Cele mai bune cărţi citite în 2013 :)

Mereu mă feresc să fac postări de genul, deoarece îmi e foarte greu să mă decid, în mine se dau lupte aprige, şi de obicei mă dau bătută. De data aceasta însă am fost mai curajoasă, dar am şi trişat puţin. Nu este un top 13 (de la anul 2013, desigur), cărţile sunt puse în ordine aleatorie. Dar toate mi-au plăcut extrem de mult.

Anul acesta am citit mai puţin, dar cărţi mai de calitate, cred eu. Motto-ul meu a fost "calitate, nu cantitate", deoarece timpul nu îmi mai permite să mă aventurez cu cărţi care poate nu sunt aşa de bune. Am ales mai mereu cărţi recomandate şi cu multe note pe Goodreads, ca să merg la sigur. Şi nu regret că a fost aşa! 

Mai jos aveţi cele mai bune cărţi citite, de mine, Krisz, nu la comun, şi de la mine şi de la Alexya. Ea va face o postare separată dacă va dori. Acestea fiind spuse..sa bată tobele :D

(de mine, Krisz)

„Flori pentru Algernon” este cu siguranţă cartea pe care am simţit-o cum se pliază pe sufletul meu, cum e cuibăreşte în el, m-a impresionat prin povestea emoţionantă şi mai ales mi-a deschis mintea, arătându-mi atât de multe lucruri importante. M-a învăţat care sunt adevăratele valori care ar trebui să ne ghideze în viaţă, pledează pentru frumuseţea interiorului nostru şi ne arată că inteligenţa ne poate fi câteodată cel mai mare duşman. 
Este cea mai bună carte citită anul trecut, cea la care m-am gândit de multe ori de când i-am întors şi ultima pagină.

Nu am mai simţit de multă vreme o asemenea plăcere citind o carte, acel amalgan de senzaţii şi trăiri. Iubesc romanele complexe ca acesta, cu o mulţime de fire narative care se îmbină, cu personaje numeroase şi atent conturate, cu poveşti de viaţă, de iubire, de sacrificiu, cu răsturnări de situaţie. 
Dacă doriţi să simţiţi parfumul unor vremuri aparte, să visaţi frumos şi să vă îndrăgostiţi iremediabil de o poveste, „Trandafiri” este aceea.

„Înainte să adorm” este un thriller incitant, intrigant, care tratează un subiect delicat şi greu de abordat: memoria..sau mai bine spus, lipsa ei. Surprinzător şi plin de piste, ni se arată aici cât de firavi şi lipsiţi de apărare, de rătăciţi, suntem fără busola noastră de bază, amintirile. Romanul are un final şocant, de necrezut aproape, care vă va lăsa împietriţi de uimire. 
Urmează să apară anul acesta şi ecranizarea, cu nişte actori de excepţie J.

Îi sunt profund îndatorată lui Gillian Flynn, datorită romanelor ei am început să dezvolt o pasiune nebănuită şi neaşteptată pentru thrillerele psihologice, pentru cărţile mai dure, cu personaje ciudate, cu un comportament anormal, pline de defecte şi probleme, dar care cumva reuşesc să se facă plăcute. „Obiecte ascuţite” este preferatul meu, puteţi citi şi pe blog recenzia, am simţit adrenalina pulsându-mi prin vene în timp ce parcurgeam paginile ei. Dacă sunteţi mai slabi de inimă şi uşor de impresionat, nu ştiu dacă e bine să vi-l recomand..dar totodată nici eu nu eram cea mai curajoasă cititoare, iar acum le devorez.

Am încheiat anul cu un roman marcant, sfâşietor, care m-a sensibilizat enorm şi m-a adus aproape de lacrimi, deşi eu nu plâng niciodată la cărţi. O carte despre cruzimea şi indiferenţa umană, despre suferinţa îndurată de evrei, inclusiv de copii, înainte de a fi trimişi la moarte în lagărul de la Auchwitz. Sarah este o fetiţă deosebită care vă va intra adânc în inimă fără să simţiţi; veţi suferi alături de ea, veţi simţi disperare, revolta, teama, durerea, dar şi speranţa, curajul. Pare o lectură deprimantă, mai ales în Ajunul Crăciunului, când am citit-o eu, dar pentru mine a fost o lecţie dură de viaţă.. şi de putere.

Romanul face parte din biblioteca mamei mele de câţiva ani buni, de când i-am făcut-o cadou mamei de ziua ei. Nu ştiu ce m-a tot reţinut până acum să o citesc, dar cert e că am făcut o mare greşeală.. am amânat prea mult să citesc o carte minunată, fascinantă, revelatoare, din care am înţeles atât de multe despre o cultură străină mie, şi m-am perindat pe un tărâm fascinant, alături de o eroină remarcabilă, specială.
Dacă mai este cineva care nu a citit "Memoriile unei gheişe", deşi mă cam îndoiesc, reparaţi ca şi mine cât mai repede această greşeală, nu veţi regreta. 

„Circul nopţii” este printre primele cărţi citite in 2013, şi de atât timp eu încă nu mi-am găsit cuvintele pentru a-i face o recenzie demnă de magia şi amalgamul de trăiri experimentate. Mi-am propus să îl recitesc, şi poate atunci mă voi simţi mai pregătită. Cu certitudine cea mai bună carte fantasy citită anul trecut, perfectă, din punctul meu de vedere, sublimă, captivantă, care nu seamănă nu nimic din ce am citit până acum. O lume nouă şi fermecătoare ni se deschide în faţa ochilor, iar noi nu avem de aleg decât să ne lăsăm conduşi pe culoarele feerice ale circului viselor..

Dincolo de cazul interesant şi extrem de controversat, de acţiunea interesantă, acest roman e o pledoarie şi o lecţie impresionantă despre ce înseamnă să fii scriitor, responsabilităţile şi luptele pe care le au de purtat aceştia cu ei, mai ales. Deşi cartea e groasă, am citit-o foarte repede, totul a curs firesc, natural, am fost cu sufletul alături de personajele principale şi de povestea lor, am înţeles cât de greu e să fii scriitor, să transmiţi ceea ce doreşti cititorilor tăi. Vă recomand cu drag această carte, e foarte bună, dacă aveţi ocazia să o citiţi, nu o irosiţi.

„Where she went”, al doilea volum al dulogiei "Dacă aş rămâne", m-a făcut să iubesc un personaj răvăşit, pierdut, dar atât de special. Este vorba de Adam, care acum face parte din personajele mele masculine preferate, din lista celor pe care mi-aş dori să găsesc sub bradul de Crăciun. După o despărţire nedreaptă, el trebuie să îşi adune fragmentele din inimă, de pe jos, şi să meargă mai departe. Am admirat suferinţa lui, implicarea lui profundă într-o relaţie în care se vedea că a iubit mai mult, dar asta nu a contat pentru el. Trebuie să citiţi această carte pentru a vă convinge de intensitatea sentimentelor pe care şi băieţii le pot avea..

Cred că această trilogie nu mai are nevoie de nicio introducere aici pe blog, am vorbit atât de mult de ea, am trăit alături de autoare, de personaje, v-am insuflat, cred eu, şi vouă interesul pentru ea. Am avut emoţii cu acest volum, mă temeam să nu fie la fel de bun ca primul, dar ce credeţi? L-a depăşit! Desigur, pe plan amoros a scârţâit puţin povestea, dar era firesc să se întâmple aşa. Alegerea pe care o are de făcut Evie nu e una simplă, ea nu îşi alege doar un iubit, ci sufletul pereche, cel alături de care îşi va petrece eternitatea. Fericirea ei depinde de asta. Însă în ceea ce priveşte dezvăluirile pe care le primim referitoare la mitologia din serie, acţiunea, presupunerile despre cine sau ce ar fi Evie, puterile ei crescânde, şi mai ales sfârşitul lăsat complet în aer.. geniale! O să mor încet până apare următorul volum!

Anul acesta am citit puţine distopii, faţă de precedentul, când acest gen domina lecturile mele. „Declaraţia” a fost pentru mine o adevărată surpriză, nu mă aşteptam să îmi placă atât de mult, nu ştiam despre ce e vorba când am început să o citesc, iar când am terminat-o m-am simţit revoltată cumva, deoarece nu a fost mai promovată de editură. Ştiu că a apărut când genul distopic nu era încă pe val, dar e nedrept, pentru că e foarte bine scrisă şi are un subiect aparte.

Mereu am teamă de al doilea volum, pentru că de obicei autorii au obiceiul să îl facă varză. Dar „Frumoşii” m-a surprins, mi s-a părut mai bun chiar decât primul, surprinzător, şi cu un final neprevăzut.

Am crezut că acest roman va detrona „Mare Tranquillitatis” din inima mea, dar spre final, uraganul de dramă m-a făcut să cam dau înapoi. Am simţit că autoarea a cam exagerat, era de ajuns cât au suferit personajele în trecut, parcă a intersectat prea multe persoane în aceeaşi poveste nefericită şi nu era necesar, zic eu. Însă până spre final şi spre deznodământul sfâşietor, am iubit fiecare pagină, fiecare moment, m-am bucurat de o poveste atât de frumoasă, de o chimie specială între personaje. Holder e cu adevărat unic, iese din mulţime, îţi topeşte inima. Da, este un roman nu bun, ci frumos, sensibil, trist, unic.

„Iubire” a fost surpriza anului pentru mine, mi-a depăşit cu mult aşteptările şi m-a cucerit iremediabil. Modul cum este alternat trecutul cu prezentul este inedit şi ne face să simţim de două ori chimia dintre personaje, apropierea lor, sentimentele, trăirile.

Nu este doar povestea unei prime iubiri înflăcărate, a unei relaţii care decurge prost, a doi tineri care fac o greşeală, pe care îi ia valul, ci o lecţie despre acceptare, înţelegere, maturizarea bruscă, adaptare, şi nu în ultimul rând..iubire. O adevărată şi deosebită lecţie despre iubire.

Sunt cărţi foarte bune şi care mi-au plăcut mult, care au ajuns aproape de inima mea, dar am avut diverse motive la toate pentru a nu le include în topul meu.. O să vă spun pe scurt de ce:

- „Camera” de Emma Donoghue – genială carte, dar finalul a fost mult prea..liniar, comun. Mă aşteptam la un deznodământ surprinzător, la ceva care să ne şocheze, să ne lase cu gura căscată.

- „Scafandrul şi fluturele” de Jean-Dominique Bauby – am căutat cu fervoare cartea aceasta, momentan cred că nu se mai găseşte pe nicăieri de cumpărat, am licitat pentru ea, m-am luptat, şi aveam nişte aşteptări foarte mari. Mi-a plăcut, dar mă aşteptam la mai multă profunzime. Sincer? Eram pregătită să îmi sfâşie sufletul de durere, îmi doream asta, dar nu a fost aşa.

- „Sub aceeaşi stea” de John Green – probabil mulţi veţi remarca încruntaţi că nu se regăseşte în topul meu, ştiu cât de iubită a fost în acest an această carte, pe câţi v-a făcut să plângeţi. Cu siguranţă m-ar fi cucerit pe deplin şi pe mine, dacă un spoiler major văzut înainte de a o citi pe un blog de cărţi de la noi nu mi-ar fi distrus bucuria lecturii. Şi când spun major, e mega major. Cel mai mare spoiler posibil. I hate that blog, now!

- „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak – genială carte, nimic de spus, dar pentru mine a fost o lectură anevoioasă, complicată. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată, nici nu romanele clasice, să mă pliez aşa greu pe stilul autorului. Dar romanul e superb, trist, realist, trebuie să îl citiţi.

- „Când Dumnezeu era iepure” de Sarah Winman – am adorat prima parte, mai ales stilul scriitoarei, şi m-am gândit de multe ori că, dacă aş scrie vreodată o carte, mi-aş dori să aibă măcar un sfert din farmecul scrierilor Sarei Winman. Dar a doua jumătate a cărţii m-a dezamăgit, plictisit, de aici şi motivul pentru care nu e în top. 

În ceea ce priveşte blogul, 2013 a fost un an bun, dar nu excepţional, în principal datorită lipsei timpului, care ne-a împiedicat să postăm des, aşa cum obişnuiam. Avem atâtea idei faine în minte, ne-am propus atâtea, şi nu am reuşit mare parte din ele să le punem în aplicare, din nefericire. 

Mulţumim şi tuturor sponsorilor şi colaboratorilor noştri! 

CARE ESTE TOPUL VOSTRU PENTRU 2013? CE CĂRŢI V-AU CUCERIT?