O altfel de Albă-ca-Zăpada, mai hardcore. „Roşu ca sângele” (Albă-ca-Zăpada#1) de Salla Simukka - Recenzie

Cartea a apărut la Editura TREI şi o puteţi comanda de AICI.

Basmele nu au fost niciodată pline de linişte sau doar personaje blânde, bune, mereu a existat cineva malefic care dorea răul celorlalţi, sau au avut loc anumite întâmplări triste. Nici viaţa reală, din zilele noastre, nu este perfectă, ci ne confruntăm mereu cu tot felul de ameninţări..

O tânără atractivă zace neclintită în zăpada rece, cu ochiii albaştri ca gheaţa privind în gol, cu căldura din corp fiindu-i înlocuită de gerul năprasnic în timp ce din rana provocată de un glonţ i se scurge viaţa. Trei adolescenţi bogaţi, superficiali şi grav ameţiţi, găsesc în curtea unuia dintre ei, după o petrecere, un sac de bani pătaţi – cu sânge. Un grup de traficanţi de droguri îşi fac planuri, deloc paşnice. Iar toate se întâmplă într-o noapte geroasă din sudul Finlandei, în Tampere. Care este cheia, ce anume leagă toate aceste întâmplări? Lumikki Anderson, o tânără care intră accidental în acest cerc vicios, va fi cea care va desluşi misterul.

Din momentul în care fata pătrunde în camera obscură a liceului – locul ei de refugiu, de meditaţie – şi vede o mulţime de bancnote euro spălate şi lăsate la uscat, de pete de sânge, nici nu bănuieşte că va fi atrasă într-un vârtej de pericole, pe o cale plin de încercări, provocări şi descoperiri uluitoare.

Adolescenta, care în prezent studiază artele, s-a străduit mereu să pară impenetrabilă, inaccesibilă, a dorit să evite contactul cu cei din jur, iar ceva din trecutul ei a îndemnat-o să fie mai rece şi să nu se bage niciodată unde nu îi fierbe oala. Însă din momentul în care află că trei colegi ai ei, Elisa, Tukka şi Kasper au dus acei bani în liceu, lucrurile se complică, iar spiritul ei curios, investigativ, şi totodată curajos o face să se împlice tot mai mult în povestea asta neplăcută, şi din cauza căreia va risca chiar să îşi piardă viaţa.

Este primul roman de acest gen pe care îl citesc scris de o scriitoare nordică, şi pentru care am avut un interes aparte chiar din momentul în care am aflat că va apărea la Editura Trei. Mă bucur că „al şaselea simţ”, cel care alege cărţile, nu m-a înşelat nici de această dată, şi am început anul cu dreptul, citind un roman bun, interesant, de care orice adolescent şi nu numai ar fi captivat.

Începutul cărţii este mai confuz, înceţoşat, deoarece cititorul trebuie să se familiarizeze cu un număr considerabil de personaje, majoritatea cu nume dificile de reţinut, iar până înţelegi exact care e rolul fiecăruia şi cine e cine, lectura poate fi mai anevoioasă, dar asta doar până într-un anumit punct când totul va începe să fie mai limpede.

Stilul este alert, cât mai direct, lipsit de înflorituri, însă îmbogăţit uneori de scurte pasaje descriptive şi reflexii fascinante, extrem de reuşite şi cuprinzătoare, vii, geniale. Romanul este susţinut de mai multe fire narative, care surprind reacţiile şi acţiunile mai multor personaje legate într-un fel sau altul între ele, şi ale căror planuri se vor suprapune la un moment dat. Nu este cel mai remarcabil roman, din punct de vedere al cazului şi deznodământului lui, poate pentru că ni se dezvăluie pe parcurs mare parte din mister şi nu avem parte la final de vreo dezvăluire şocantă, poate doar aceea în ce priveşte identitatea cuiva, însă autoarea reuşeşte şi aşa să menţină interesul cititorilor prin intermediul personajului principal extrem de special.

Dacă în ultima vreme nu pot spune că am dat în cărţile pentru adolescenţi peste eroine extraordinare, aici se schimbă registrul. Lumikki (care în finlandeză înseamnă Albă-ca-Zăpada) este unul dintre acele personaje puternice, inteligente, independente, şi e capabilă să îşi poarte singură de grijă la doar 17 ani. Lumikki a simţit de mică ce teroarea şi frica, şi şi-a propus să nu se mai simtă niciodată aşa, de aceea locuieşte singură şi face tot posibilul să pună o barieră între ea şi cei din jur, de teamă să nu mai fie rănită, presupun. Deşi este cu capul pe umeri şi prevăzătoare, se simte totodată atrasă de adrenalină şi pericol aşa cum fluturii caută lumina, iar felul ei justiţiar a îndemnat-o de multe ori în acest caz să acţioneze din impuls şi să continue în joaca ei de-a detectivul, în care trebuie de multe ori să spună punct. Chiar cu mintea ei iscusită şi instinctele ascuţite tot era de multe ori să o încurce grav de tot. Cred că eroina noastră şi-a impus prea multe limite în ultimii ani, şi când a început să le încalce, nu s-a mai putut opri sau gândi la consecinţe.

„Roşu ca sângele” este un thriller mai blând şi uşor de digerat, pe care îl recomand oricui, nu este aşa de sângeros şi dur ca alte cărţi asemănătoare citite de mine în ultima vreme. Cred că e romanul ideal pentru novicii acestui tip de cărţi, deoarece le poate deschide apetitul pentru acest gen, fiind capabil să trezească interesul cititorilor cu uşurinţă.

Dragi cititori, vremea domniţelor lipsite de apărare a apus de mult! Acum e timpul eroinelor puternice şi sigure pe ele, isteţe şi remarcabile să strălucească, chiar fără vreun prinţ fermecător alături. Alături de Lumikki, o altfel de Albă-ca-Zăpada, aveţi ocazia să muşcaţi şi voi din mărul pericolului şi să păşiţi într-o călătorie plină de aventuri, indicii, mistere, în care vânătorul a fost înlocuit cu trafincaţii de droguri. O poveste care vă va lăsa fără suflare şi un personaj principal care vă va intra în inimă ca un glonţ!

„A fost odată ca niciodată o noapte care nu s-a sfârşit nicicând. Înghiţise soarele în întuneric, absorbise toată lumina şi îşi întinsese bratul negru şi rece asupra lumii. Noaptea lipise pleoapele oamenilor pentru totdeauna, le făcuse visele mai adânci şi mai stranii, îi făcuse pe oameni să uite de ei şi să alunece în lumea creaturilor imaginare ale viselor, să-şi piardă amintirile. Noaptea pictase cele mai terifiante imagini pe pereţii caselor, de unde dispăruseră culorile. Noaptea sufla peste oamenii care dormeau un aer rece şi sufocant, care le pătrundea iî plămâni şi-i făcea negri pe interior.”

”Unele lucruri era mai bine să rămână ascunse. Unele lucruri doar se înrăutăţeau atunci când erau rostite.”

”Se înnorase. Era întuneric. Crengile albe de chiciură se întindeau în toate direcţiile. Panta împădurită era precum o pagină dintr-o poveste, însă umbrele păreau să ascundă creaturile cele mai înfricoşătoare din basme. Ciudăţeniile născute din groază, care se furişau prin spate şi te trăgeau sub zăpadă, către o moarte rece. Sau şi mai rău, preschimbau oamenii în sculpturi de gheaţă, incapabile să se mişte sau să vorbească. Pentru totdeauna moarte.”

"Înăuntrul tău există mereu o parte pe care nimeni nu poate să pună mâna. Aceea eşti tu. Eşti numai a ta, iar universul este în tine. Poţi fi orice vrei. Poţi fi cine vrei.”

Carte primită pentru recenzie de la Editura Trei.