Un drum spre o maturizare presărată cu umor. ”Orașe de hârtie” de John Green - Recenzie

Cartea a apărut la Editura TREI și poate fi comandată de AICI

Când trecem de pragul adolescenței, visăm că propria viață se va transforma într-un basm pe care îl auzeam când eram mici și neștiutori. Dorim să fim propriile personaje principale ale unui roman de excepție și despre care se va scrie ca fiind o poveste plină de iubire și aventură. Este timpul nostru, nu? Harap Alb poate să își ia căluțul alb cu printesa și să plece departe, deoarece noi avem de imprimat ceea ce trăim pe hârtie…

O hârtie ce pare din ce în ce mai mâzgălită în timp ce trăim și simțim cum realitatea ne cuprinde, cum fantasticul ne părăsește și iluzia unei povești fascinante pălește în contrast cu adevărul ce pare mai special și unic decât ne-am fi așteptat.

”Orașe de hârtie” este a doua carte scrisă de John Green pe care o citesc și pot spune că îmi place mult cum autorul îmi amintește de unele etape ale adolescenței mele, cum mă cuprinde un fior de nostalgie, presărat cu zâmbete senine și cu toate că am spus că nu mi-aș dori deloc să mă întorc în acele vremuri, cărțile lui Green, în special aceasta, m-ar putea determina să arunc un ochi în spate și să mă privesc pe mini-eu, adorabilă și tembelă :)).

Quetin este personajul principal al acestei cărți, un băiat plăcut, cuminte și cu gașca lui de prieteni ce nu iese în evidență, dar pentru noi, cititorii, va fi tot ce ne-am fi dorit de la o carte plăcută și plină de umor.

Înainte cu câteva zile de absolvire, Quetin – sau Q – este vizitat de Margo, fata visurilor lui, fata din vecini pe care o iubește de mic, pe care a idolatrizat-o și care încă este specială și incredibilă în ochii lui, indiferent de distanța ce s-a produs între ei cu trecerea timpului. Margo, fiind enigmatică, rebelă, frumoasă și cu un mister de nepătruns, îi propune lui Q să o ajute la niște farse nevinovate pentru a se răzbuna și a se revanșa în fața celor care i-au făcut rău. Q, buimac, surprins, exaltat de faptul că Margo a apărut din nou în viața lui, acceptă să fie camaradul ei ninja, iar împreună vor face dreptate, așa cum se cuvine.

Noaptea în sine este atât de amuzantă și tembelă, încât trebuie să apreciezi curajul și nebunia de care au dat amândoi dovadă, în special Margo care a pus totul la cale și care a mers până la capăt pentru a demonstra că roata se întoarce, chiar dacă e nevoie să o întoarcem cu propriile mâini.

Având o noapte de neuitat, cu peripeții peste care au trecut cu adrenalină, râsete și în special împreună, Q se trezește și primul lucru la care se gândește e că Margo este din nou în viața lui și dorește să rămâna așa. De aceea, surpriza că ea a dispărut, fără ca nici părinții ei să nu știe unde se poate afla, îl întristează, doar până ce primul indiciu îi iese în cale, un indiciu special pentru el, presărat de Margo, ca niște firmituri de pâine, pentru a-l îndruma spre ea.

Cu o determinare incredibilă, bazată pe prietenia și iubirea pe care i-o poartă, Q își ia gașca de prieteni, Ben și Radar, și pornește cu mașina spre destinația unde Margo se află, așteptându-l.

Călătoria este presărată cu mult umor și bună dispoziție, cu multă adrenalină și suspans, dar totodată, este o călătorie pentru cunoașterea de sine, despre cunoașterea aproapelui și realizarea imposibilui: trezirea la realitate.

Într-un mod autentic, îmi aduce aminte puțin de povestea lui Harap Alb deoarece drumul pe care Q îl străbate cu prietenii lui este un drum pe care îl maturizează, îl schimbă și îl face să observe realitatea așa cum e ea, nu doar prin prisma adolescentului ce visează la marea lui iubire.

L-am înțeles pe Q, l-am îndrăgit într-o mare măsură, am admirat devotamentul de a merge până la capăt pentru a o găsi, i-am adorat pe cei doi, Ben și Radar, care sunt diferiți, tembeli, formând ”cei trei mușchetari” în varianta modernă, dar cel mai mult, am simpatizat cu Margo. Chiar dacă nu apare cu adevărat, prezența ei e vie în mintea și inima lui Q. Am înțeles nevoia ei de a fi înțeleasă întocmai de Q, să o cunoască pe adevărata ea, nu pe păpușa pe care Q a ridicat-o pe piedestalul lui. A riscat cel mai mult tocmai pentru că a dorit ca să fie iubită pentru ceea ce e, indiferent de defectele ce știe că le posedă, însă nu sunt întocmai cunoscute.

O carte frumoasă, amuzantă, puțin tristă, cu o tentă de nostalgie pură. O dragoste ce parcurge un întreg oraș de hârtie doar pentru ca mantia de mister să se evapore, rămânând astfel doar un el și o ea, pentru câteva clipe efemere care par eterne în amintirea ce deja ia contur. O carte ce merită citită pentru simplitatea cu care e privită realitatea tumultuoasă a unor adolescenți ce se pregătesc să treacă următorul prag al maturității.

Carte primită pentru recenzie de la Editura TREI.