Nebunia trăită fără menajamente. „Let’s pretend this never happened” de Jenny Lawson - Recenzie

Cartea poate fi comandată de AICI, de la librăria Books Express

Aplaud şi consider un gest de curaj, de bravură, intenţia de a-ţi publica autobiografia, de a-ţi expune public amintiri preţioase sau mai dureroase, de a-ţi deschide cutia sacră a vieţii şi a lăsa pe orice curios să păşească în ea, să îţi descopere bucuriile şi neliniştile, zâmbetele şi provocările prin care ai trecut, modul cum ai reuşit să relaţionezi cu cei din jur şi să păşeşti prin probleme cu demnitate sau cu îndoieli. Iar când ai fost înzestrat cu aşa experienţe nemaiîntâlnite, cu situaţii inedite, din care avem atât de multe lucruri de sustras, cum e cazul lui Jenny Lawson, autoarea cărţii „Let’s pretend this never happened”, să nu împărtăşeşti cu ceilalţi aventura ta, ar fi o adevărată risipă şi pierdere pentru posibilii cititori.

Poate ar trebui întâi să spun câte ceva despre Jenny întâi.. pe scurt, bloggeriță de top (pe TheBloggers vă puteți bucura de articolele ei), mamă, excentrică, deosebită, a reușit până la 38 de ani să strângă în desaga vieții o colecție de amintiri și întâmplări demne de povestit și să scrie o autobiografie captivantă, hilară, genială. Drept urmare, ”Let’s pretend this never happened” a avut un succes răsunător, a devenit bestseller, a câștigat în 2012 premiul Goodreads pentru categoria ”Umor” și a cucerit o mulțime de lume, și pe bună dreptate!

Nu cred că poate trece o săptămână fără să ni se întâmple un lucru frumos.. fie că e vorba de un telefon neaşteptat, o reîntâlnire cu o prietenă veche, o carte bună citită, sau un cuvânt bun care ne-a înseninat ziua, acestea ar trebui contorizate în sufletul nostru, pentru că pot  fi o sursă neaşteptată de pozitivitate şi un imbold care să ne arate că suntem norocoşi. Iar despre această calitate de a putea râde din tot sufletul, de a trăi fiecare clipă cu optimism, chiar dacă nu mereu avem parte doar de fericire, e vorba aici.

Există cărţi care mă cuceresc încă de la primele pagini, care mă asigură că voi avea parte de o călătorie antrenantă şi plăcută, şi aşa s-a întâmplat aici. De la început Jenny m-a atras în nebunia ei, m-a captivat cu stilul ei special, amuzant, direct, atrăgându-mi simpatia şi curiozitatea. Născută într-un oraş mic din Texas, Wall, putem afirma că nimic din lumea autoarei nu a fost tipic: familia neobişnuită şi cu pasiuni bizare, personalitatea ei specială, modul de a se raporta la lume şi la ce e în jur. Jenny reuşeşte să dea un ton de optimism şi bună voie fiecărui moment, fiecărei fraze, deşi privită în adâncime, în ansamblu, copilăria ei a fost una plină de lipsuri, una modestă, din care a sustras doar lucrurile bune. Având ca animale de companie ratoni, curcani, capre şi alte specii bizare, un tată excentric cu o ocupaţie aparte.. (taxidermia, adică împăierea animalelor),  micuţa Jenny şi-a construit universul în jurul unor întâmplări deloc comune, care i-au alimentat un fel aparte de a fi..sardonic, special, care iese din tipare. Să vă dau câteva mici exemple.. când era mai mică s-a împiedicat și a căzut într-un cerb despicat, cârdul de curcani ai tatălui ei o urmăreau în fiecare zi până la școală, şi multe altele.

În opinia mea, calitatea de bază a acestei autobiografii e lejeritatea cu care Jenny Lawson ne prezintă fiecare părticică din ea și din trecutul ei, din gândirea și percepțiile pe care le are, și, mai ales, capacitatea extraordinară de a face haz de necaz în orice moment şi de a aduce zâmbete pe chip după fiecare pagină. Jenny a trecut și prin momente grele, în care i-au fost testate puterea, curajul, ambiția, este o femeie extraordinară și specială. Nu se sfiește să fie ca o carte deschisă, să povestească fără menajamente episoade jenante sau neplăcute, care pot șoca cu ușurință, folosește o limbaj lejer și degajat, extrem de direct, condimentat cu expresii mai dure și triviale, și nu îi pasă niciun moment dacă la încheierea lecturii autobiografiei ei lumea o va considera dusă cu capul.. din contră.

Mereu am considerat extrem de greu să scrii cărți amuzante, deoarece la un moment dat poate părea forțat limbajul, poate scăpa din mreje cititorul. Jenny are în sânge acest dar al autoironiei, iar sarcasmul e ca limba ei maternă, pe care o vorbește fluent. Cred că a spune ceva comic este pentru ea la fel cum e respirația pentru unii, iar asta dă dovadă de o inteligență fără margini, deoarece doar oamenii deștepți pot vorbi cu dublu înțeles cu așa ușurință, pot face remarci atât de geniale. 

Nu exagerez când spun că autobiografia abundă de situații amuzante sau pur și simplu de întâmplări obișnuite povestite într-un mod hilar. Am râs până la lacrimi, m-a binedispus și băgat într-o stare de dispoziție grozavă. M-a uimit, șocat pe alocuri, impresionat puternic, și nu cred că am învățat mai multe dintr-o carte ca din aceasta. 

Da, femeia are ”pitici pe creier”, poate fi ușor paranoică uneori, dar e genială. Aș plăti și acum un bilet de avion dacă aș putea avea posibilitatea să o întâlnesc. Cred că și cinci minute în prezența ai ar fi memorabile.

Jenny ne îndeamnă să ne bucurăm de momentele bizare și să ne trăim zilele cu un strop de nebunie, să ne acceptăm propriul eu – cu toate defectele lui -, să avem curajul să fim diferiți, să ne mândrim cu amintirile noastre, chiar și cu situațiile jenante, deoarece ele ne-au ajutat să devenim cine suntem astăzi. Așa cum autoarea afirmă, ”Pentru că ești definit nu de momentele imperfecte ale vieții, ci de reacția pe care ai avut-o la ele. Și pentru că este o bucurie în a îmbrățișa – mai degrabă decât de a fugi – de absurditățile vieții.” În plus, veți descoperi toate acestea prin intermediul unei lecturi exagerat de amuzante! Trebuie să o citiți, și cât mai repede!

„I can finally see that all the terrible parts of my life, the embarrassing parts, the incidents I wanted to pretend never happened, and the things that make me "weird" and "different," were actually the most important parts of my life. They were the parts that made me ME.”

”When I was in junior high I read a lot of Danielle Steele. So I always assumed that the day I got engaged I'd be naked, covered in rose petals, and sleeping with the brother of the man who'd kidnapped me. And also he'd be a duke. And possibly my stepbrother. Then one of us would get stabbed with a broken whiskey bottle and/or raped. Turns out the only part I was right about was that one of us was going to get stabbed.”
“In short? It is exhausting being me. Pretending to be normal is draining and requires amazing amounts of energy and Xanax.”

“Because you are defined not by life's imperfect moments, but by your reaction to them. And because there is joy in embracing - rather than running from - the utter absurdity of life.”

Carte primită pentru recenzie de la librăria online Books Express.

Puteţi comanda o mulţime de cărţi în engleză, franceză, germană, spaniolă, dar şi alte limbi străine de pe http://www.books-express.ro/ titluri frumoase şi la preţuri accesibile, livrarea rapidă, în câteva zile doar.