Sum-up: Lecturile mele din Februarie şi Martie

S-a întâmplat de-a lungul timpului să nu apuc să vă aduc în atenție diverse cărți pe care le-am citit. De ce? Din lipsa timpului, a inspirației, a diverselor obligații pe care viața mi le-a pus în cârcă, și pentru că sunt om, firește, și am o viață și dincolo de blog. De aceea nu am reușit să fac recenzii la mai mult de 40% din cărțile citite pe parcursul unui an. Așadar, o astfel de rubrică constantă, și în care să adun toate lecturile mele dintr-o anumită lună nu era doar necesară, ci cred că trebuia instaurată de mai mult timp pe blog. 

Nu e o rubrică cu care nu v-ați mai întâlnit în alte locuri (cred că wrap-up a fost ea denumită de ceilalți). Practic, aici o să vă vorbesc pe scurt despre lecturile dintr-o anumită lună, impresiile mele, fără să aprofundez subiectul ca în recenzii, dar având totodată grijă să subliniez ce mi s-a părut interesant din fiecare carte și să vă las cu părerea generală despre ea. Asta nu înseamnă că nu o să mai scriu recenzii la unele cărți, nicidecum. Doar că astfel o să mă asigur că vă puteți face o părere și asupra lecturilor mele globale. 

De data aceasta, și pentru că tot e inaugurarea ei, am ales să adun în cadrul primului articol din rubrică lecturile din două luni, deoarece consider că am citit în ele cărți diverse despre care doresc să vă vorbesc pe scurt și vouă. :) 

Deci, lecturile mele din lunile februarie şi martie sunt:

"Grădina cu portocali" de Ioana Bâldea Constantinescu

Una dintre cele mai dorite cărți scrise de un autor român contemporan, aceasta a fost. Coperta, subiectul, totul m-a atras instantaneu ca un magnet. Din păcate, nu a fost așa cum mă așteptam. Mult prea abstractă, urmărește mai multe fire narative care la un moment dat te bulversează și pe care nu le mai poți urmări cu fidelitate, am terminat romanul cu mai multe semne de întrebare decât aveam la început. Îmi plac experimentele, stilurile îndrăznețe de scris care provoacă iscusința și isteţimea cititorului, dar aici parcă a fost prea mult. Sau pur și simplu nu am avut eu capacitatea să înțeleg mesajul ascuns dintre paginile cărții. Despre ce e vorba? Despre doi frați despărțiți odată cu separarea părinților lor, și despre cum la un moment dat unul dintre ei va încerca să deslușească misterul și cauzele dispariției celuilalt, care era scriitor, prin intermediul unui manuscris al lui. 

"Castelul de sticlă" de Jeannette Walls

Știți deja că subiectul familiilor disfuncționale e unul care prezintă mare interes din partea mea, iar aici se adaugă și doza uriașă de veridicitate a cărții, fiind una autobiografică, bazată pe experiențe reale, trăite de autoare.  O carte profundă și șocantă care m-a zguduit din temelii, care mi-a modelat inima de parcă ar fi fost de plastilină. E vorba despre niște părinți atipici, care deși sunt foarte inteligenți, aveau toate premisele de a avea succes dacă erau mai raționali, aleg ca nomazii să cutreiere locuri, să trăiască mereu la limită. Și despre niște copii frumoși și care se maturizează mult prea repede și prea brusc, care sunt expuși constant la pericole și cresc plini de lipsuri, înfometați și murdari, dar hrăniți cu promisiuni și vise, oferindu-li-se cadou nu ceva material, ci stelele de pe cer, și având promisiunea că într-o zi tatăl lor le va construi un "Castel de sticlă". Răvășitoare lectură, cutremurătoare aș putea spune. 

"Alias Grace" de Margareth Atwood

Cartea mea preferată de anul acesta, una care cred că va menține sus de tot în top și până la finalul lui.  Ce e interesant e că am un fel de relație ciudată cu romanele acestei autoare, in sensul că nu am reușit să îmi conturez o părere clară în minte.. Am citit în trecut "Femeia oracol" care m-a plictisit teribil și nu mi-a plăcut, apoi am dat de "Alias Grace" care mi s-a părut genială, și aflată sub euforia acestei lecturi am vrut să mai citesc de la Margareth Atwood și "Povestea cameristei", o distopie clasică considerată capodopera ei, care iar nu m-a prins deloc și am ales să renunț la ea, să o reîncep altădată. Așadar nu știu care e poziția mea finală față de creațiile scriitoarei. Cert e că "Alias Grace" mi s-a părut genială, a fost perfectă pentru mine, am devorat-o, deși e destul de mare cartea. Premisa cărții pornește de la un fapt real, cand Grace Marks este acuzată că împreună cu complicele ei, Thomas Kinnear că i-a ucis pe stăpânul ei și pe iubita acestuia. Trecutul se îmbină cu trecutul, avem parte și de diverse schimburi de corespondență, povestea e antrenantă și te ține cu sufletul la gură. Practic, Simon Jordan, un doctor, dorește să deslușească ițele acestei întâmplări încurcate și să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat atunci în mintea lui Grace Marks. Dacă sunteți interesat de psihanaliză, de cazurile de personalitate multiplă, sau pur și simplu, de o carte scrisă foarte bine și cu un subiect atractiv, citiți-o neapărat. 

"Jane Eyre" de Charlotte Bronte

Pentru că studiez semestrul acesta Literatura Victoriană la facultate, nu am mai avut scăpare și am citit mai multe cărți din această perioadă. Cu toate că romanul ca specie a înflorit atunci în Anglia, nu pot spune că mă atrag prea mult titlurile din această vreme, pentru că au prea multe personaje, multe secundare si episodice, care mai mult îți abat atenția, majoritatea secvențelor sunt statice, în fine. Prefer romanele cu puține personaje, dar disecate microscopic, foarte atent dezvoltate. Nu cred că are rost să spun mare lucru de "Jane Eyre", de subiect, cred că majoritatea știți despre ce e vorba, deși nu ați citit cartea. Ce e interesant la ea e că e unul feminist, care pledează pentru rolul și modul cum e percepută femeia în societate. Iar Jane e un personaj destul de interesant deoarece îndrăznește să aibă propriile convingeri și principii de la care nu se abate, într-o lume condusă doar de bărbați și în care femeile erau destul de asuprite. Alt lucru care mi-a plăcut e că autoarea a introdus multe elemente din propria ei viață și din experiențele trăite, s-a inspirat în crearea unor personaje de la persoane pe care le-a cunoscut, de aceea romanul e considerat a fi și autobiografic într-o anumită măsură. 

"La răscruce de vânturi" de Emily Bronte

Nici nu aveți idee cât de mândră am fost de mine când am terminat acest roman. L-am mai început în trecut de vreo 3 ori, și de fiecare dată am eșuat în a-l duce la bun sfârșit. Acum am reușit, și pot spune că mi-a plăcut cel mai mult din cele victoriene citite. Dacă prima parte cu Catherine și Heathcliff nu m-a impresionat așa mult, atunci când acțiunea se focusează pe Cathy și Hareton a început să mă captiveze tot mai mult. Mi-a plăcut cum s-a împletit trecutul cu prezentul, cum s-au oglindit cele două povești, sub mânuirea lui Heathcliff, care e un păpușar malițios. 

E multă răzbunare între paginile acestei cărți, prea multă nedreptate, momente care te răscolesc prin faptul că sunt tăioase, te indignează, te înfurie, trezește tot felul de sentimente contradictorii în inima cititorului, dar ce contează e că nu te lasă indiferent deloc. 

"Cine mi-a furat cașcavalul" de Spencer Johnson

O cărticică drăguță, aflată în afara zonei mele de confort, deoarece eu nu citesc cărți de dezvoltare personală, cum e aceasta. Deși, dacă stau bine să mă gândesc, modul ficțional cum e pus mesajul ei în valoare, prin intermediul poveștii şoriceilor și omuleților care trăiau ghidați de necesitatea de a găsi și de a avea cașcaval a fost apropiat oarecum se lecturile mele frecvente. Nu pot să spun că scopul ce dorește să fie atins e unul nemaiîntâlnit sau că am avut vreo revelație extraordinară după ce am terminat cele 108 pagini. Vorbește în principal despre succes și despre abilitatea noastră de a ne reinventa, sau de a alege să batem pasul pe loc de teamă de a nu eșua, crezând că mai bine  ca în prezent nu ne va fi în altă parte. De asemenea ne arată oportunitățile grozave de autodepășire pe care le pierdem dacă nu riscăm în viață. O lectură simplă, rapidă și suficient de antrenantă și drăguță.

"Chemarea monstrului" de Patrick Ness

Am încheiat luna martie cu lectura unuia dintre romanele care a lăsat un mare ecou pe blogurile de carte de la noi și în inimile cititorilor. Cartea are în centru un băiat de 13 ani, părăsit de tatăl care a ales să își facă o nouă familie, iar care acum a rămas doar cu mama lui bolnavă de cancer. Acest tânăr e chinuit de proprii monștri interiori, cu unul chiar are coșmaruri constant, iar în salvarea lui va veni un alt monstru, care prinde viață din arborele de tisă din fața casei și care îl va face să înțeleagă foarte multe lucruri și să ajungă împăcat cu el însuși, capabil să înfrunte durerea ce soarta i-a rezervat-o. Monstrul nu e o prezență incomodă, poate fi perceput ca un părinte care îl ghidează pe Conor, un psiholog fin care îi deschide ochii, e uneori dur și alege să îi spună trei povești cu puternice mesaje și cu final neașteptat. O carte foarte tristă dar revelatoare. Nu cred că mi-a plăcut la fel de mult ca celorlalți bloggeri, poate pentru că datorită recenziilor și reacțiilor entuziaste îmi creasem niște așteptări uriașe, dar nu pot să nu o recomand și să nu îi recunosc măreția.

Ce am mai citit:

Pentru că deja m-am lungit destul de mult cu articolul acesta, deși trebuia să mă aștept că așa se va întâmpla, fiindcă am ales să adun aici lecturile din ultimele două luni, doar voi mai trece în revistă câteva cărți pe marginea cărora nu voi mai dezvolta impresii. 

Am citit și "Ghici ce-i în cutie" de M. J. Aldridge dar acesteia plănuiesc să îi scriu o recenzie (sper să am timp). 

Am făcut cunoștință și cu un scriitor român contemporan apreciat, Dan Lungu cu cartea "In iad toate becurile sunt arse".

De asemenea, tot din perioada victoriană am recitit "Marile speranțe" de Charles Dickens și am terminat o carte începută în vară, "Tess of the d'Uberville" de Thomas Hardy. Am citit şi "Mara" a lui Slavici. 

Tot în luna aceasta am lecturat și "Prințesa mecanică" de Cassandra Clare și "Mândrie + prejudecată + zombie" de Seth Graham Smith, asupra cărora nu mă voi mai opri, din moment ce am vorbit pe larg despre ele în recenziile pe care le găsiți AICI și AICI. 

Sunt foarte mulţumită de mine, am reuşit să citesc 14 cărţi în ultimele două luni! Cam atât acum, vă rog să îmi spuneți dacă ați citit vreunul dintre aceste titluri, cum vi s-a părut. 

Urmează să ne revedem cu acest tip de articol în sum-up-ul lunii Aprilie, de acum! :) Weekend plăcut!