O distopie cu parfum de prinţi şi prinţese. "Alegerea"(Alegerea #1) de Kiera Cass - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI

A fost odată ca niciodată, o frumoasă și timidă tânără, care și-a dorit mult să fie o prințesă, și a reușit prin finețea și felul ei calm de a fi să cucerească inima prințului, astfel trăind fericiți până la adânci bătrâneți, în pace și armonie. Stați puțin. Doar nu credeați asta, nu? Am încurcat cartea cu un basm perfect și exagerat de romantic. Deci, să o iau de la capăt.

Va fi o dată ca niciodată, într-un viitor distopic, o superbă și hotărâtă tânără, care nu vrea sub nicio formă să plece de acasă, ca să cucerească niciun prinț, un străin pe care deja nu îl suferă, deși nici nu îl cunoaște. La televizor, acesta pare absent, indiferent, o statuie de ceară inexpresivă și plictisitoare, și America Singer, eroina noastră, nu îl suportă și îl ironizează adesea în sinea ei. Trăind într-o lume în care monarhia conduce, iar oamenii sunt împărțiți în 8 caste, ea adesea îi judecă pe conducătorii ei, deoarece sunt interesați doar de binele lor, și nu le pasă de cei din castele inferioare, care mor de foame.

Ea e mai mult decât fericită cum e, chit că familia nu e bogată, din contră, și toți sunt niște simpli artiști. Motivul bucuriei ei este Aspen, și nu vrea să renunțe la iubirea ei cu acest tânăr modest, aparținând unei caste inferioare ei, dar muncitor și iubitor, care deși nu îi poate oferi condiția socială și viața extraordinară pe care prințul i-o poate da, o completează sufletește, se simte protejată în preajma lui și capabilă să facă orice sacrificiu pentru a fi împreună. E prințesa inimii lui și asta e tot ce are nevoie.

Împinsă de la spate de familia ei, cu o condiție materială șubredă, America acceptă să se înscrie în competiția pentru inima prințului Maxon, cu gândul că oricum nu va fi aleasă, și va face tot ce îi stă în putere ca să nu aibă nicio șansă. Evident va fi selectată să facă parte din grupul de 35 de tinere care vor fie o coroană, și sunt dispuse să facă orice ca să o obțină, fie iubirea prințului. 

Îl cunoaşte pe Maxon şi încep să aibă încredere unul în celălalt. Chimia dintre ei e evidentă, și cât de bine se completează. O frumoasă prietenie se naște între ei imediat. Prietenie care e posibil să fie încet, încet împodobită cu sentimente mai curate, mai sincere, mai frumoase.. Prințul va avea de făcut o alegere acum.. cine va fi aleasa inima lui, capabilă să conducă împreună un regat zdruncinat constant de revolte, de pericol, de atacuri? Dar și America va trebui să ia o decizie importantă: s-a răzgândit, şi acum vrea să fie Prințesa din Illéa.. dar mai ales, dacă și-a schimbat părerea în ceea ce îl privește pe Maxon, și vrea acum cu adevărat să fie alături de el pentru totdeauna..sau a rămas cu gândul la prima ei iubire, Aspen.

Ca și ”Spulberă-mă”, ”Alegerea” a fost o surpriză minunată, și deși nu au mare lucru în comun, au ajuns să fie unele dintre cele mai dragi romane distopice ale mele. Am simțit, pe măsură ce citeam, că această carte a fost scrisă pentru sufletul meu, am fost, acolo, alături de personaje, m-am luptat cu aceleași trăiri, emoții, bucurii, ca și ele, am purtat acele rochii grandioase, superbe, și am luat parte la cinele și activitățile lor interesante. Totul a fost uimitor..felul personajelor de a fi, cât de bine sunt conturate, încât pe parcurs reușești să cunoști chiar și unele fete din competiție, să le individualizezi..Fiecare sunt diferite, au personalități aparte, și văd lucrurile altfel. Dacă vă așteptați doar la niște tinere sclifosite și rele, capabile să se păruiască sau să își pună bețe în roate una alteia, vă înșelați. Există, desigur, unele nesuferite, poate puțin malefice, că nimic nu e perfect, dar în mare, sunt educate, prietenoase, se ajută între ele, ceea ce mi s-a părut uimitor..faptul că competiția nu a reușit să le fure mințile, felul de a fi, demnitatea.

Referitor la lumea aceasta distopică..e prima în care mi-aș dori cu adevărat să trăiesc. Mi se pare nedrept că nu am și eu șansa să concurez pentru dragostea lui Maxon, de care m-am îndrăgostit imediat, pentru că e incredibil de drăguț și special. Poate ideea cu castele e ușor nedreaptă, și cei din castele inferioare au o mulțime de muncă, se spetesc, iar pentru ceilalți e totul mult mai ușor și frumos, dar așa e și în zilele noastre, dacă stăm să ne gândim. Cineva cu o stea norocoasă în frunte și care se naște într-o familie bogată, mereu îi va fi mai ușor, și viața lui va fi mai ușoară, pe când cineva modest va trebui să muncească mult pentru a-i fi mai bine.

În sfârșit am ajuns la partea mea preferată, personajele! Serios, m-a impresionat foarte tare felul lor de a fi e aparte, şi îți rămân în minte mult timp după ce ai citit cartea, și, mai ales, în inimă. Cel mai mult m-au captivat interacțiunile dintre America și Maxon, sunt fermecători împreună, se potrivesc atât de bine. Așteptam cu nerăbdare întâlnirile lor, și mereu rămâneam cu un zâmbet tâmp pe față datorită lor, și cu fluturi în stomac. Totul între el a decurs așa firesc, deloc forțat, așa natural. Am simțit emoția lor, trăirile, nesiguranța, sentimentele care se schimbau progresiv. Sincer, nu am mai întâlnit până acum două personaje care să se completeze atât de bine, care să se înțeleagă din priviri, care să fie parcă meniți unul pentru celălalt. Ar fi un cuplu ideal, perfect!

Maxon e.. un prinţ în adevăratul sens al cuvântului. Nu doar că emană educaţie, rafinament, diplomaţie, dar are un suflet minunat. Comoara lui nu constă doar în tot luxul şi bunurile pe care le deţine, ci în ce are în interior. Mă așteptam, nu știu, având în vedere că are lumea la picioarele lui, să fie un plod răsfățat, arogant, care să trateze fetele cu superioritate și ironie. E uman, are calităţi şi slăbiciuni, îndoieli şi frământări. Oh, my heart goes tum-tum-tum when I speak about him. O să-l iubiţi, pe scurt. Tipul e incredibil, ca şi America.

America Singer..Prima mea impresie a fost:  ăsta da nume! Parcă e numele unei super eroine, nu? O, Doamne, ce vă pot spune eu despre America? Decât că o admir din toată inima și mi-aș dori să fiu ca ea. E sinceră, directă, neînfricată, ironică, amuzantă, capabilă să facă față la orice. E talentată și frumoasă, își ajută familia, și ar face orice pentru ei. Asta e, dragii mei, ce caut eu la un personaj principal feminin! Personalitate! Ambiţie, curaj. Să fie mereu în stare să îşi spună of-urile şi gândurile, să combată orice bărbat fără nicio problemă, chit că e un nimeni sau un Prinţ. Să se respecte la justa ei valoare, să nu se lase călcată în picioare, niciodată. Să iasă în evidenţă, să aibă un caracter puternic. Iar America are din plin de toate.

Mi-a plăcut tot la cartea aceasta, de la primul până la ultimul cuvânt. Fiecare replică, fiecare senzaţie, fiecare moment. Mi-au plăcut stilul de a scrie a scriitoarei, personajele (aproape toate!), intriga, acțiunea, descrierile, sentimentele transmise cititorului. Am fost într-o reverie totală cât am citit "Alegerea", şi absorbită de tot ce se întâmpla.  Îmi doresc deja să o recitesc, mi s-a făcut un dor incredibil de Maxon și de America.

O poveste superbă, în care nimic nu e ceea ce pare, în care competiția uneori poate fi dată la o parte, și înfrumusețată cu prietenii, în care chiar și cei mai bogați, și care au toate resursele să fie fericiți pot fi triști și descurajați, în care chiar o fată fără prea multe motive de bucurie ia ce e mai frumos din viață, e optimistă și capabilă să lupte pentru binele poporului ei.

Și acum, apelez la toți inventatorii săriți de pe fix geniali: vă rog, construiți mai repede mașina aia a timpului, pentru că am de făcut o călătorie în viitor, și de cucerit un prinț!  

 Carte primită de la Editura Leda pentru recenzie.