Anagrame și umor. ”De 19 ori Katherine” de John Green - Recenzie

Cartea a apărut la Editura TREI și poate fi comandată de AICI

Pentru mine contează foarte mult prenumele unei persoane. Deoarece fiecare om poate fi definit cu usurință cu un singur cuvânt, iar acela este tocmai prenumele cu care a fost botezat. Este aproape un reflex pentru mine să descriu un prieten bun cu numele său, să o complimentez pe prietena mea cea mai bună cu ajutorul prenumelui ei, să răbufnesc de nervi și iubire spre iubitul meu întocmai cu prenumele său. ”Ești A, ești M, ești tu!” Și chiar dacă pe parcurs cunoaștem o mulțime de oameni cu același prenume, este atât de ușor să îi diferențiezi.

Iar această simplitate specială este ceea ce face ca ”De 19 ori Katherine” de John Green să mă facă să o îndrăgesc într-un mod unic.

Poate pentru că personajul principal îmi aduce aminte de un bun și special prieten care mi-a dăruit această oază de pace, acest unic feeling, de a spune totul, indiferent de situație, rostindu-i doar numele.

Așadar facem cunoștința cu un personaj puțin ciudățel și simpatic rău pe nume Colin. Colin nu este ca orice băiat de 17 ani care își trăiește adolescența din plin, este unul dintre acei băieți care suferă dintr-o dragoste cruntă. O dragoste pentru fetele cu prenumele Katherine. Și nu doar una sau două, ci chiar 19 la număr. O dragoste ce îi provoacă o mare suferință unui puști ce de altfel se consideră un copil minune, un băiat ce adoră cunoașterea deplină, anagramele și doar fetele cu nume de Katherine.

Văzându-l pe Colin într-o asemenea situație deplorabilă, după ce a fost părăsit de Katherine a 19-a, Hassan, cel mai bun prieten al lui - posibil singurul prieten - îi propune să plece într-o excursie împreună, fără o destinație anume, ci pentru suflet. Foarte curând,  mai curând decât s-ar fi așteptat, ajung într-un orășel simpatic în care doamna Hollis care deține fabrica de fibre pentru tampoane le propune un job satisfăcător: să intervieveze localnicii pentru a afla istoria locului, împreună cu fiica ei, Lindsey.

Este o carte drăguță, plăcută, într-un fel profundă și foarte amuzantă cu ajutorul relației de prietenie dintre Colin și Hassan.

Poate părea puțin ciudat că este atât de fixat pe ideea de a iubi doar fete pe nume Katherine, dar este într-un mod adorabil și hilar. Deoarece ne povestește despre ele din perspectiva lui serioasă și amuzantă și ajungem la concluzia că toate cele 19 Katherine s-au asemănat, dar s-au și diferențiat într-un mod unic, meritând astfel să primească un număr care să le diferențieze și nu doar atât: atenția și dragostea lui.

Hassan este un punct forte pentru această carte. Consider că îl ajută foarte mult pe Colin relația lor de prietenie, o relație frumoasă, puternică și foarte amuzantă. Împreună pun la cale multe scenarii hilare, au discuții care mai de care mai interesante, distractive, vesele, dar și cicălitoare, serioare, dar cu o tentă de miștocărie pe care nu ai cum să nu o adori. Dar cu toate astea, se observă afecțiunea, devotamentul unul față de celălalt și prietenia pe care eu, personal, o îndrăgesc enorm când văd că există între doi băieți.

Dar după cum spuneam și mai sus, Colin este și un copil minune, ce dorește de altfel să își atingă potențialul maxim și să îl depășească, dând naștere proprii teoreme ce îl va face faimos, cunoscut, pentru ca numele lui să se afle cândva lângă numele celor mai importante persoane. De aceea, vrea să pună baza și să îi și demonstreze veridicitatea Teoremei Fundamentale a Previzibilității Katherinelor, o teoremă care, speră el, va prezice viitorul tuturor relațiilor. Știind din proprie experiență că nu toată lumea adoră matematica, poate fi puțin confuz toate calculele pe care Colin le face cu seriozitate, însă pentru mine, o fată ce iubește logica matematicii, a fost interesant, dar și amuzant felul cum s-a gândit Colin să combine o materie logică cu ceva atât de imprevizibil precum iubirea. Totodată, anagramele lui sunt pline de umor și foarte bine create, ceea ce arată devotamentul autorului John Green pentru a găsi și a ne oferi un joc distractiv și corect de schimbare a literelor unui cuvânt pentru a crea altul.

Dacă vă așteptați să dați peste o finalitate, o schimbare radicală, un moment spectaculos, din păcate, nu veți găsi întocmai aceste lucruri, pentru că în această carte nu este important sfârșitul ci povestea în sine. Amintirile pe care le crează, relațiile ce iau viață sau devin mult mai puternice și modul de a trăi nu pentru ceva, ci pur și simplu pentru a trăi viața din plin.

”De 19 ori Katherine” de John Green ne demonstrează că numărul nu contează, nici prenumele câteodată, ci amintirile, sentimentele, prietenia, ce învățăm din propriile experiențe, și zâmbetele ce te binedispun și îți oferă seninătate, plăcere, veselie pentru a-ți trăi viața cu bucurie, dar într-un mod unic. Iar pentru asta Colin va rămâne pentru mine un nume unic și special. 

Carte primită pentru recenzie de la Editura TREI.