A fost odată
ca niciodată, o frumoasă și timidă tânără, care și-a dorit mult să fie o
prințesă, și a reușit prin finețea și felul ei calm de a fi să cucerească inima
prințului, astfel trăind fericiți până la adânci bătrâneți, în pace și armonie.
Stați puțin. Doar nu credeați asta, nu? Am încurcat cartea cu un basm perfect
și exagerat de romantic. Deci, să o iau de la capăt.
Va fi o dată
ca niciodată, într-un viitor distopic, o superbă și hotărâtă tânără, care
nu vrea sub nicio formă să plece de acasă, ca să cucerească niciun prinț, un
străin pe care deja nu îl suferă, deși nici nu îl cunoaște. La televizor,
acesta pare absent, indiferent, o statuie de ceară inexpresivă și
plictisitoare, și America Singer, eroina noastră, nu îl suportă și îl
ironizează adesea în sinea ei. Trăind într-o lume în care monarhia conduce, iar
oamenii sunt împărțiți în 8 caste, ea adesea îi judecă pe conducătorii ei,
deoarece sunt interesați doar de binele lor, și nu le pasă de cei din castele
inferioare, care mor de foame.
Ea e mai mult
decât fericită cum e, chit că familia nu e bogată, din contră, și toți sunt
niște simpli artiști. Motivul bucuriei ei este Aspen, și nu vrea să renunțe la
iubirea ei cu acest tânăr modest, aparținând unei caste inferioare ei, dar
muncitor și iubitor, care deși nu îi poate oferi condiția socială și viața
extraordinară pe care prințul i-o poate da, o completează sufletește, se simte
protejată în preajma lui și capabilă să facă orice sacrificiu pentru a fi
împreună. E prințesa inimii lui și asta e tot ce are nevoie.
Împinsă de la
spate de familia ei, cu o condiție materială șubredă, America acceptă să se
înscrie în competiția pentru inima prințului Maxon, cu gândul că oricum nu va
fi aleasă, și va face tot ce îi stă în putere ca să nu aibă nicio șansă.
Evident va fi selectată să facă parte din grupul de 35 de tinere care vor fie o
coroană, și sunt dispuse să facă orice ca să o obțină, fie iubirea
prințului.
Îl cunoaşte pe
Maxon şi încep să aibă încredere unul în celălalt. Chimia dintre ei e evidentă,
și cât de bine se completează. O frumoasă prietenie se naște între ei imediat.
Prietenie care e posibil să fie încet, încet împodobită cu sentimente mai
curate, mai sincere, mai frumoase.. Prințul va avea de făcut o alegere acum..
cine va fi aleasa inima lui, capabilă să conducă împreună un regat zdruncinat
constant de revolte, de pericol, de atacuri? Dar și America va trebui să ia o
decizie importantă: s-a răzgândit, şi acum vrea să fie Prințesa din Illéa.. dar
mai ales, dacă și-a schimbat părerea în ceea ce îl privește pe Maxon, și vrea
acum cu adevărat să fie alături de el pentru totdeauna..sau a rămas cu gândul
la prima ei iubire, Aspen.
Ca și
”Spulberă-mă”, ”Alegerea” a fost o surpriză minunată, și deși nu
au mare lucru în comun, au ajuns să fie unele dintre cele mai dragi romane
distopice ale mele. Am simțit, pe măsură ce citeam, că această carte a fost
scrisă pentru sufletul meu, am fost, acolo, alături de personaje, m-am luptat
cu aceleași trăiri, emoții, bucurii, ca și ele, am purtat acele rochii
grandioase, superbe, și am luat parte la cinele și activitățile lor
interesante. Totul a fost uimitor..felul personajelor de a fi, cât de bine sunt
conturate, încât pe parcurs reușești să cunoști chiar și unele fete din
competiție, să le individualizezi..Fiecare sunt diferite, au personalități
aparte, și văd lucrurile altfel. Dacă vă așteptați doar la niște tinere
sclifosite și rele, capabile să se păruiască sau să își pună bețe în roate una
alteia, vă înșelați. Există, desigur, unele nesuferite, poate puțin malefice,
că nimic nu e perfect, dar în mare, sunt educate, prietenoase, se ajută între
ele, ceea ce mi s-a părut uimitor..faptul că competiția nu a reușit să le fure
mințile, felul de a fi, demnitatea.
Referitor la
lumea aceasta distopică..e prima în care mi-aș dori cu adevărat să trăiesc. Mi
se pare nedrept că nu am și eu șansa să concurez pentru dragostea lui Maxon, de
care m-am îndrăgostit imediat, pentru că e incredibil de drăguț și special.
Poate ideea cu castele e ușor nedreaptă, și cei din castele inferioare au o
mulțime de muncă, se spetesc, iar pentru ceilalți e totul mult mai ușor și
frumos, dar așa e și în zilele noastre, dacă stăm să ne gândim. Cineva cu o stea
norocoasă în frunte și care se naște într-o familie bogată, mereu îi va fi mai
ușor, și viața lui va fi mai ușoară, pe când cineva modest va trebui să
muncească mult pentru a-i fi mai bine.
În sfârșit am
ajuns la partea mea preferată, personajele! Serios, m-a impresionat foarte tare
felul lor de a fi e aparte, şi îți rămân în minte mult timp după ce ai citit
cartea, și, mai ales, în inimă. Cel mai mult m-au captivat interacțiunile
dintre America și Maxon, sunt fermecători împreună, se potrivesc atât de bine.
Așteptam cu nerăbdare întâlnirile lor, și mereu rămâneam cu un zâmbet tâmp pe
față datorită lor, și cu fluturi în stomac. Totul între el a decurs așa firesc,
deloc forțat, așa natural. Am simțit emoția lor, trăirile, nesiguranța,
sentimentele care se schimbau progresiv. Sincer, nu am mai întâlnit până acum
două personaje care să se completeze atât de bine, care să se înțeleagă din
priviri, care să fie parcă meniți unul pentru celălalt. Ar fi un cuplu ideal,
perfect!
Maxon e.. un
prinţ în adevăratul sens al cuvântului. Nu doar că emană educaţie, rafinament,
diplomaţie, dar are un suflet minunat. Comoara lui nu constă doar în tot luxul
şi bunurile pe care le deţine, ci în ce are în interior. Mă așteptam, nu știu,
având în vedere că are lumea la picioarele lui, să fie un plod răsfățat,
arogant, care să trateze fetele cu superioritate și ironie. E uman, are
calităţi şi slăbiciuni, îndoieli şi frământări. Oh, my heart goes tum-tum-tum
when I speak about him. O să-l iubiţi, pe scurt. Tipul e incredibil, ca şi
America.
America
Singer..Prima mea impresie a fost: ăsta da nume! Parcă e numele unei super
eroine, nu? O, Doamne, ce vă pot spune eu despre America? Decât că o admir din
toată inima și mi-aș dori să fiu ca ea. E sinceră, directă, neînfricată,
ironică, amuzantă, capabilă să facă față la orice. E talentată și frumoasă, își
ajută familia, și ar face orice pentru ei. Asta e, dragii mei, ce caut eu la un
personaj principal feminin! Personalitate! Ambiţie, curaj. Să fie mereu în
stare să îşi spună of-urile şi gândurile, să combată orice bărbat fără nicio
problemă, chit că e un nimeni sau un Prinţ. Să se respecte la justa ei valoare,
să nu se lase călcată în picioare, niciodată. Să iasă în evidenţă, să aibă un
caracter puternic. Iar America are din plin de toate.
Mi-a plăcut tot
la cartea aceasta, de la primul până la ultimul cuvânt. Fiecare replică,
fiecare senzaţie, fiecare moment. Mi-au plăcut stilul de a scrie a scriitoarei,
personajele (aproape toate!), intriga, acțiunea, descrierile, sentimentele
transmise cititorului. Am fost într-o reverie totală cât am citit "Alegerea",
şi absorbită de tot ce se întâmpla. Îmi doresc deja să o recitesc, mi s-a
făcut un dor incredibil de Maxon și de America.
O
poveste superbă, în care nimic nu e ceea ce pare, în care competiția uneori
poate fi dată la o parte, și înfrumusețată cu prietenii, în care chiar și cei
mai bogați, și care au toate resursele să fie fericiți pot fi triști și
descurajați, în care chiar o fată fără prea multe motive de bucurie ia ce e mai
frumos din viață, e optimistă și capabilă să lupte pentru binele poporului ei.
Și
acum, apelez la toți inventatorii săriți
de pe fix geniali: vă rog,
construiți mai repede mașina aia a timpului, pentru că am de făcut o călătorie
în viitor, și de cucerit un prinț!
