O iubire ca o supernovă. ”Uniți pe vecie” de Taylor Jenkins Reid - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda şi poate fi comandată de AICI

Dragostea și moartea nu sunt sinonime, însă nici antonime. Nu se aseamănă, nu se diferențiază. Nu sunt nici măcar opuse. Dar nici pe departe identice. Sunt o succesiune. Dragostea este urmată în cele din urmă de moarte, oricât de mult am vrea să nu se întâmple asta. Întotdeauna e succedă moartea... pentru că ea nu iartă pe nimeni, indiferent cât iubești, indiferent cum iubești, indiferent de când iubești.  Pur și simplu apare, așteptâdu-și demonstrația, doar pentru a fi finalizată într-un mod brutal și nedemnă unei dragoste.

În ciuda acestui demers al vieții, autoarea Taylor Jenkins Reid a ales ca primul lucru să ne ofere moartea lui Ben, iubirea vieții lui Elsie, pentru că astfel, cititor fiind, vei tinde să apreciezi la adevărata valoare povestea de dragoste dintre cei doi, chiar dacă ei au făcut-o fără a fi îngroziți de momentul morții, ci orbiți de iubirea ce a născut ca o supernova și care s-a stins la fel de repede.

Cartea “Uniți pe vecie” este despre o poveste de dragoste între Ben și Elsie, o iubire ce se aprinde ca o flacără pasională, de care îți e frică să nu te arzi. Este o poveste ca în basme, ce pare aproape ireală din motiv că este atât de frumoasă și pasională de la început, făcând totul mai crunt atunci când Ben moare.

Cartea are două fire narative. Unul este din punctul de vedere a lui Elsie cea singuratică care ajunge să cunoască un bărbat frumos și atrăgător la o pizzerie, așteptându-și fiecare comanda, fără să știe că amândoi au așteptat defapt momentul să se întâlneasca. Al doilea punct de vedere este a lui Elsie, văduva care suferă și se consumă pe zi ce trece, până ce simte că se autodistruge din cauza morții lui Ben.

Scrise în paralel, poveștile se combină, cu mici asemănări și mari diferențe între ceea ce a fost și ceea ce e, între ceea ce trebuia să fie și ceea ce nu e. M-a captat această ingeniozitate a autoarei și mi-a oferit tendința să fiu atentă chiar și la cele mai mici amănunte, pentru a nu scăpa niciun moment al romanței celor două personaje, o iubire ce merită trăită doar pentru că este atât de muritoare.

Povestea lui Elsie cea de dinainte începe ca oricare altă poveste de dragoste: fără să știe că și-a întâlnit alesul, pentru că nimic nu a putut anticipa faptul că îl va cunoaște pe bărbatul viselor ei. Nici când l-a văzut pentru prima dată, nu l-a recunoscut, chiar dacă a visat toată viața la el. Însă nu a fost nevoie, fiindcă doar după o secundă, deja i-a și trezit interesul. Ben este acel gen de bărbat care nu știe ce impact poate să aibă asupra unei femei, motiv pentru care îl face mult mai frumos. Este un gentleman, un aventurier, care dorește să impresioneze, să protejeze, să iubească, și totodată având o latura mai sensibilă, o latura vulnerabilă, o latură ce te face să vrei să îi dăruiești tot ce îți dăruiește și el. Iar asta face și Elsie. Fiecare pas parcurs în construirea unei relații, ei îl fac într-un mod alert, fără să vrea, fără să fie conștienți cu adevărat, doar lăsându-se purtați de val, cu mici rețineri, însă cu inimile deschise. Astfel, se construiește o relație frumoasă, puternică, hazlie cu replicile lor certărețe și pline de afecțiune, ajugând chiar să facă un pas atât de mare, dar atât de romantic: după câteva luni de când s-au cunoscut, fug la Las Vegas pentru a se căsători.

Fiind o fată căreia îi place să savureze în tihnă fiecare moment plin de iubire, la început mi s-a părut puțin mult prea alert totul, dar m-am obișnuit cu explozia iubirii lor, cu rapiditatea cu care decurgea totul și am apreciat ceea ce au avut, pentru a putea înțelege ceea ce au pierdut.

Povestea lui Elsie cea de după începe cu ziua în care a fost pentru ultima dată Elsie cea de dinainte. După doar nouă zile de la căsătorie, Ben moare într-un accident ce nu are sens pentru nimeni, iar asta o schimbă pe Elsie, cedând în fața suferinței ce a marcat-o și a distrus-o, lăsând încet doar niște bucăți ce a format-o pe Elsie cea de după.

Acea zi este povestită în detaliu, pentru a putea simți cu adevărat tot ceea ce a trăit Elsie. Fiecare amănunt  din acea zi este gândit și regândit, trăit și retrăit. Citești și vezi în fața ochilor ca un film în care Elsie devine o altfel de Elsie, în care Ben nu mai este un Ben, în care tu, ca cititor, nu mai pari un simplu cititor, deoarece autoarea reușește să te capteze cu ajutorul cuvintelor și te introduce adânc în poveste.

Moartea lui a schimbat-o din prima clipă, chiar dacă nu vroia să accepte nici măcar ideea că e mort. Părea altă persoană, dar totodata la fel. La spital, ajunge să o cunoasca pentru prima dată pe soacra ei, o mama ce nu a știut că fiul ei s-a căsătorit, o mamă ce nu a știut nici măcar că fiul ei are pe cineva în viața lui. Suferința unei mame nu se compară cu suferința unei soții, iar prima interacțiune este urmată de ură și confuzie. Susan, mama lui Ben, încearcă să o pedepsească pe Elsie, o necunoscută ce nu are niciun privilegiu de a fi părtașă la suferința ei, iar Elsie, conștientă de suferința soacrei ei, dar totodata îngenunchiată de propria ei durere, încearcă să se comporte ca o văduvă înțelegătoare, cu mici scăpări ce o fac pe Susan să își deschidă ochii și să realizeze crudul adevăr: Elsie a fost soția lui Ben, iar el nu i-a spus despre ea.

Tot ce urmează sunt fazele de suferință ale lui Elsie pe care le parcurge, cum Elsie devine o persoană pe care nu o recunoaște, cum devine din o proaspătă soție, într-o văduvă, cum devine din cea mai bună prietenă, o persoană plină de ură și resentimente. Însă până la urmă primește ajutor de la singura persoană pe care nu ar fi crezut că o va mai vedea în viața ei: Susan. Pentru că Susan știe cum e să fie o văduvă, pierzându-și la rândul ei soțul cu ceva timp în urmă.

Relația celor două începe cu stângul, însă pe parcurs, se îndreaptă și realizează amândouă că au nevoie una de alta mai mult decât au crezut inițial. Fără să vrea, fără să fie conștientă, alege să facă primul pas spre refacere, ajugând astfel să se conseleze una pe alta, pentru a putea să funcționeze amândouă într-o lume în care au pierdut atâtea.

Cartea ”Uniți pe vecie” este despre iubirea ce se naște și se poate pierde ușor, despre o dragoste ce poate fi atât de puternică după un timp atât de scurt, și atât de dureroasă în momentul în care o pierzi. Este despre modul cum te poate marca moartea celui drag și felul cum ajungi să trăiești fără omul iubit. Este despre procesul de vindecare a două femei ce au în comun suferința, dar în final descoperă împreună calea spre a găsi ferirea. 

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda.