Cărţi scrise de autori români contemporani pe care vreau să le citesc (1)

Probabil ştiţi că sunt o împătimită a listelor de orice fel; iar dacă nu ştiaţi, iată că aţi aflat acum. Aşa că era inevitabil să nu am pe undeva şi o listă în care am trecute cărţi scrise de autori români pe care îmi doresc să le citesc. Mă bucur că încă se scrie şi la noi, că se scrie bine, că avem autori tineri, îndrăzneţi, inventivi, cărţile au parte de o promovare mai bună şi au mai multe şanse la succes. Am ales deci să vă prezint pe scurt ce cărţi scrise de autorii noştri contemporani vreau cu nerăbdare să citesc. Ordinea e una aleatoare:

Simt că îmi doresc cartea asta de o veşnicie şi de ani buni e pe wishlist-ul meu. Îi urmăresc Anei Mănescu de mai mult timp activitatea, atât cea legată de cărţi cât şi articolele minunate pe care le scrie, şi e inevitabil să nu îţi doreşti să o descoperi şi prin intermediul romanelor ei, odată ce afli de ea.

"Quasar" de Ana Mănescu

„Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri”

„Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire.

Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.”

(Cristina Nemerovschi)

Cartea mi-a atras atenţia prin coperta atât de sugestivă, şi mai ales printr-un fragment pe care l-am citit mai demult. Andrei e un scriitor tânăr şi promiţător de care sper să aud tot mai des de acum încolo şi a cărui carte de debut îmi doresc să o citesc cât mai curând.

"Toate sfârşiturile sunt la fel" de Andrei Cioată

Viaţa ne învaţă cum să o trăim şi ce să experimentăm. Alegerile însă se fac întotdeauna de către noi. Atât cu sufletul, cu mintea, câteodată cu trupul. Dragostea! Ce îşi doreşte Andrei? Să experimenteze cât mai mult. Să locuiască cu părinţii săi şi să aibă o viaţă normală, de familie. Vrea o mamă model. Vrea să strălucească în cariera editorială şi să lase în urma lui o carte. Dragostea îl duce însă pe căi nesperate. Într-o călătorie a propriei lui fiinţe. Îl întâlneşte pe B. şi toate speranţele lui prind aripi. Iar Irina îl face să simtă cea mai frumoasă poveste de dragoste. Între cei doi vor fi mereu părinţii lui, mama si tatăl. Cu toate astea viaţa îi spulberă toate dorinţele, lăsându-l cu o carte autobiografică "Toate sfârşiturile sunt la fel".

Privind în viaţa lui Andrei, vei descoperi şi o parte din tine. O parte care caută mereu răspunsuri la întrebări. Aceea parte care doreşte să se cunoască şi să experimenteze. Andrei există în fiecare dintre noi. Trebuie doar să-l căutam în adâncul nostru.

De “Camere de hotel” am aflat de când a apărut şi descrierea m-a intrigat şi cucerit totodată. Simt că e o lectură de suflet pe care nu o pot rata.

"Camere de hotel" de Anda Docea

Viaţa ne ordonează relaţiile aidoma unor camere de hotel, fiecare dintre ele însemnând un alt loc din suflet. Intrăm în el cu o geantă de mărime medie, conţinând nimic mai mult decât ce e nevoie, cu freamăt de nou şi chef de viaţă, ca şi când suntem primii oaspeţi şi nimeni n-a mai dormit acolo vreodată. Ca şi când ni s-a predat, la cheie, un palat pe care îl putem decora după propriul gust. 

Şi începem să o facem. Ne zugrăvim amintirile, ne transformăm visele în ornamente perfect asortate, împrăştiem în aer parfum de altă poveste, alt om, alt loc. Şi rămânem, rămânem o vreme.

Am citit o mulţime de păreri bune despre cartea de debut a Linei, “Oameni, îngeri şi demoni” , care mă şi aşteaptă nerăbdătoare pe rafturile bibliotecii. 

Aşa că e logic că mi-a atras atenţia şi “Valuri de viaţă”:

"Valuri de viaţă" de Lina Moacă

Dacă la vârsta de nouă ani Irina Albu îşi pierde părinţii într-un stupid accident de maşină, nouă ani mai târziu se îndrăgosteşte. 

Dar nu oricum și nu de oricine. Căile imprevizibile ale tinerei fete sunt cu totul aparte. Cu cât își dorește mai mult să-și trăiască viața, cu atât viața se încăpățânează s-o trăiască pe ea, după reguli implacabile.

Va putea supravieţui o inimă într-un tărâm fără speranţă?

Am mai citit de la Cristina doar primele două volume ale trilogiei “Ultima vrăjitoare din Transilvania”, scrise cu pseudonimul Anna Vary. Pe lângă ultimul volum din această serie, pe care vreau să îl citesc, pentru că şi celelalte mi-au plăcut mult, dintre celelalte titluri ale autoarei cel mai mult mi-a atras atenţia cartea “Păpuşile”, a cărei poveste vreau să o descopăr cât mai curând:

"Păpuşile" de Cristina Nemerovschi

La început n-au fost cerul și pământul. La început au fost Dora și Luna.

Aprilie, 2011: Dora – care are 18 ani, cântă într-o trupă rock și se pregătește de bac –o întâlnește într-o noapte pe carismatica și misterioasa Luna. Alter ego, iubită, idol, sau toate la un loc? Povestea lor de dragoste se împarte între aventuri extreme și dorința de a-i face pe cei din jur să le accepte relația, totul sub amenințarea unei profeții vechi de peste zece ani, care s-ar putea adeveri sau nu. O familie cu multe secrete, toate întunecate, și o provocare: Dora va trebui să o iubească pe Luna împotriva tuturor.

August, 2014: O surpriză romantică pentru Luna ia o întorsătură neașteptată și Dora va observa cum lumea pe care o știe, în mijlocul căreia se află iubirea ei, se surpă definitiv.

O carte intens promovată şi care mă intrigă este şi:

"Vina" de Camelia Cavadia

„Greu este să fii bun". Aşa suna verdictul unui filozof presocratic la care mă încruntam abitir pe la 20 de ani. Acum, la 60, după ce am învăţat de la aceiaşi înţelepţi că „toţi oamenii sunt răi", dar că „nu trebuie să-i judeci", nu mă mai grăbesc cu încruntarea. Doar zâmbesc puţin ofilit, în dulce resemnare.

Cu un astfel de zâmbet – trist, admirativ, îngăduitor şi compătimitor totodată – trebuie întâmpinat (şi fără îndoială iertat) Tomas H., personajul axial din romanul Cameliei Cavadia. Destinat fericirii, dar eşuat lamentabil. Vinovat inocent şi egofil culpabil. Şi totuşi înseninat, dureros de triumfător în final, după ce altruismul învinge mizantropia, iar dăruirea de sine absolvă vinovăţia. În fond, ce ar fi vina fără ispăşire?

Un roman despre povara fericirii (chiar aşa!) şi chinul permanent al demonicului de a surpa – prin patologia patimii oarbe – iubirea curată, armonia conjugală, farmecul divin al copilăriei şi nobila condiţie de părinte.

Un debut surprinzător prin precizia arhitecturii narative şi siguranţa rotirii caruselului cu multe şi subtile relaţii psihologice. În plus, îmbucurător prin opţiunea preponderent morală, într-o vreme dominată de anarhie, relativism şi etică în răspăr.

Dan C. Mihăilescu

Am citit toate celelalte romane ale Laviniei şi, deşi am avut recent o experienţă neplăcută cu zombie, cărţii “Zona Zero” cu siguranţă i-aş acorda o şansă pentru că ştiu ce potenţial are autoarea şi cât de bine scrie.

"Zona Zero" de Lavinia Călina

Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?

Răspunsul este un roman în același ritm alert și imprevizibil cu care Lavinia Călina ne-a obișnuit din primele sale cărți. Aventura vieții și a morții este doar un pretext pentru o poveste care te va zdruncina din temelii și care te va captiva pe de-a întregul.

Lupta pentru supraviețuire a început!

Am descoperit cartea vara trecută şi mi-am notat că vreau să o citesc. Pare o lectură light, numai bună pentru anotimpul cald:

"Felii de lămâie" de Anca Vieru

O colecţie de povestiri ca nişte sentimentalisme urbane, cînd ironice, cînd triste, uneori cu accente groteşti, în care se regăsesc tineri căsătoriţi şi cupluri blazate, adolescente confuze şi vecine curioase, oameni ai străzii, corporatişti, un sculptor în gheaţă, o fată cu părul de culoarea coniacului văzut în soare, o clasă de elevi care a pierdut un ochi de iepure, un poştas pensionar care vrea să-şi schimbe numele.

Din cuprins:

Ochiul de iepure • Zini si Iubi • A zecea parte • Din Venetia cu drag • Felii de lamiie • Ca la sah • Numarul apelat este nealocat • Frunze pe talpa • Pasaportul de pe pian • Nimic despre Olimpia • Cheia si foarfeca • Zi libera • Recensamint • Centura de siguranta • Tanta recita Luceafarul • Dincolo de usa • Chilipir • Traditie in familie • Numele • Intersectia

Sigur că mai sunt multe titluri pe care le-aş fi prezentat, poate o voi face într-o zi o a doua parte a acestui articol. Dacă aţi citit vreunul din titlurile de mai sus şi doriţi să îmi spuneţi o părere într-un comentariu, o voi citi cu drag. De asemenea, sunt deschisă şi la recomandări din partea voastră.