Recenzie: Regina Adevărată Recenzie: Provocarea vol I + II Recenzie: Regatul furtunilor Recenzie: Suflete pereche Recenzie: S.E.C.R.E.T. Recenzie: Dorothy must die Recenzie: Delirium Recenzie: Diamantul de la miezul nopții Recenzie: Sentimentul unui sfârșit Recenzie: Forbidden Recenzie: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul noptii Recenzie: Zi după zi Recenzie: Betibú Recenzie: Fericirea mea ești tu Recenzie: Pe strada Dublin Recenzie: Alegerea


joi, mai 28, 2015

Cartea a apărut la Editura Leda și poate fi comandată de AICI

Fantomele nu cred că au fost vreodată ființe prea drăguțe sau prietenoase. Ipotetic vorbind, chiar dacă în viață erai cea mai bună persoană din lume și aveai un comportament ireproșabil, impecabil, atunci când te trezești, după moarte, o stafie ambulantă fără vreo menire, inevitabil devii foarte morocănos.. iar de aici până la furie mai e doar un mic pas. Insă atunci când existența ta a fost curmată într-un mod oribil de cineva, când ai avut parte de o suferință mare, inevitabil te întorci în lumea asta cu gânduri de răzbunare, devii neiertător și flămând după sânge.
Cam asta e și povestea nefericită a Annei Korlov.. o tânără plină de speranță care dorea să își schimbe viața, și care a fost brutal ucisă, decapitată. Acum a ajuns o fantomă groaznică, înfiorătoare, poreclită ”Anna în Veșmânt de Sânge”, care nu cruță pe nimeni dintre nefericiţii care intră în casa ei. 
Theseus Cassio Lowood, pe scurt Cas, este un tânăr vânător de fantome care a moștenit de la tatăl lui această abilitate de a-i trimite pe cei neînsuflețiți acolo unde e locul și unde nu îi pot pune în pericol și deranja pe vii. Acesta călătorește în diverse locuri cu mama lui, o vrăjitoare wicca, și motanul ei (care miroase spiritele rele), având drept target fantome pe care trebuie să le elimine. Atunci când informații despre legendara Anna îi ajung la urechi, curiozitatea îl îndeamnă să pornească negreșit în căutarea ei. Însă va da peste o fantomă ca niciuna, una extrem de puternică și de aprigă, însetată după moarte. Care, în mod bizar, alege să nu omoare, lucru pe care nu l-a mai făcut vreodată până acum cu cineva...
Cred că mi-am dorit dintotdeauna să citesc cartea asta: fremătam de curiozitate, de dorință, eram extrem de intrigată de subiectul ei, iar toată explozia de interes și de păreri din jurul ei au făcut și mai lungă agonia mea. Dar problema e că, dacă aștepți un lucru mult prea mult timp, inevitabil ajungi să îți pierzi interesul pentru el.. fără să vrei sau să îți propui asta. În plus, unele cărți chiar trebuie citite la momentul potrivit, atunci când ești deschis să le primești în sufletul tău, sau dacă simți acel arzător când îți trece prin minte titlul lor. Cam asta cred că s-a întâmplat în cazul meu și cu ”Anna în Veșmânt de Sânge”. Dacă aș fi avut ocazia să îi descopăr povestea acum câțiva ani, când devoram romanele fantasy și eram indulgentă cu cărțile pentru adolescenți, le luam ca atare fără să meditez prea mult la micile defecte, volumul acesta al Kendarei Blake poate ar fi avut cu totul alt destin în ceea ce mă privește. Nu pot spune că mi-a displăcut, dar nici că m-a impresionat în mod excepțional cu ceva anume. A fost ok, o lectură simplă de frunzărit în câteva ore, una relaxantă, care nu mi-a angajat prea mult mintea. 
Am avut sincer anumite mici confruntări cu personajele acestei cărți, care nu au reușit nicicum să mă convingă în vreun fel sau să aibă anumite scopuri lizibile și logice. Cas e incredibil de arogant și are o impresie grozavă despre el, când chiar nu e cazul. Nu e un adolescent foarte interesant iar ca vânător de fantome, dacă la început ne dă senzația că e extraordinar, că e puternic, dibace, acționează cu sânge rece, știe exact ce trebuie să facă, pe parcurs ni se dovedește că nu e chiar atât de priceput cum vrea să pară. Și nu mă refer aici doar la faptul că Anna dă cu el de pereți (și la propriu și la figurat) fără să i se miște vreo șuviță de păr, ci la faptul că e foarte impulsiv, nu e cerebral, nu alege să se documenteze atunci când e cazul și preferă să îi lase pe alții să facă asta în locul lui. Nu mi-a plăcut nici faptul că personajul masculin, Cas, e neglijent și permite ca prea mulți oameni să fie atrași în povestea asta, mulți ajungând în pericol la un moment dat. Pur și simplu, nu m-a mulţumit deloc modul lui de operare. 
Cred că am fost atât de captivată de cartea asta dinainte să o am deoarece eram foarte curioasă cum va reuși autoarea să facă trecerea personajului principal feminin dintr-o entitate îngrozitoare, o criminală care a făcut atât de mult rău, către Anna de care Cas se îndrăgostește și atașează. Dacă dezvăluirile înspăimântătoare despre ce s-a întâmplat cu adevărat cu fata în acea noapte în care a fost omorâtă m-au făcut să îmi schimb oarecum părerea despre ea, să o înțeleg oarecum, să acord circumstanțe atenuante faptelor sale, nu a fost la fel de convingătoare și partea cu apropierea celor doi, nu am simțit într-adevăr că s-a legat o conexiune între ei. Deși o poveste de dragoste bizară și interzisă pare a fi ingredientul ideal care să trezească interesul potențialilor cititori, el nu a fost explorat cum trebuie, a fost tratat superficial și neconvingător.. Eu una aş fi renunţat la acest element. 
Lumea fantasy nu e foarte atent zugrăvită.. nu mi-a transmis fiori, nu mi-a fost teamă vreun moment, cred că trebuia lucrat cu grijă la conturarea cadrului întunecos și straniu. Deşi mulţi au spus că e o carte cu secvenţe brutale şi scene foarte sângeroase, pentru mine ele nu au fost atât de intense, nu au avut un impact puternic. Tot referitor la partea aceasta ce ţine de supranatural.. nu pot spune mai multe despre asta pentru că aș dezvălui ceva, dar un anumit ritual pe care Cas îl face alături de prietenii pe care și-i face fără să vrea mi s-a părut banal, pueril, ca să nu mai vorbesc de lucrurile, ingredientele de care s-a folosit.. Au făcut să pară tot procedeul lipsit de solemnitate şi seriozitate. 
”Anna în Veșmânt de Sânge” e o carte fantasy care pornește de la o idee curajoasă. E un roman cu nişte personaje care ies din tipare, pe care adolescenții îl vor aprecia, şi a cărui poveste interesantă îi va face captivi ai paginilor sale.  

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda.

Îi ucide pe cei morţi, dar, la rândul său, se îndrăgosteşte de Moarte. "Anna în Veşmânt de Sânge"(Anna în Veşmânt de Sânge #1) de Kendare Blake - Recenzie

Read More

miercuri, mai 27, 2015

Câştigătorii au fost afişaţi la finalul postării!

În sfârșit afară începe să se încălzească, chiar dacă se mai anunță ploi ce nu vor să ne părăsească, şi care par că vor să își revendice un loc permanent în viața noastră. Dacă ar ști, sărăcuța de ploaie, că o altfel de furtună se pregătește cu forțe mari să asiste în viețile noastre, o furtună plină cu teze, teste, examene și licențe, poate ar fi mai îngăduitoare cu noi. Dar așa cum după orice furtună, se naște un soare sublim, așa suntem optimiste că totul va fi bine. Ca să vă demonstrăm asta, vă oferim mici raze de soare, cu ajutorul pornirii unui Concurs de fidelitate, pentru a putea să ne relaxăm cu niște discuții pe tema articolelor ce vor urma postate în decursul unei luni.

Regulament:
- Vom da starul acestui concurs pe luna aprilie dacă se înscriu minim 5 persoane;
- Daţi Like paginii de Facebook de la Editura Leda și Corint Junior;
- Puteți comenta la postările de acum încolo;
- Fiecare comentariu trebuie să aibă minim 3 cuvinte pentru a fi luat în considerație;
- Nu puteți da comentarii unul după altul (doar dacă aţi greşit ceva, vreun cuvânt în anteriorul, şi doriţi că corectaţi, sau dacă conversaţi cu alt comentator pe tema postării);
- Vor fi doi câştigători.

Premii:

Durata concursului:
26 aprilie - 26 mai 2015

Dacă doriți să fiți alături de noi pe această perioadă, împărtășind cu noi gândurile și părerile voastre, vă puteți înscrie la ”Concursul de fidelitate”, lăsând un comentariu la această postare, cu Nick-ul cu care veți comenta şi cu numele cu care aţi dat Like pe Facebook. 

Mult succes!


Concurs organizat cu sprijinul Editurii Leda și Corint Junior, sponsorii şi partenerii noștri!


Câştigători:


Comentariile voastre ne-au făcut zilele mai frumoase și ne-au ajutat mult să aflăm părerile voastre despre ceea ce scriem. Şi pentru asta vă mulţumim! Dacă am putea, am oferi fiecăruia dintre voi un premiu, însă, din păcate, avem doar două premii. Din imagine puteţi vedea numărul de comentarii lăsat de fiecare participant (cel scris în paranteze). Așadar, ne bucurăm să anunțăm următoarele câștigătoare:
Locul I - Andra Raluk
Locul II - Andreea Ilie

Felicitări fetelor! Andra va primi "Anna în Veşmânt de Sânge" iar Andreea "Testul Fierului". Dacă doriţi să faceţi schimb între voi noi nu avem nicio problemă, doar să vă puneţi de acord şi să ne anunţaţi şi pe noi.
Rugăm câștigătoarele să trimită un mail cu datele personale pe alexya_fanfics@yahoo.com.

Vă mulțumim mult pentru participare și sperăm să rămâneți alături de noi!

Update: Câştigătorii! Înscrieri la ”Concursul de fidelitate”

Read More

marți, mai 19, 2015

Noutăți ale Editurii Univers pregătite pentru Salonul Internațional de Carte Bookfest, ediția X, 20-24 mai 2015 (Stand Univers: nr. B12, pavilion C2) :

Lansare: Sâmbătă, 23 mai, ora 12.00
Invitați: Valerie Miles, José María Merino, Simona Sora
Scena Arena din Pavilionul C1, Romexpo
O mie de păduri într o ghindă cuprinde fragmente din operele a douăzeci şi doi dintre cei mai importanţi scriitori de limbă spaniolă din a doua jumătate a secolului al XX lea. Textele din antologie nu sunt selectate după cum se potrivesc sau nu pe vreo grilă rigidă, ci înşişi autorii au fost supuşi torturii de a alege din propriile lor cărţi ceea ce au considerat ei că îi reprezintă mai bine. Până la urmă, toţi scriitorii cuprinşi în antologie au dat dovadă de spirit sportiv, au suportat cu bine tortura (care a inclus, printre altele, plimbări pe Ramblas în căutarea unui ziar, conversaţii cu şampanie după amiaza, răscoliri prin bibliotecă în căutarea unei anumite pagini din Nabokov), apoi au ales câte o ghindă din propria lor pădure de hârtie. Iar scriitorii aleg altfel decât criticii şi editorii, ei sunt întotdeauna mai aproape de cititori. Pentru cititorii români, această antologie va fi şi un prilej de a descoperi cărţi şi autori cu care nu sunt încă familiarizaţi, nu doar o plăcută reîntâlnire cu opere pe care le iubesc deja, văzute chiar din perspectiva autorilor.
Valerie Miles s a născut în 1963 la New York, dar şi a desfăşurat cea mai mare parte a carierei editoriale (este scriitoare, publicistă, traducătoare, editoare) la Madrid şi Barcelona. Este co fondatoarea revistei Granta în limba spaniolă, specialistă în opera lui Roberto Bolaño, traducătoare în limba engleză a unor scriitori ca Enrique Vila Matas, Lucía Puenzo, Fernando Aramburu. La ediţia din 2013 a Târgului de Carte de la Buenos Aires a fost votată printre „Cei mai influenţi profesionişti în domeniul editorial“. Pentru prezenta antologie, a lucrat timp de patru ani, pe două continente, în strânsă colaborare cu scriitorii antologaţi, unul mai celebru decât altul. 

Lansare: Duminică, 24 mai, ora 15.00
Invitați: 
Luan Topciu, Ministru Consilier - Ambasada Albaniei în România
Miruna Vlada poetă, specialist în relații internaționale, zona Balcanilor de Vest
Marius Dobrescu, scriitor
Stand Univers: nr. B12, pavilion C2
O poveste de dragoste se înfiripă între un soldat şi o tânără turistă, într un oraş de pe litoralul albanez. Numai că nimic nu este ceea ce pare în acest minunat decor estival. Pe fundalul ruinelor unui teatru antic, regimul comunist montează o înscenare grotescă pentru a şi ţine sub teroare propriul popor, iar protagoniştii devin, cu sau fără voia lor, actori.
Ismail Kadare s a născut în 1936 la Gjirokaster, în Albania. A studiat la Facultatea de Litere din Tirana, iar apoi la Institutul de Literatură Maxim Gorki de la Moscova. A debutat în 1954 cu un volum de poezii, Visări juvenile, dar consacrarea i a adus o primul roman, Generalul armatei moarte, publicat în 1963 (apărut pentru prima dată în traducere românească la Editura Univers, în 1973). Au urmat, printre numeroasele romane, care au fost traduse în multe limbi şi l au transformat într unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani şi în candidat la Premiul Nobel: Cronică în piatră (1970), Aprilie spulberat (1980), Palatul viselor (1981), Piramida (1992) sau Accidentul (2008). Între 1990 şi 2001 a trăit şi a publicat în Franţa, apoi s a întors definitiv în Albania.

Colecție Romanul secolului XXI

Alexis este un cvadragenar care, demult, visa să echivaleze cele 20000 de zile ale unei existenţe cu tot atâtea femei iubite. Acum, confruntat cu realitatea tristă şi mediocră a vieţii sale şi încercat chiar de ideea sinuciderii, caută o ultimă şi disperată scăpare în desfătările propuse de vasul de croazieră Queen of the Baltic. Dar paradisul sexual plutitor va putea să i deschidă o nouă cale acestui „cerşetor de dragoste“? Al doilea roman publicat de Andreï Makine sub pseudonimul Gabriel Osmonde trasează necruţător un portret al bărbatului contemporan, „mai mediu ca oricând“.
În 2011, Andreï Makine dezvăluia că el se ascunde în spatele pseudonimului Gabriel Osmonde. Sub această semnătură apăruseră patru romane: Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire (2001), Cele 20000 de femei din viaţa unui bărbat (2004), Lucrarea iubirii (2006) şi Alternaştere (toate traduse la Editura Univers), care stârniseră interesul criticilor literari atât prin curajul şi subversivitatea scriiturii, cât şi prin misterul identităţii autorului. Câştigător al Premiului Goncourt pentru romanul său din 1995 Testamentul francez (tradus la Univers în 1997), scriitorul de origine rusă se bucura de un mare succes de public şi de critică pentru cărţile apărute sub numele său. Şi totuşi, în acel interviu, el mărturisea: „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“.

Colecția Globus
Considerată de mulţi dintre criticii care i au studiat opera drept capodopera ei, Patimile după G.H. este cartea despre care şi Clarice Lispector considera că i a împlinit cel mai bine propriile exigenţe de scriitoare. Roman mistic şi filosofic, set de exerciţii spirituale în căutarea non sinelui ascuns în miezul sinelui, Patimile după G.H. pune pe marginea abisului o femeie, una dintre femeile lumii, dar şi femeia din toate femeile. 
Păşind pragul unei camere dosnice din propriul apartament, G.H., o sculptoriţă a cărei viaţă, bine organizată, are acum o neaşteptată breşă, păşeşte într o altă stare mentală, o altă conştiinţă a lumii. Dincolo de prag găseşte un semn tulburător lăsat în urmă de servitoarea mereu ignorată, care tocmai şi a dat demisia: un desen simplu pe perete, reprezentând un bărbat, o femeie şi un câine. Suntem în Brazilia, unde un asemenea semn nu e niciodată inocent. Nici măcar pentru o artistă sofisticată şi mondenă. În urma umilei servitoare cu pielea întunecată, G.H. se va confrunta şi cu un mesaj întrupat: un gândac bătrân, atât de bătrân încât este martorul întregii istorii umane, pe care o precede şi căreia îi va supravieţui. Efortul ei trepidant de a înţelege mesajul, de a l încorpora, de a gândi, de a discerne limita limbajului şi a propriei capacităţi de a gândi în limitele limbajului este transpus într una dintre cele mai frumoase, în austeritatea ei, cărţi ale secolului trecut. O răvăşitoare aventură intelectuală, la care bine ar fi să nu se încumete, aşa cum cere autoarea în avertismentul de la început, decât persoanele cu suflet format. Suflet, nu altceva. 
Clarice Lispector (1920 – 1977) s a născut într o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un an. A studiat Dreptul în Rio de Janeiro. A publicat peste douăzeci de cărţi: romane, proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri şi culegeri de articole de presă. A fost căsătorită cu un diplomat şi l a însoţit ani de zile în misiunile sale în Europa. La douăzeci și trei de ani, publicarea primului ei roman, Aproape de inima vijelioasă a lumii, i a adus celebritatea peste noapte. Printre cele mai cunoscute titluri ale ei, se numără romanele Patimile după G.H. (A Paixão segundo G.H., 1964), Água Viva (1973), Ora stelei (A hora da Estrela, 1974), Un suflu de viaţă (Um Sopro de Vida, 1978). Este adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”.

„Iată o carte pe care să o citeşti încet şi cu inima strânsă, o carte pe care să o simţi aşa cum simţi ploaia bătând darabana pe geamurile unui azil situat chiar aici şi, în acelaşi timp, la hotarele visului: acest tărâm atât de îndepărtat şi, în acelaşi timp, atât de al nostru. O zeiţă stranie pare să domine universul acestei opere singulare: boala, în multiplele ei variante, fizice şi mentale, fără a uita că fiecare boală are o ieşire, uneori spre lumina cea mai neaşteptată, alteori spre cea mai neaşteptată umbră. Ne aflăm în faţa unei cărţi pline de delicateţe şi de moderaţie, care şi trage vitalitatea din realism, din umanitate şi, în acelaşi timp, din delir, şi care s ar putea citi ca un roman polifonic, înţesat de voci care vorbesc în noapte.“ Jesús Ferrero (în Prefaţă)
Eduardo Caballero s a născut în 1968 în Madrid, unde a studiat literatura la celebra Escuela de Letras, fondată de Alejandro Gándara. A publicat: în 1999 romanul Camino del Mar, în 2014 volumul de povestiri Otro nombre, otra puerta (Alt nume, altă uşă) şi în 2015 romanul Ahora que no estás. Câteva dintre povestirile lui au fost traduse în română şi au apărut în revista Dilemateca. 

O fetiţă de unsprezece ani, Derdâ, este căsătorită forţat cu un bărbat care o ţine prizonieră într un apartament din Londra. Un băiat de unsprezece ani, Derda, se întreţine curăţând mormintele dintr un cimitir şi, de frica orfelinatului, ascunde lumii moartea mamei sale. Peste cinci ani, adolescenta evadează nimerind în lumea crudă şi halucinantă a sado masochismului, iar băiatul descoperă un scriitor care i schimbă felul de a privi viaţa. Printre violenţe care le strivesc inocenţa, Derdâ şi Derda îşi caută libertatea şi, fără să şi dea seama, se caută unul pe altul. 
Hakan Günday (n. 1976), denumit în presa franceză „tânărul star al literaturii turce“, trăiește în  Istanbul. A studiat literatura, apoi științele politice la Universitatea liberă din Bruxelles și la Universitatea din Ankara. Este autorul a opt romane. Început și sfârșit a primit premiul pentru cel mai bun roman al anului 2011 în Turcia și drepturile de publicare au fost vândute în mai mult de douăsprezece țări. Penultimul său roman, Zyian, a fost distins cu Prix France Turquie 2014. Cărțile lui Hakan Günday s au vândut în mai mult de 50000 de exemplare. 


Enigma unor crime sângeroase din secolul al XVII lea, tradiţii africane aduse de sclavi, o confrerie secretă – toate acestea se împletesc în firul unei poveşti spuse de diferiţi protagonişti, într un amestec de perspective şi rase care redă însăşi esenţa Braziliei. Iar deasupra tuturor se profilează figura misterioasei regine Jinga.
Alberto Mussa s a născut în Rio de Janeiro, Brazilia, în 1961. A studiat matematica, apoi limbi străine (între care araba, tupi și Yoruba), a predat pentru o vreme poezie preislamică la Universitatea din Rio de Janeiro, a lucrat ca lexicograf și traducător. A debutat în 1997 cu volumul de povestiri Ẹlẹgbara, urmat de romanele O trono da rainha Jinga (Tronul reginei Jinga – 1999) și Enigma lui Qaf (publicat în 2004, i a adus autorului său traducerea în engleză, franceză și în alte câteva limbi, precum și premiile „Casa de las Americas“ și Premiul Criticilor de Artă São Paulo). Mișcarea pendulară (2011) a obținut Premiul Machado de Assis pentru cel mai bun roman al anului. Toate aceste titluri au apărut la Editura Univers.

Cele zece povestiri din volumul de debut al lui Alberto Mussa amestecă – într o manieră care va deveni o marcă a scriitorului – evenimentele istorice, mitologia şi ficţiunea, plimbându l pe cititor din zorii omenirii până în contemporaneitate şi din Europa până în Africa şi Brazilia şi oferindu i tabloul fantastic şi uneori crud creat de întâlnirea dintre aceste culturi.
Alberto Mussa s a născut în Rio de Janeiro, Brazilia, în 1961. A studiat matematica, apoi limbi străine (între care araba, tupi și Yoruba), a predat pentru o vreme poezie preislamică la Universitatea din Rio de Janeiro, a lucrat ca lexicograf și traducător. A debutat în 1997 cu volumul de povestiri Ẹlẹgbara, urmat de romanele O trono da rainha Jinga (Tronul reginei Jinga – 1999) și Enigma lui Qaf (publicat în 2004, i a adus autorului său traducerea în engleză, franceză și în alte câteva limbi, precum și premiile „Casa de las Americas“ și Premiul Criticilor de Artă São Paulo). Mișcarea pendulară (2011) a obținut Premiul Machado de Assis pentru cel mai bun roman al anului. Toate aceste titluri au apărut la Editura Univers.



Bookfest - Scriitori spanioli în România

Între 21 și 24 mai 2015, Univers o va avea invitată în România pe Valerie Miles, cercetătoare, editoare, traducătoare și profesoară spaniolă de origine americană, specialistă în literatura de limbă spaniolă. Alături de Valerie Miles, la invitația Institutului Cervantes, va fi prezent la București José María Merino, scriitor spaniol.
Ocazia acestor vizite este lansarea antologiei O mie de păduri într-o ghindă. Mari scriitori de limbă spaniolă aleg paginile preferate din opera lor,  pe care Valerie Miles a realizat-o și pe care Univers o va traduce și publica. Antologia cuprinde texte aparținând unor foarte cunoscuți scriitori de limbă spaniolă, texte pe care aceștia le-au ales, considerându-le reprezentative pentru opera lor. Printre aceștia se numără José María Merino, Mario Vargas Llosa, Enrique Vila-Matas, Javier Marías, Carlos Fuentes, Antonio Muñoz Molina.
Evenimentele organizate în timpul acestor vizite sunt:
1. Conferința „Roberto Bolaño: Imagen y texto” susținută de Valerie Miles, ce va avea loc vineri, 22 mai, de la ora 16.00, în Sala de Consiliu a Facultății de Litere (Universitatea din București). Alături de Valerie Miles vor participa la discuție Lavinia Similaru (traducătoarea antologiei O mie de păduri într-o ghindă) și Mihai Iacob (conferențiar al Facultății de Limbi și Literaturi Străine, UB).
2. Dialogul „Literatura ca necesitate” la care vor participa Valerie Miles și  José María Merino și care va fi moderat de Simona Sora. Evenimentul va avea loc sâmbătă, 23 mai, de la ora 12.00, pe Scena Arena din Pavilionul C1 al complexului Romexpo, din cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest. Discuția va fi urmată de sesiuni de autografe, ce vor avea loc la standul editurii Univers: B12, pavilion C2.
Inspirat (după cum însăși editoarea mărturisește) de o antologie realizată în 1942 de Whit Burnett, care cuprindea selecții din textele unor celebri scriitori americani ca William Faulkner, Pearl Buck, Sinclair Lewis, Ernest Hemingway, Willa Cather, Theodore Dreiser, Wallace Stevens, John Dos Passos, volumul lui Valerie Miles este, în cuvintele ei, „un periplu prin câţiva dintre cei mai celebri scriitori ai limbii în a doua jumătate a secolului al XX-lea”. Cei 28 de scriitori care au răspuns invitației nu doar că și-au ales fragmentele preferate, dar și-au deconspirat influențele și pasiunile literare și au vorbit despre dificultatea de a-și analiza propria operă. Astfel că alături de selecțiile literare stau poveștile din spatele acestora. Povești care s-au petrecut fie în casele unora dintre scriitori, fie în cafenelele sau bistro-urile Madridului; în fața unei cafele, a unei cupe de șampanie sau a mai multor pahare de tequila. Însă cum spațiul editorial a fost limitat, multe dintre acestea au rămas nespuse. De aceea, cred că o întâlnire cu Valerie Miles va fi prilejul împărtășirii unor experiențe inedite legate de unii dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii spaniole din ultimul secol. 
Titlul antologiei publicate de Editura Univers e inspirat de o idee a lui Emerson, iar explicația referitoare la intenția alcătuirii ei este mai mult decât incitantă: „Ca să smulg rodul ghindei, obsesia care impulsionează un scriitor, să aflu ce consideră el sau ea mai reprezentativ din această obsesie, în liniştea camerei lor de lucru. Ca să ascult vocile particulare şi să fixez imaginile într-o realitate din experienţa mea secretă, să mă plimb printre simbolurile de care se îngrijesc cu atenţie, ca să fiu un copil solitar crescând în Peru, un tânăr la Madrid, a cărui amantă moare în pat înainte de săvârşirea coitului, un pictor în Tahiti inspirându-se dintr-o noapte vijelioasă sau o mamă care alege puterea în locul dragostei pentru viitorul fiului ei într-o lume de făpturi magice. Poate că, trăind aceste experienţe secrete, se poate descoperi printre copaci vreo hartă tăinuită a pădurii”.
Alături de aceste interese, Valerie Miles are o bogată activitate editorială: este membru fondator al revistei Granta en español și al New York Review of Books en español, fondator al Duomo Ediciones, Gruppo editorale Mauri Spagnol din Barcelona și a lucrat ca editor la Debolsillo, Randomhouse, Grupo Planeta: Emecé Editores și Alfaguara, Grupo Santillana. La ediţia din 2013 a Târgului de Carte de la Buenos Aires a fost votată printre „Cei mai influenţi profesionişti  în domeniul editorial“.
Pasiunea din care a făcut și profesie este studiul literaturii de limbă spaniolă, fiind profesoară la Universitat Pompeu Fabra, Barcelona. În centrul activității sale de cercetare se află literatura lui Roberto Bolaño. Dincolo de studiile pe marginea textelor scriitorului chilian, Miles se ocupă de evaluarea și editarea manuscriselor lui Bolaño și este curator al expoziției Roberto Bolaño Archive 1977 – 2003, Déjenlo todo nuevamente, organizată în Barcelona, Madrid, Buenos Aires și New York.

José María Merino s-a născut în Spania în 1941. A colaborat cu UNESCO în proiecte legate de America Hispanică. Este membru în patronatul Fundaţiilor Alexander Puşkin şi Fundación de la Lengua Española, iar în anul 2005 guvernul danez l-a desemnat Ambasador Hans Christian Andersen Ambassador. Este Doctor honoris causa al Universităţii din León, a primit Premiul Castilla y León pentru Litere şi este membrul al Academiei Regale Spaniole, având şi funcţia de vicesecretar al Academiei. Este de asemenea treyorierul Asociaţiei Academiilor de Limba Spaniolă (ASALE). Scrie poezii, romane, eseuri și proză scurtă. Printre volumele sale nu numără Cumpleaños lejos de casa / Aniversarea zilei de naştere departe de casă, Novela de Andrés Choz / Romanul lui Andrés Choz (Premiu pentru Roman şi Povestiri), La orilla oscura / Ţărmul întunecat, Días imaginarios/Zile imaginare (Premiul NH/Mario Vargas Llosa pentru povestiri), El río del Edén / Râul din Eden (Premiul Naţional pentru proză).
 Cel mai recent roman al lui José María Merino este Historia Verdadera de Jasón y los Argonautas (2014), iar volumul de eseuri cel mai recent poartă numele de Ficción perpetua (2014). Este de asemenea autor al mai multor antologii de legende tradiţionale spaniole şi de povestiri contemporane în limba spaniolă.

Parteneri media: Digi24, Observator cultural, Contributors, Bookaholic.
Parteneri instituționali: Institutul Cervantes din București, Ambasada Spaniei în România, Facultatea de Litere a Universității din București, Departamentul de Lingvistică Romanică, Limbi și Literaturi Iberoromanice și Italiană al Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București.

Participarea lui Valerie Miles la acest proiect este posibilă datorită Programului pentru Internaționalizarea Culturii Spaniole (PICE), prin proiectul de Mobilitate susținut de Acción Cultural Española (AC/E), care mijlocește  instituțiilor culturale, publice sau private, din străinătate schimburi de experiență în care sunt implicați artiști, specialiști sau creatori spanioli. Detalii aici: www.accioncultural.es.
Participarea scriitorului și academicianului spaniol José María Merino este posibilă datorită sprijinului Instituto Cervantes din București, instituție culturală spaniolă a cărei activitate de  promovare și predare a limbii spaniole și a limbilor co-oficiale, precum și de difuzare a culturii spaniole și hispano-americane se desfășoară în România din anul 1995 (bucarest.cervantes.es/ro).

Evenimentele şi noutăţile editurii Univers la Bookfest 2015

Read More

joi, mai 14, 2015

Cartea a apărut la Editura Trei și poate fi comandată de AICI

Atunci când ne este pusă la îndoială iubirea pentru cei dragi sau ne sunt chestionate sentimentele, ne batem hotărâți cu pumnii în piept, afirmând sus și tare că suntem capabili de orice pentru ei, suntem dispuși să facem cele mai mari și dureroase sacrificii, totul ca lor să le fie bine. Am fi în stare să ne dăm peste cap ca să demonstrăm cât de devotați și capabili de propria jertfire suntem pentru ei. Însă există ceva din noi, de care depindem, anume o mare cantitate de autoconservare, acea forță care e mai presus de noi și care ne împiedică să ne facem singuri rău. Iar scriitorul M. J. Arldrige dezvoltă în romanul ”Ghici cine moare primul” tocmai pe baza acestei ipoteze șocante, groaznice, ne pune să ne întrebăm dacă singura noastră șansă de a trăi ar fi să ucidem un alt om, cum am reacționa în această situație? Și, mai ales, dacă trebuie să îi răpești viața celui pe care îl iubești, în schimbul vieții tale, ce ai face?
Acesta e scenariu pe care un criminal feroce și machiavelic îl pregătește pentru victimele sale. Le închide într-un spațiu izolat, de unde nu pot evada, fără mâncare, fără apă, le lasă să se înfometeze ca animalele, să înnebunească de oroare, de frică, foame, savurând măcelărirea conștiinței lor și degradarea lor treptată, de la oameni cu anumite principii până la statutul de animale. În plus, bucuria nu încetează pentru monstru în clipa în care unul din prizonieri ajunge până în acel punct de a-l omorî pe celălalt; din contră, satisfacția lui atingele cotele maxime atunci când în vede total distrus pe supraviețuitor, incapabil să mai fie același vreodată, incapabil să trăiască cu adevărat, doborât de vină, remușcare, oroare..
Însă cum astfel de specimene nu ar trebui să existe pe Pământ, dar dacă ei totuși ei își întind tentaculele pentru a-i răni pe cei din jur, cineva trebuie să îi oprească, să le stârpească pentru totdeauna faptele oribile. În acest caz, greutatea cade pe umerii lui Helen Grace, o inspectoare foarte perspicace din Southampton Central, care alături de Mark Fuller și Charlene (Charlie) Brooks, echipa ei pe care se bazează mereu, trebuie să stopeze răul. Deși tânără, Helen a reușit în toți acești ani să își facă un renume, să fie respectată și apreciată datorită profesionalismului de care dă dovadă. Inspectorul pare să nu aibă viață personală, fiind dedicată total cauzei ei de a face dreptate și de a încerca să aducă un echilibru în lume când e cazul – nimeni nu știe că ea e bântuită de proprii demoni, are slăbiciuni și o durere adânc crestată pe suflet. Însă chiar cu toată experiența acumulată pe parcursul anilor, acest caz o tulbură și o bulversează complet. Iar cu cât se adâncește mai mult în această poveste, cu atât mai mult riscă să fie și ea, la rândul ei, în pericol..
M-am făcut un obicei să nu mai citesc descrierile de pe spate ale cărților. Însă cumva, aici am citit. Și am devenit pe loc intrigată de subiectul cărții, premisa de la care pornește mi s-a părut genială, mi-am spus că ”trebuie să o citesc urgent, acum, cât mai repede”. Sinopsis-ul m-a dus cu gândul la o carte care explorează mai mult psihicul uman, stările prin care trece un suflet chinuit aflat într-o situație de viață și de moarte. M-am gândit că e vorba de iubire, de loialitate, că voi descoperi doar povestea lui Amy și a logodnicului ei, dar nu, aici e mult mai mult de atât, cartea explorează căi pe care nu le-aș fi gândit vreodată, merge atât de departe că am rămas total luată prin surprindere. Că cei doi îndrăgostiți nu sunt singura țintă, că acțiunea nu se centrează strict în jurul lor, nu e un spoiler, veți descoperi asta încă de la primele pagini. Așa că, dacă motivul pentru care ați ezitat să vă cumpărați ”Ghici cine moare primul” e că poate credeați că urmează să citiți o carte de 400 de pagini despre doi ostatici, că va deveni monotonă la un moment dat, nu e cazul. E fascinant cum sunt alese victime din diverse categorii, clase sociale și economice, cum putem observa comportamentul lor, putem compara reacțiile și gândurile acestora, modul cum reacționează, puși în același scenariu macabru.
Personajele principale ale acestei cărți sunt complexe, relațiile și raporturile dintre ele bine legate, sunt multifațetate, construite cu dibăcie, le afli o mică parte din temeri, ascunzișuri, dar misterul planează în jurul lor și le fac extrem de intrigante..”Ghici cine moare primul” duduie și de personaje secundare. Și când vă spun asta, nu exagerez cu nimic, apar o sumedenie de persoane, mai adânc sau nu implicate în jurul acestei povești odioase, a criminalului în serie. Să nu vă intimideze asta, pentru că M.J. Arlidge e un geniu, reușește să contureze adânc fiecare personaj, să îi ofere diferite nuanțe, să te facă să îl cunoști, să îi afli povestea, să îl reții. Fiecare e memorabil în felul lui, am dat peste o diversitate de personalități, concepții, oameni, m-am atașat de majoritatea, alții mi-au ridicat semne de întrebare, dar absolut niciunul nu m-a lăsat indiferent.
Cartea se citește extrem de ușor, te prinde în mreje și nu îți mai dă drumul. Nu am simțit cum respir, tot ce îmi doream e să aflu cum se va termina povestea, deși, pe de altă parte, nu voiam să mă despart de personaje și de universul ficțional creat cu măiestrie. Capitolele sunt scurte, sar de la un plan la altul, de la un personaj la altul, te țin în priză constant prin introducerea de noi fire narative, noi legături cu cazul principal, noi piste. Finalul a fost mindblow-ing, mi-a confirmat că structura romanului a fost gândită până la cele mai mici detalii, totul a dus în mod perfect către acest deznodământ, către acest punct, a fost credibil, a avut o logică totul, a fost genial. Genial.
O carte care explodează de acțiune, adrenalină, suspans, care pătrunde în cotloanele ascunse ale minții umane, ale uneia diabolice prin desăvârșire. Un roman scris de un autor care a lucrat ani întregi ca scenarist al serialelor thriller/polițiste, iar experiența lui și cantitatea de documentare, răsuflă prin fiecare pagină și ne convinge de talentul, imaginația și măreția muncii sale. Cred că aș putea turui luni întregi despre cartea aceasta și nu m-aș plictisi în a vorbi despre ea, în a o recomanda, în a încerca să conving pe cât mai mulți oameni să o citească. Lăsați tot, intrați și comandați-o, pentru că nu știți ce ratați!

Carte primită pentru recenzie de la Editura Trei

Unul trăiește, celălalt moare. E singura soluție. ”Ghici cine moare primul” de M.J. Arlidge - Recenzie

Read More

*Înainte de a vă spune mai multe despre concursul acesta, dorim să vă anunțăm că în prezent derulăm un concurs și pe Pagina de Facebook a blogului Walking on Letters. Dacă vă doriți, vă invităm să vă înscrieți AICI

Am dorit să organizăm un nou concurs pentru voi, pentru că avem cărți frumoase de oferit, apărute recent, pe care știm că vi le doriți. Sperăm să vă înscrieți în număr cât mai mare. (Însă rugămintea noastră e să nu faceți asta dacă nu aveți de gând să reveniți pe blog după 31 mai, când se termină concursul, pentru a verifica dacă vă aflați pe lista câștigătorilor. Cazurile tot mai dese de câștigători care nu își revendică premiile au început să ne mâhnească serios..)
Acestea fiind zice, să-i dăm startul!

Premiile: 
Image and video hosting by TinyPic
*Vor fi 2 câștigători. 

Cum vă puteţi înscrie?
Cerinţele le găsiţi în formularul de mai jos:
a Rafflecopter giveaway


Concursul este cu tragere la sorți și se încheie pe 31 mai 2015. Mult succes!

Premiile sunt oferite cu sprijinul sponsorului nostru, Editura Leda. Mulţumim mult!
Image and video hosting by TinyPic

Concurs Editura Leda

Read More

marți, mai 12, 2015

Îmi face mare plăcere să vă anunț apariția a patru noi cărți.
Două dintre ele aparțin unui scriitor brazilian cunoscut cititorilor Univers - Alberto Mussa, una lui Clarice Lispector și un alt volum de povestiri este semnat de Eduardo Caballero, un scriitor spaniol contemporan.

Cele zece povestiri din volumul de debut al lui Alberto Mussa amestecă – într o manieră care va deveni o marcă a scriitorului – evenimentele istorice, mitologia şi ficţiunea, plimbându l pe cititor din zorii omenirii până în contemporaneitate şi din Europa până în Africa şi Brazilia şi oferindu i tabloul fantastic şi uneori crud creat de întâlnirea dintre aceste culturi.
Alberto Mussa s a născut în Rio de Janeiro, Brazilia, în 1961. A studiat matematica, apoi limbi străine (între care araba, tupi și Yoruba), a predat pentru o vreme poezie preislamică la Universitatea din Rio de Janeiro, a lucrat ca lexicograf și traducător. A debutat în 1997 cu volumul de povestiri Ẹlẹgbara, urmat de romanele O trono da rainha Jinga (Tronul reginei Jinga – 1999) și Enigma lui Qaf (publicat în 2004, i a adus autorului său traducerea în engleză, franceză și în alte câteva limbi, precum și premiile „Casa de las Americas“ și Premiul Criticilor de Artă São Paulo). Mișcarea pendulară (2011) a obținut Premiul Machado de Assis pentru cel mai bun roman al anului. Toate aceste titluri au apărut la Editura Univers.

Alberto Mussa sa născut în Rio de Janeiro, Brazilia, în 1961. A studiat matematica, apoi limbi străine (între care araba, tupi și Yoruba), a predat pentru o vreme poezie preislamică la Universitatea din Rio de Janeiro, a lucrat ca lexicograf și traducător. A debutat în 1997 cu volumul de povestiri Ẹlẹgbara, urmat de romanele O trono da rainha Jinga (Tronul reginei Jinga – 1999) și Enigma lui Qaf (publicat în 2004, ia adus autorului său traducerea în engleză, franceză și în alte câteva limbi, precum și premiile „Casa de las Americas“ și Premiul Criticilor de Artă São Paulo). Mișcarea pendulară (2011) a obținut Premiul Machado de Assis pentru cel mai bun roman al anului. Toate aceste titluri au apărut la Editura Univers.
Enigma unor crime sângeroase din secolul al XVIIlea, tradiţii africane aduse de sclavi, o confrerie secretă – toate acestea se împletesc în firul unei poveşti spuse de diferiţi protagonişti, întrun amestec de perspective şi rase care redă însăşi esenţa Braziliei. Iar deasupra tuturor se profilează figura misterioasei regine Jinga.

Considerată de mulţi dintre criticii care iau studiat opera drept capodopera ei, Patimile după G.H. este cartea despre care şi Clarice Lispector considera că ia împlinit cel mai bine propriile exigenţe de scriitoare. Roman mistic şi filosofic, set de exerciţii spirituale în căutarea nonsinelui ascuns în miezul sinelui, Patimile după G.H. pune pe marginea abisului o femeie, una dintre femeile lumii, dar şi femeia din toate femeile.
Păşind pragul unei camere dosnice din propriul apartament, G.H., o sculptoriţă a cărei viaţă, bine organizată, are acum o neaşteptată breşă, păşeşte întro altă stare mentală, o altă conştiinţă a lumii. Dincolo de prag găseşte un semn tulburător lăsat în urmă de servitoarea mereu ignorată, care tocmai şia dat demisia: un desen simplu pe perete, reprezentând un bărbat, o femeie şi un câine. Suntem în Brazilia, unde un asemenea semn nu e niciodată inocent. Nici măcar pentru o artistă sofisticată şi mondenă. În urma umilei servitoare cu pielea întunecată, G.H. se va confrunta şi cu un mesaj întrupat: un gândac bătrân, atât de bătrân încât este martorul întregii istorii umane, pe care o precede şi căreia îi va supravieţui. Efortul ei trepidant de a înţelege mesajul, de al încorpora, de a gândi, de a discerne limita limbajului şi a propriei capacităţi de a gândi în limitele limbajului este transpus întruna dintre cele mai frumoase, în austeritatea ei, cărţi ale secolului trecut. O răvăşitoare aventură intelectuală, la care bine ar fi să nu se încumete, aşa cum cere autoarea în avertismentul de la început, decât persoanele cu suflet format. Suflet, nu altceva.

„Iată o carte pe care să o citeşti încet şi cu inima strânsă, o carte pe care să o simţi aşa cum simţi ploaia bătând darabana pe geamurile unui azil situat chiar aici şi, în acelaşi timp, la hotarele visului: acest tărâm atât de îndepărtat şi, în acelaşi timp, atât de al nostru.
O zeiţă stranie pare să domine universul acestei opere singulare: boala, în multiplele ei variante, fizice şi mentale, fără a uita că fiecare boală are o ieşire, uneori spre lumina cea mai neaşteptată, alteori spre cea mai neaşteptată umbră.
Ne aflăm în faţa unei cărţi pline de delicateţe şi de moderaţie, careşi trage vitalitatea din realism, din umanitate şi, în acelaşi timp, din delir, şi care sar putea citi ca un roman polifonic, înţesat de voci care vorbesc în noapte.“ Jesús Ferrero (în Prefaţă)
Eduardo Caballero sa născut în 1968 în Madrid, unde a studiat literatura la celebra Escuela de Letras, fondată de Alejandro Gándara. A publicat: în 1999 romanul Camino del Mar, în 2014 volumul de povestiri Otro nombre, otra puerta (Alt nume, altă uşă) şi în 2015 romanul Ahora que no estás. Câteva dintre povestirile lui au fost traduse în română şi au apărut în revista Dilemateca.

Editura Univers: Patru titluri noi

Read More

duminică, mai 10, 2015

Cartea a apărut la Editura Herg Benet și poate fi comandată de AICI

Poporului nostru nu îi sunt străine termenii de vraci, vrăjitoare, doftoroaie, nu sunt personaje apărute de ieri azi, sunt vechi, găsim în folclor o mulțime de referiri la acestea, texte ale unor descântece sau modalitățile cum erau perfectate diferite ritualuri, sau apar adesea și în operele unor scriitori români care au fost interesați de această moștenire etnografică și etnologică a țării noastre. Iată că Lavinia Călina, o tânără autoare care promite multe, a reușit să actualizeze aceste ființe, să le aducă în prezent, într-o poveste întunecată și fascinantă, seria ”Neamul Corbilor”.
Drumurile lui Nicole și al Roxanei, două tinere aparent diferite, dar care au mai multe în comun decât își imaginau vreodată, ajung să se intersecteze într-o noapte și să se unească pentru totdeauna datorită unui eveniment fatidic. Ele de atunci trebuie să fie mereu pe fugă, să se ascundă constant de dușmanii lor, cei care le doresc răul, anume niște grupuri de vrăjitori malefici și avizi după tot mai multă putere, cărora nu le pasă că îi stârpesc pe cei asemeni lor, cei care au de asemenea abilități supranaturale, doar pentru a acumula ei mai multă magie, a deveni invincibili. Însă va veni un moment în care evitarea responsabilităților și a conflictului direct nu va mai fi posibil, o luptă zguduitoare se anunță și un adevărat război între vrăjitori amenință să le dărâme pentru totdeauna orice urmă de echilibru și liniște celor două tinere...
Mă bucur că mi-am făcut timp că încep ”Neamul Corbilor”, nu plănuisem să această serie prea curând, când am aflat că apare, deși Lavinia Călina îmi câștigase deja respectul și admirația cu cartea ei de debut, ”Ultimul avanpost”. Care ar fi motivele? Pentru că mă distanțasem oarecum voit față de genul fantasy, și, mai ales, nu îmi sunt pe plac în general, dintre creaturile supranaturale, vrăjitoarele (ultima mea tentativă de a citi ceva din acest registru, anume ”Cercul secret” de J.L.Smith a fost un adevărat eșec care a culminat cu dorința mea arzătoare de a trânti cartea de un perete sau de a o arunca pe geam, atât de tare m-a enervat și plictisit). Dar autoarea Lavinia mi-a întrecut așteptările, ca de obicei și m-a introdus într-un cadru aparte și într-o poveste care m-a cucerit.
Lumea construită în primul volum din ”Neamul Corbilor” este fascinantă, este realizată pe o bază solidă și, cel mai important, credibilă începând cu acest volum, am reușit să înțeleg de a ce a pornit totul, ce a dat startul unor secole întregi de lupte pentru putere, de ură și război între descendenții celor mai puternice neamuri de vrăjitori. Mi-aș fi dorit poate să descopăr mai multe detalii despre puterile fiecărora, am aflat, desigur, despre anumite ”haruri” sau daruri speciale pe care le posedă unele personaje, dar nu s-a făcut o delimitare clară între neamuri.. Bănuiesc că nu e întâmplător faptul că unii fac parte din neamul Corbilor, alții din cel al Lupilor, al Șoimilor, Cerbilor, Roibilor și că fiecare grup are anumite particularități, pe care în acest prim volum nu le-am descoperit, nu au fost atât de atent exploatate.
Faptul că cele două perspective jonglează între eroinele cărții, Roxana și Nicol, ajută cititorul să le cunoască mai bine și să le înțeleagă felul de a fi și personalitățile pe care le au, dar totodată mențin interesul și suspansul pe parcursul paginilor, deoarece te întrebi constant ce face un personaj feminin în timp ce citești despre cealălalt. Tensiunea și suspansul sunt prezente în mare parte, iar acestea ating magnitudini periculoase la final, odată cu furtuna de dezvăluiri și schimbări de situații care are are loc, și care vă va lua total prin surprindere. Eu am anticipat ce rol important are unul dintre personaje și o parte din final, dar asta poate fi o consecință a faptului că am studiat destul de mult modul de ”operare” al Laviniei în prima ei carte.
Am admirat în această carte aplecarea autoarei de a insista mai mult pe crearea unor legături familiare și de prietenie puternice și solide, am observat că aceasta nu ține morțiș să scoată în evidență relații amoroase, cum regăsim în majoritatea poveștilor.. pe lângă acțiunea propriu zisă, trebuie musai înghesuit și puțin romantism (că așa dă bine la cititori). Lavinia Călina iese din șirul previzibilității și are curajul să scrie așa cum simte, și despre ce consideră ea că ar fi mai important. În plus, aceasta nu are tendința de a face povestea obositoare, de a insista mult pe anumite lucruri inutile, de a tărăgăna diferite momente.. Știe care sunt întâmplările cheie pe care trebuie să se bazeze, urmează cred o schiță atent gândită a cărții, nu se abate de la subiect, știe precis ce își dorește să scrie și care să fie rezultatul final.
Cele două personaje principale sunt foarte diferite, atât în felul de a fi, cât și în modul în care se comportă în situații critice. Nicol e un adevărat uragan, are o personalitate puternică, e sarcastică, hotărâtă, dar și impulsivă, uneori acționează fără să mediteze prea mult la consecințe. Roxi, pe de altă parte, e opusul ei, e cea care aduce echilibru în viața celor două. Ea e rațională, serioasă, liniștită, pune lucrurile în cumpănă înainte de a lua decizii, dar totodată îi lipsește acea nebunie, acel gram de adrenalină care îi guvernează viața lui Nicol. Însă împreună formează un tot unitar ideal, prietenia lor e impresionantă, modul cum se ajută una pe alta, sunt loiale și un real sprijin una pentru cealaltă, exact ca două surori. 
Cu toate că volumul ”Copiii întunericului” mi-a plăcut foarte mult, m-a ținut captivă între paginile ei, fără să simt cum trec orele, simt că ceva i-a lipsit. Poate nu m-am putut eu atașa așa cum aș fi vrut de eroinele poveștii, sau nu am reușit să mă simt părtașă la această lume supranaturală condusă de magie, să mă integrez în ea cum doream. Mai mult am fost o spectatoare, un participant exterior, care doar consemna ce se întâmpla. Nu pot spune exact ce îmi doream diferit, cert e că scriitura a fost foarte bună, ca de obicei, stilul recognoscibil, diferit, devenit deja ca o notă personală a autoarei. Drept urmare, ”Ultimul avanpost” rămâne preferata mea, ”plăcerea mea vinovată”, cartea care m-a convins de talentul și imaginația nețărmuită a Laviniei, o poveste de suflet pe care abia aștept să o descopăr în volumul doi.
O poveste despre un război lung de secole între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, care se petrece chiar pe spațiul țării noastre. O aventură adusă în context actual, o carte fantasy cu o lume minuțios clădită, cu personaje impresionante, care reușesc să se reinventeze constant, să se modeleze în funcție de provocările pe care cei din jur și puterile lor le pun. O carte pe care o recomand iubitorilor acestui gen și celor are doresc să descopere o scriitoare contemporană aparte.

O confruntare seculară între cele mai puternice neamuri de vrăjitori. "Copiii întunericului"(Neamul Corbilor #1) de Lavinia Călina

Read More