„Mâine, pe vremea
asta, va fi închisă între zidurile acelea. Dar noaptea aceasta... noaptea
aceasta era atât de liniştită, asemenea calmului dinaintea unei furtuni.
Îşi imagină că
întreaga lume era adormită, vrăjită de verdele-marin al castelului. Timpul
venea şi trecea, munţii se înălţau şi se prăbuşeau, lujerii cotropind oraşul
cufundat în somn, ascunzându-l sub straturi de ghimpi şi frunze. Ea era singura
persoană trează.”
„- De ce nu este
niciunul dintre voi aici?
- Gărzile nu sunt
de niciun folos în bibliotecă. O, cât de tare se înşela! Bibliotecile erau pline de idei, probabil cele mai periculoase şi mai
puternice dintre toate armele.”
„- Ţine minte un
lucru când te lupţi cu mine, Sadothien, gâfâi Chaol. Soarele licări în ochii
săi căprui-aurii.
- Hm? gemu ea,
pregătindu-se să pareze ultimul atac.
- Eu nu pierd.
Rânji către Celaena, iar înainte ca ea să poată înţelege cuvintele, ceva îi
lovi picioarele şi...
Avu sentimentul
dezgustător al căderii. Icni când spatele i se lovi de marmură, floreta
zburându-i din mână. Chaol îndreptă sabia către inima ei.
- Eu câştig,
răsuflă el.”
“- Nu sunt
căsătorit, a spus el încet. Pentru că eu nu pot suporta ideea de a mă căsători
cu o femeie inferioară mie în minte și spirit. Aceasta ar însemna moartea sufletului
meu.”
„Lumea devenise un
punct dizolvat de strălucirea aurie a lumânărilor. Dar acolo erau picioarele
ei, iar aici era braţul lui şi gâtul ei, şi gura lui.”
„Celaena zări
pianul. Obişnuia să cânte – adora să cânte, iubea muzica, felul în care muzica putea distruge şi vindeca şi putea
face totul să pară posibil şi eroic.”
„Blând, cu o mână,
cântă o melodie simplă şi lentă pe clapele notelor înalte. Ecouri – fărâme de
amintiri ridicându-se din vidul minţii sale (...)
Notele izbucniră
de sub degetele sale, şovăitoare la început, dar apoi mai încrezătoare în timp
ce emoţia muzicii prelua controlul. Era o arie de jale, dar o transforma într-o
persoană nouă şi pură. Fu surprinsă că mâinile ei nu uitaseră, că undeva în
mintea ei, după un an de întuneric şi sclavie, muzica era încă vie. (...)
Pierdu noţiunea timpului călătorind
printre melodii, dând grai tuturor lucrurilor nespuse, deschizând răni vechi,
cântând şi cântând în timp ce sunetul o ierta şi o salva.”
“Toți purtăm cicatrici. Se întâmplă ca ale mele să fie mai vizibile
decât ale celorlalți.”
“Ochii li se
întâlniră, iar Chaol nu își ascunse zâmbetul în timp ce ea surâse către el. Poate că patru ani petrecuți cu ea nu vor fi suficienți.”
„Apoi, după un
moment, Chaol îşi trecu braţele în jurul ei, ţinând-o aproape, atât de aproape
încât, atunci când Celaena închise ochii şi inhală adânc mirosul lui, nu îşi putea da seama unde se termina el şi
unde începea el.
Răsuflarea lui era
caldă pe gâtul său aplecat spre ea. Îşi odihnea obrazul în părul ei. Inima
Celaenei bătea atât de repede şi totuşi se simţea extrem de confortabil, de
parcă ar fi putut sta astfel pentru eternitate şi nu ar fi deranjat-o, lăsând
lumea să se destrame în jurul lor.”
„Se întoarse către
Chaol. Vântul îi smulse câteva şuviţe de păr din codiţa sa, iar ea le dădu după
ureche.
- Indiferent de
ceea ce se va întâmpla, spuse ea încet, vreau să îţi mulţumesc.
Chaol înclină
capul într-o parte.
- Pentru ce?
Ochii Celaenei se
umeziră, dar dădu vina pe vântul năprasnic şi clipi.
- Pentru că ai
făcut ca libertatea mea să însemne ceva.”
Citatele sunt absolut superbe! Parca-mi vine sa recitesc cartea acum :)
RăspundețiȘtergereCe faine sunt citatele! Sper ca o sa ajung sa citesc si eu cartea.
RăspundețiȘtergereTe tuc!
Salut, te invit la un concurs care sigur o sa iti placa..Premiul e o carte.M-as bucura mult sa participi. Te astept!!
RăspundețiȘtergerehttp://367dezile.blogspot.ro/2014/08/castiga-un-blind-date-cu-o-carte.html
Cartea pare foarte interesanta, iar itatele sunt superbe!:)
RăspundețiȘtergere