu tragere la sorţi, iar perioada de înscriere 27 august - 12 septembrie 2014.

Mult succes şi un sfârşit de vară frumos!

luni, 18 august 2014

The magic of words (87)

Deoarece mi-a plăcut foarte mult cartea "Tronul de cleştar" de Sarah J. Maas şi am selectat mai multe citate din acestea, am decis să fac o postare nouă "The magic of words", rubrică la care nu am mai postat de multă vreme. Sper să vă placă la fel de mult ca şi mie!

Toate drepturile sunt rezervate Editurii RAO. Carte apărută în septembrie 2013. Traducere de Cristina Barbu.

„Mâine, pe vremea asta, va fi închisă între zidurile acelea. Dar noaptea aceasta... noaptea aceasta era atât de liniştită, asemenea calmului dinaintea unei furtuni.
Îşi imagină că întreaga lume era adormită, vrăjită de verdele-marin al castelului. Timpul venea şi trecea, munţii se înălţau şi se prăbuşeau, lujerii cotropind oraşul cufundat în somn, ascunzându-l sub straturi de ghimpi şi frunze. Ea era singura persoană trează.”

„- De ce nu este niciunul dintre voi aici?
- Gărzile nu sunt de niciun folos în bibliotecă. O, cât de tare se înşela! Bibliotecile erau pline de idei, probabil cele mai periculoase şi mai puternice dintre toate armele.”

„- Ţine minte un lucru când te lupţi cu mine, Sadothien, gâfâi Chaol. Soarele licări în ochii săi căprui-aurii.
- Hm? gemu ea, pregătindu-se să pareze ultimul atac.
- Eu nu pierd. Rânji către Celaena, iar înainte ca ea să poată înţelege cuvintele, ceva îi lovi picioarele şi...
Avu sentimentul dezgustător al căderii. Icni când spatele i se lovi de marmură, floreta zburându-i din mână. Chaol îndreptă sabia către inima ei.
- Eu câştig, răsuflă el.”

“- Nu sunt căsătorit, a spus el încet. Pentru că eu nu pot suporta ideea de a mă căsători cu o femeie inferioară mie în minte și spirit. Aceasta ar însemna moartea sufletului meu.”

 „Lumea devenise un punct dizolvat de strălucirea aurie a lumânărilor. Dar acolo erau picioarele ei, iar aici era braţul lui şi gâtul ei, şi gura lui.”

„Celaena zări pianul. Obişnuia să cânte – adora să cânte, iubea muzica, felul în care muzica putea distruge şi vindeca şi putea face totul să pară posibil şi eroic.”

„Blând, cu o mână, cântă o melodie simplă şi lentă pe clapele notelor înalte. Ecouri – fărâme de amintiri ridicându-se din vidul minţii sale (...)
Notele izbucniră de sub degetele sale, şovăitoare la început, dar apoi mai încrezătoare în timp ce emoţia muzicii prelua controlul. Era o arie de jale, dar o transforma într-o persoană nouă şi pură. Fu surprinsă că mâinile ei nu uitaseră, că undeva în mintea ei, după un an de întuneric şi sclavie, muzica era încă vie. (...)
Pierdu noţiunea timpului călătorind printre melodii, dând grai tuturor lucrurilor nespuse, deschizând răni vechi, cântând şi cântând în timp ce sunetul o ierta şi o salva.”

“Toți purtăm cicatrici. Se întâmplă ca ale mele să fie mai vizibile decât ale celorlalți.

“Ochii li se întâlniră, iar Chaol nu își ascunse zâmbetul în timp ce ea surâse către el. Poate că patru ani petrecuți cu ea nu vor fi suficienți.

„Apoi, după un moment, Chaol îşi trecu braţele în jurul ei, ţinând-o aproape, atât de aproape încât, atunci când Celaena închise ochii şi inhală adânc mirosul lui, nu îşi putea da seama unde se termina el şi unde începea el.
Răsuflarea lui era caldă pe gâtul său aplecat spre ea. Îşi odihnea obrazul în părul ei. Inima Celaenei bătea atât de repede şi totuşi se simţea extrem de confortabil, de parcă ar fi putut sta astfel pentru eternitate şi nu ar fi deranjat-o, lăsând lumea să se destrame în jurul lor.”

„Se întoarse către Chaol. Vântul îi smulse câteva şuviţe de păr din codiţa sa, iar ea le dădu după ureche.
- Indiferent de ceea ce se va întâmpla, spuse ea încet, vreau să îţi mulţumesc.
Chaol înclină capul într-o parte.
- Pentru ce?
Ochii Celaenei se umeziră, dar dădu vina pe vântul năprasnic şi clipi.
- Pentru că ai făcut ca libertatea mea să însemne ceva.