O singură alegere te poate transforma radical. "Divergent"(Divergent #1) de Veronica Roth - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI.

Am evitat să fac recenzia imediat deoarece şi aceasta a fost una dintre cărţile care mi-a dat teme de meditaţie, şi mărturisesc că sunt puţine care fac asta. Doar că.. am stat ca în transă cât timp am citit-o, şi când s-a terminat, am inspirat adânc, pentru că în mare parte uitam şi să respir, la cât de captivată eram de poveste. Mulţumesc din suflet Editurii Leda pentru că mi-a oferit ocazia de a încheia anul 2011 cu una dintre cele mai bune lecturi!

Deci varianta scurtă a recenziei: DACĂ NU AVEŢI CARTEA TREBUIE SĂ V-O LUAŢI CÂT MAI REPEDE ŞI SĂ O CITIŢI ! Ok, şi acum mai pe larg. Înainte de toate, trebuie să vă spun că e o carte inteligent scrisă, plină de acţiune, surprinzător de creativă şi care te lasă fără aer în multe momente. Ca să nu mai zic că foarte originală.

Aş dori să vă vorbesc puţin despre lumea aparte din romanul “Divergent” şi mai ales ce a dus la această transformare , şi o să parafrazez fragmentul din carte care explică. Se pare că strămoşii celor de acum au ajuns la concluzia că nu ideologiile politice, crezurile religioase sau deosebirile de rasă şi naţionalitate au condus la izbucnirea războaielor din lume ci chiar..personalitatea umană, şi înclinaţia omului spre rău. Aşadar s-au împărţit în cinci facţiuni care caută eradicarea acestor însuşiri negative, considerate a fi vinovate de haosul din lume. Cei care au considerat că agresivitatea este de vină au alcătuit Prietenia, care învinuiau ignoranţa au devenit Erudiţi, care dădeau vina pe duplicitate au creat Candoarea,  cei care au dat vina pe egoism au dat naştere Abnegaţiei, şi care au acuzat laşitatea au devenit Neînfricaţi.

Beatrice Prior, eroina noastră, se apropie cu paşi repede de un moment crucial din viaţa ei, clipa când va alege cărei fracţiuni să se alăture. Testele de aptitudini, care îi îndrumă spre decizia corectă, i-au ieşit neconcludente, caz foarte rar şi special, şi se găseşte acum pierdută, mai ales că nu are voie să ceară sfaturi şi să vorbească cu nimeni despre asta. Ea nu simte că nu se potriveşte cu adevărat Abnegaţiei, facţiunea în care s-a născut şi în care familia ei crede cu tărie, dar nici nu crede că poate să îi părăsească şi să aleagă altă facţiune. Dar la Ceremonia Alegerii, ea va uimi şi şoca o sală şi o lume întreagă, când îşi va vărsa un strop de sânge peste bolulul cu cărbuni încinşi, reprezentatul celor Neînfricaţi, o dată cu fratele ei Caleb, care va alege şi el altă facţiune, rivala Abnegaţiei.

Să fi fost alegerea cea mai bună? Ea este mică şi firavă, timidă, şi tocmai s-a alăturat celei mai periculoase şi dure facţiuni.. una în care poţi muri şi doar dacă nu poţi sări pe un acoperiş dintr-un tren aflat în mişcare, iar asta e una dintre cele mai uşoare probe. Antrenamentele şi pregătirea pentru a rămâne definitiv în facţiune sunt istovitoare, pline de obstacole inimaginabile şi durere, atât exterioară, cât şi interioară. Aici Beatrice devine Tris, cea care învaţă să fie curajoasă, puternică, sigură pe ea. Învaţă ce e dorul şi cum să-l înfrunţi, ce sunt cruzimea, trădarea şi dezamăgirea şi cum să treci peste ele, ce e prietenia şi ce sunt duşmanii. Va reuşi să îşi facă prieteni care o susţin şi o încurajează atunci când e luată peste picior şi atacată pe la spate, fiind cea mai mică şi aparent cea mai neajutorată.

Unul dintre ei însă îi arată mult mai multe. Four, instructorul lor, şi totodată cel mai competent şi pregătit din facţiune, reuşeşte să sfarme zidul pe care Tris l-a ridicat în jurul ei şi să-i arate exact cât de puternică poate fi. Făcând asta, el găseşte însă şi calea de a intra în inima ei.

Când lucrurile încep să se mai calmeze, şi când ea crede că totul merge spre mai bine, lumea îi este năruită într-o secundă. Căci un Război e pe cale să se declanşeze, chiar şi în lumea ei condusă „perfect”..

E o carte care cum am spus, dă de gândit şi ai de învăţat din ea. Dovedeşte doar că o societatea aparent perfectă: „Lucrând laolaltă, aceste cinci facţiuni au trăit în pace vreme de mulţi ani, fiecare contribuind la câte un alt sector al societăţii. Abnegaţia ne-a împlinit nevoia de conducători altruişti la guvernare; Candoarea ne-a oferit lideri demni de încredere şi minţi sănătoase în domeniul legilor; Erudiţia ne-a furnizat profesori şi cercetători inteligenţi; Prietenia ne-a dat sfetnici şi îngrijitori înţelegători; în sfârşit, Neînfricarea ne asigură apărarea de primejdii, atât provenite din interior, cât şi din exterior." e doar una eronată, care va conduce tot la război.

Sunt convinsă că o societate în care toţi sunt împărţiţi exact, ca şi cum ar fi nişte fişiere din cinci foldere precise, este doar un mod de îngrădi, de a nu permite oamenilor care sunt capabili de asta să aibă o personalitate, de a avea propriile convingeri şi de a gândi cu mintea lor. E o lume care nu ai voie să fii diferit, să poţi mai mult decât ceilalţi, să ai mai multe abilităţi, pentru că astfel eşti doar un pericol şi vei fi anihilat. O societate, în percepţia mea, ciudată şi deşi aparent ideală, nu va dura mult până să îşi arate fisurile şi să înceapă să se dărâme.

Pot să zic că multe din personajele acestei cărţi sunt geniale, şi impresionează prin ceva, sau prin foarte multe, cum e cazul celor principale.  Beatrice/ Tris Prior va reuşi să vă facă să o admiraţi, să suferiţi alături de ea, să fiţi mândrii şi să simţiţi tot ce simte. Ea se luptă, plânge, îşi face planuri şi strategii, este înfrântă, se ridică şi continuă, nu se dă înfrântă orice ar fi. După mine e genul de personaj ideal, cel care îşi recunoaşte slăbiciunile, dar e capabil să le înfrunte, să se autodepăşească. E ambiţioasă şi hotărâtă să reuşească, chiar dacă e cea mai mică, cea mai fragilă, într-o facţiune unde vigoarea şi forţa sunt totul. Ea va dovedi că adevărata putere vine din minte nicidecum doar din corp, şi e inteligenţa, iar că „buturuga mică răstoarnă carul mare”.

Îi admir cu adevărat personalitatea, mi-aş dori să fie şi în realitate cât mai multe persoane aşa, care nu se dau bătute orice ar fi, cred că lumea ar fi una mai bună.

Four e.. nu am cuvinte să-l descriu. M-am îndrăgostit iremediabil de personaj, de firea lui, de modul cum acţionează şi gândeşte. Dacă v-a plăcut Dimitri din „Academia Vampirilor”, pe Four îl veţi iubi, vă asigur. Deşi are doar optsprezece ani, maturitatea lui pur şi simplu te lasă mască. E misterios, diferit, interesant, curajos şi foarte, foarte deştept.

E atât de plăcut modul cum o susţine pe Tris, chiar fără ca ea să-şi dea seama. Cum o ghidează şi o ajută, cum are încredere în ea. E un personaj fermecător şi sincer, în mare parte, deşi are şi multe secrete care îl macină, şi un trecut trist, care l-au condus către ceea ce e acum. Şi el e diferit, ca şi Tris, veţi afla voi în ce mod, ceea ce îi face pe amândoi speciali şi potriviţi.

Povestea lor.. a devenit una dintre preferatele mele, asta e cert. Multe cărţi tind să facă poveştile de iubire exagerate, tipice, şi să mă calce pe nervi, dar aici totul e atât de frumos, de natural. Şi tipul de chimie pe care Tris şi Four îl au este incomparabil şi unic.

Nu ştiu dacă aţi văzut, dar am trecut-o în top 3 al celor mai bune cărţi citite de mine în 2011. Am devenit cu siguranţă unul dintre fanii înfocaţi ai seriei. "Divergent" e o lectură despre temeri, vitejie, curaj, altruism şi iubire.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Leda.