Cartea a apărut la Editura Leda și poate fi comandată de AICI

Cei care mi-ați citit recenzia la primul volum al acestei serii distopice cred că v-ați dat seama datorită entuziasmului care pulsa dintre rânduri că am fost extrem de încântată de el, de premisa de la care a pornit și de modul cum a îmbrăcat autoarea povestea, dar mai ales de personaje, de complexitatea și capacitatea lor de a-ți pătrunde în minte și de a se cuibări în suflet. De asemenea, unii știți, pentru că am mai menționat în unele cronici, că atunci când vine vorba să citesc volumul doi al unei trilogii (pentru că ”Alegerea” se presupunea a avea doar trei cărți inițial, apoi s-a decis să mai scoată volume), încep cu inima strânsă lectura respectivă. De ce? Pentru că dacă în prima parte descoperim personajele și ne atașăm de ele, în continuare majoritatea autoarelor reușesc să o dea în bară într-o mai mică sau mai mare măsură.. și așa am simțit că s-a întâmplat și aici.

Contrar așteptărilor mele, ceea ce e foarte bine, pentru că îmi place când o carte mă surprinde, în prima carte competiția pentru inima prințului Maxon nu are un deznodământ, nu se alege câștigătoarea inimii lui și a titlului de viitoare prințesă, ci se ”cern” concurentele, în joc rămânând elita, cele care contează și au reușit să se facă remarcate într-un fel în ochiii lui. Ei bine, volumul doi exploatează relațiile și apropierile care se nasc între aceste tinere și Maxon, pe fondul unor evenimente care le zguduie liniștea datorită rebelilor care vor să dărâme monarhia. Misiunea prințului nu e deloc facilă.. trebuie să fie capabil să discearnă nu doar ce e bun pentru el dar mai ales ce e bun pentru oamenii pe care îi va conduce la un moment dat. Timpul e scurt și îl presează, tatăl lui, regele, îi suflă în ceafă și nu îi face situația mai ușoară cu nimic, din contră, i-o îngreunează, iar America prin modul în care începe să îl trateze îl încurcă și mai mult.

În cartea asta Maxon și Aspen sunt mingi de ping pong iar America e o jucătoare foarte proastă. Doar a oscilat când la unul când la altul, se comportă necorespunzător cu Maxon, îl dezamăgește, ca mai apoi să îi reproșeze tot lui faptul că se apropie mai mult de altă fată din competiție.. când chiar ea l-a aruncat în brațele aceleia prin nehotărârea ei, izbucnirile lipsite de logice, răceala și modul absurd de a gestiona anumite momente. E adevărat că presiunea e foarte mare, că a ajuns într-un loc unde nu își dorea și într-o situație în care inițial nu se vedea, că totul implică o responsabilitate uriașă.. însă în ”Alegerea”, America m-a cucerit cu personalitatea ei puternică, cu faptul că era nonconformistă, bătăioasă, isteață, carismatică, și m-a făcut să cred necondiționat că o regină mai bună ca ea nu ar putea fi vreodată.. că e menită pentru asta și e mai pregătită ca oricine, fără să își fi imaginat asta. Dar în ”Elita” m-a dezamăgit mult, nu știu să fi pățit vreodată așa cu un personaj, să îmi devină antipatic, să trec de la o extremă la alta, de la admirație la un sentiment amar de pură dezamăgire și iritare.. Pur și simplu nu știu dacă îmi mai doresc ca ea să fie aleasa lui Maxon, să devină regină. Consider însă că trăirile mele sunt justificate, deoarece America nu mai e aceeași în al doilea volum, e dificilă, ezitantă, schimbătoare și enervantă de-a dreptul. O fetiță mofturoasă și indecisă. Ba îl vrea pe Maxon, ca în secunda doi să se sucească la Aspen. Ba vrea să fie regină, ba nu vrea. Îl îndepărtează pe Maxon ca apoi să îl facă tot pe el să pară vinovat de situația asta.

Ce a fost și mai dureros pentru mine e faptul că și Maxon a scăzut în ochii mei. Fiind o fire mai romantică și visătoare, el mi-a făcut cu ușurință inima să îmi zburde pe câmpii datorită felului său de a fi din primul volum. Nu mai întâlnisem până la el un personaj așa demn, frumos sufletește și fizic, distins, manierat. Acolo a fost prinț în adevăratul sens al cuvântului, acum îl descoperim din postura de om, om care are defecte, care nu se comportă impecabil mereu. Nu l-am mai regăsit în modul în care reacționează uneori sau cum e surprins în unele situații, dar poate că imaginea lui e distorsionată și din cauză ca totul e văzut prin prisma ochilor Americăi, și a modului cum judecă ea lucrurile, povestea fiind din perspectiva ei, iar având în vedere lamentările și exagerările acesteia din acest volum, nu o consider deloc un narator credibil și pe care te poți baza. Oricum, inconsecvența lor m-a făcut serios să mă întreb dacă în primul volum nu am fost prea tare luată de val și prea încântată. Dar cred că nu.. Kiera Cass chiar nu a avut deloc inspirație când a scris ”Elita” de a trântit așa de urât de pământ cu personajele.

Ok, chiar dacă Maxon și America nu au fost în perioada lor cea mai bună,  aș fi fost probabil mai puțin radicală cu ei și povestea dacă am fi avut parte de acțiune în schimb. Să descoperim mai multe despre rebeli, despre ce își doresc ei cu adevărat, cum de sunt rezistența și zidurile palatului așa fragile încât ei pot pătrunde după propriu plac și da năvală acolo... Care sunt fisurile, trădătorii.. Nici primul volum nu a bubuit de adrenalină, dar nu am simțit niciun moment nevoia de mai multă pentru că personajele erau atât de fermecătoare și cuprinzătoare și umpleau orice gol.. Dar acum parcă nimic nu a fost cum trebuie. Apreciez totuși evoluția unor fire secundare, povestea lui Marlee este de-a dreptul emoționantă și a ridicat mult cartea.

Fie că e furie sau încântare, cred în definitiv că important e ca o carte să trezească în cititor ceva.. orice. Doar să nu te lase indiferent, pentru că atunci e trist. ”Elita” a stârnit în mine o multitudine de reacții și sentimente contrare, am citit cartea mai demult și apoi am luat o pauză lungă de la serie pentru că am simțit nevoia.. Am vrut să mă distanțez cât mai mult și să o pot judeca la rece, deși nu am intenționat vreun moment să renunț la serie.

Deși nu mi s-a părut la fel de bună continuarea ca primul volum, faptul că Maxon încă rămâne undeva sus în inima mea – nu mai e urcat pe piedestal, dar încă e prezent acolo – mă face să vreau să descopăr care e traiectoria acestui personaj de acum încolo, să îi urmăresc parcursul și mai departe.. Iar America? Cine știe.. poate mă va recâștiga de partea ei. Așa că o să citesc cu siguranță și următoarele volume când vor apărea la Editura Leda :). 

Recenzia primului volum al seriei:

LA ÎNCEPUT AU FOST 35 DE FETE. AU MAI RĂMAS DOAR ŞASE. “Elita”(Alegerea #2) de Kiera Cass

Krisz 1

Read More

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI

A fost odată ca niciodată, o frumoasă și timidă tânără, care și-a dorit mult să fie o prințesă, și a reușit prin finețea și felul ei calm de a fi să cucerească inima prințului, astfel trăind fericiți până la adânci bătrâneți, în pace și armonie. Stați puțin. Doar nu credeați asta, nu? Am încurcat cartea cu un basm perfect și exagerat de romantic. Deci, să o iau de la capăt.

Va fi o dată ca niciodată, într-un viitor distopic, o superbă și hotărâtă tânără, care nu vrea sub nicio formă să plece de acasă, ca să cucerească niciun prinț, un străin pe care deja nu îl suferă, deși nici nu îl cunoaște. La televizor, acesta pare absent, indiferent, o statuie de ceară inexpresivă și plictisitoare, și America Singer, eroina noastră, nu îl suportă și îl ironizează adesea în sinea ei. Trăind într-o lume în care monarhia conduce, iar oamenii sunt împărțiți în 8 caste, ea adesea îi judecă pe conducătorii ei, deoarece sunt interesați doar de binele lor, și nu le pasă de cei din castele inferioare, care mor de foame.

Ea e mai mult decât fericită cum e, chit că familia nu e bogată, din contră, și toți sunt niște simpli artiști. Motivul bucuriei ei este Aspen, și nu vrea să renunțe la iubirea ei cu acest tânăr modest, aparținând unei caste inferioare ei, dar muncitor și iubitor, care deși nu îi poate oferi condiția socială și viața extraordinară pe care prințul i-o poate da, o completează sufletește, se simte protejată în preajma lui și capabilă să facă orice sacrificiu pentru a fi împreună. E prințesa inimii lui și asta e tot ce are nevoie.

Împinsă de la spate de familia ei, cu o condiție materială șubredă, America acceptă să se înscrie în competiția pentru inima prințului Maxon, cu gândul că oricum nu va fi aleasă, și va face tot ce îi stă în putere ca să nu aibă nicio șansă. Evident va fi selectată să facă parte din grupul de 35 de tinere care vor fie o coroană, și sunt dispuse să facă orice ca să o obțină, fie iubirea prințului. 

Îl cunoaşte pe Maxon şi încep să aibă încredere unul în celălalt. Chimia dintre ei e evidentă, și cât de bine se completează. O frumoasă prietenie se naște între ei imediat. Prietenie care e posibil să fie încet, încet împodobită cu sentimente mai curate, mai sincere, mai frumoase.. Prințul va avea de făcut o alegere acum.. cine va fi aleasa inima lui, capabilă să conducă împreună un regat zdruncinat constant de revolte, de pericol, de atacuri? Dar și America va trebui să ia o decizie importantă: s-a răzgândit, şi acum vrea să fie Prințesa din Illéa.. dar mai ales, dacă și-a schimbat părerea în ceea ce îl privește pe Maxon, și vrea acum cu adevărat să fie alături de el pentru totdeauna..sau a rămas cu gândul la prima ei iubire, Aspen.

Ca și ”Spulberă-mă”, ”Alegerea” a fost o surpriză minunată, și deși nu au mare lucru în comun, au ajuns să fie unele dintre cele mai dragi romane distopice ale mele. Am simțit, pe măsură ce citeam, că această carte a fost scrisă pentru sufletul meu, am fost, acolo, alături de personaje, m-am luptat cu aceleași trăiri, emoții, bucurii, ca și ele, am purtat acele rochii grandioase, superbe, și am luat parte la cinele și activitățile lor interesante. Totul a fost uimitor..felul personajelor de a fi, cât de bine sunt conturate, încât pe parcurs reușești să cunoști chiar și unele fete din competiție, să le individualizezi..Fiecare sunt diferite, au personalități aparte, și văd lucrurile altfel. Dacă vă așteptați doar la niște tinere sclifosite și rele, capabile să se păruiască sau să își pună bețe în roate una alteia, vă înșelați. Există, desigur, unele nesuferite, poate puțin malefice, că nimic nu e perfect, dar în mare, sunt educate, prietenoase, se ajută între ele, ceea ce mi s-a părut uimitor..faptul că competiția nu a reușit să le fure mințile, felul de a fi, demnitatea.

Referitor la lumea aceasta distopică..e prima în care mi-aș dori cu adevărat să trăiesc. Mi se pare nedrept că nu am și eu șansa să concurez pentru dragostea lui Maxon, de care m-am îndrăgostit imediat, pentru că e incredibil de drăguț și special. Poate ideea cu castele e ușor nedreaptă, și cei din castele inferioare au o mulțime de muncă, se spetesc, iar pentru ceilalți e totul mult mai ușor și frumos, dar așa e și în zilele noastre, dacă stăm să ne gândim. Cineva cu o stea norocoasă în frunte și care se naște într-o familie bogată, mereu îi va fi mai ușor, și viața lui va fi mai ușoară, pe când cineva modest va trebui să muncească mult pentru a-i fi mai bine.

În sfârșit am ajuns la partea mea preferată, personajele! Serios, m-a impresionat foarte tare felul lor de a fi e aparte, şi îți rămân în minte mult timp după ce ai citit cartea, și, mai ales, în inimă. Cel mai mult m-au captivat interacțiunile dintre America și Maxon, sunt fermecători împreună, se potrivesc atât de bine. Așteptam cu nerăbdare întâlnirile lor, și mereu rămâneam cu un zâmbet tâmp pe față datorită lor, și cu fluturi în stomac. Totul între el a decurs așa firesc, deloc forțat, așa natural. Am simțit emoția lor, trăirile, nesiguranța, sentimentele care se schimbau progresiv. Sincer, nu am mai întâlnit până acum două personaje care să se completeze atât de bine, care să se înțeleagă din priviri, care să fie parcă meniți unul pentru celălalt. Ar fi un cuplu ideal, perfect!

Maxon e.. un prinţ în adevăratul sens al cuvântului. Nu doar că emană educaţie, rafinament, diplomaţie, dar are un suflet minunat. Comoara lui nu constă doar în tot luxul şi bunurile pe care le deţine, ci în ce are în interior. Mă așteptam, nu știu, având în vedere că are lumea la picioarele lui, să fie un plod răsfățat, arogant, care să trateze fetele cu superioritate și ironie. E uman, are calităţi şi slăbiciuni, îndoieli şi frământări. Oh, my heart goes tum-tum-tum when I speak about him. O să-l iubiţi, pe scurt. Tipul e incredibil, ca şi America.

America Singer..Prima mea impresie a fost:  ăsta da nume! Parcă e numele unei super eroine, nu? O, Doamne, ce vă pot spune eu despre America? Decât că o admir din toată inima și mi-aș dori să fiu ca ea. E sinceră, directă, neînfricată, ironică, amuzantă, capabilă să facă față la orice. E talentată și frumoasă, își ajută familia, și ar face orice pentru ei. Asta e, dragii mei, ce caut eu la un personaj principal feminin! Personalitate! Ambiţie, curaj. Să fie mereu în stare să îşi spună of-urile şi gândurile, să combată orice bărbat fără nicio problemă, chit că e un nimeni sau un Prinţ. Să se respecte la justa ei valoare, să nu se lase călcată în picioare, niciodată. Să iasă în evidenţă, să aibă un caracter puternic. Iar America are din plin de toate.

Mi-a plăcut tot la cartea aceasta, de la primul până la ultimul cuvânt. Fiecare replică, fiecare senzaţie, fiecare moment. Mi-au plăcut stilul de a scrie a scriitoarei, personajele (aproape toate!), intriga, acțiunea, descrierile, sentimentele transmise cititorului. Am fost într-o reverie totală cât am citit "Alegerea", şi absorbită de tot ce se întâmpla.  Îmi doresc deja să o recitesc, mi s-a făcut un dor incredibil de Maxon și de America.

O poveste superbă, în care nimic nu e ceea ce pare, în care competiția uneori poate fi dată la o parte, și înfrumusețată cu prietenii, în care chiar și cei mai bogați, și care au toate resursele să fie fericiți pot fi triști și descurajați, în care chiar o fată fără prea multe motive de bucurie ia ce e mai frumos din viață, e optimistă și capabilă să lupte pentru binele poporului ei.

Și acum, apelez la toți inventatorii săriți de pe fix geniali: vă rog, construiți mai repede mașina aia a timpului, pentru că am de făcut o călătorie în viitor, și de cucerit un prinț!  

 Carte primită de la Editura Leda pentru recenzie.

O distopie cu parfum de prinţi şi prinţese. "Alegerea"(Alegerea #1) de Kiera Cass - Recenzie

Krisz 42

Read More