Bine ați revenit în Oz.. Sau poate nu. ”Dorothy must die”(Dorothy must die #1) de Danielle Page - Recenzie

Cartea poate fi comandată de AICI, de la librăria online Books Express

Am mai spus asta și o repet, ”Vrăjitorul din Oz” de L. Frank Baum este cartea mea preferată din copilărie, cea pe care am citit-o din tot sufletul și pe care inima a asimilat-o cu totul, bucurându-se de fiecare moment petrecut în Oz.  Când am aflat prima dată de cartea ”Dorothy must die”, am hotărât fără să clipesc că trebuie să o citesc la un moment dat. O variantă cu fetița inocentă din Kansas, devenită malefică? Cu un Oz complet schimbat? Cât de incitant putea suna asta? Însă, dacă L. Frank Baum dorea să ne arate că dacă ai încredere în tine și ești ambițios, poți obține orice vrei, Danielle Page ne face să înțelegem că dobândirea puterii sau a unui lucru mult dorit ne face să ne simțim indestructibili și ne poate schimba pentru totdeauna.. și nu în bine, din contră.

Amy Gumm, o fată din Kansas, marginalizată și cu o viață grea lângă o mamă indiferentă, ajunge tot din cauza unei tornade în Oz, dar acesta e total diferit de cel din celebra poveste.. Vom descoperi, pas cu pas, alături de ea, schimbările atroce prin care a trecut acest tărâm și vom întâlni diverse personaje care ne vor adânci și mai mult în întunericul lumii lor. Acum, Dorothy e prințesă, una complet lipsită de suflet, avidă după putere și frumusețe, gata să calce în picioare pe oricine și care găsește bucurie și o satisfacție bolnavă în durerea celor din jur. Ea a absorbit mare parte din magia din Oz, și-a făcut din locuitorii lui supuși, iar pe restul i-a abolit sau i-a distrus definitiv. Ajutată de Leu, care nu mai poate fi numit animal, transformat într-un monstru fioros, deoarece ucide fără să clipească, de un Om de Tinichea letal, folosit pe post de armă de Dorothy și de o Sperietoare de Ciori îngrozitoare, care face experimente pe oricine pentru a-și stăpâni setea de cunoaștere, ea pare că a devenit de neînvins, de necontrolat. Asta până când apare Amy.

Trebuie să clarific ceva.. descrierea cărții de pe copertă, e derutantă și dă senzația că în acest prim volum au loc mai multe evenimente importante, ceea ce nu e așa. Cred că a fost concepută în acest mod pentru a trezi curiozitatea a cât mai mulți cititori, dar acest volum nu conține tot ce pare că promite. Acesta se vrea a fi unul de stare mai mult, unul menit să ne introducă în lumea tulbure a noului Oz și să ne familiarizeze cu personajele, deoarece nu are foarte multă acțiune și, în afară de ultimele capitole care sunt antrenante și pline de adrenalină, în restul totul e destul de static. Da, cartea este foarte întunecată și atmosfera devine tot mai apăsătoare și înfiorătoare spre final.. cu toate acestea, deși avem parte de descrieri la discreție, parcă ele nu reușesc să te scoată din lumea ta și să te aducă pe cărările din Oz, să simți, să vezi ce se întâmplă acolo cu adevărat. Nu am putut nicicum să trec peste senzația că sunt un intrus, un simplu spectator care nu se poate apropia sau integra în acel loc.

Mi-aș fi dorit să spun despre Amy Gumm că este un personaj principal memorabil, dar nu e cazul aici. Nu am reușit să rezonez cu ea și nu mi s-a cuibărit în suflet. Parcă a fost lipsită de anumite caracteristici speciale care să o scoată în evidență, a fost destul de plată și cu trăsături pe care le-am regăsit în alte zeci de personaje principale feminine de prin cărțile fantasy. Din sinopsisul derutant eu înțelesesem că ea făcea deja parte deja din acel Ordin al vrăjitoarelor rele, care luptă împotriva lui Dorothy, că așa începe totul.. De aceea am fost surprinsă când am descoperit în prima parte a cărții că și aici s-a mers pe schema clasică.. fata normală, umană, banală, cu o viață urâtă, ajunge într-un loc magic, trece prin schimbări, are parte de lecții, și gata, ajunge cea mai puternică armă, gata să înfrunte răul suprem.. capabilă să rezolve ce alții mulți mai iscusiți și cu puteri nu au reușit.  De ce? Doar pentru că vine din lumea noastră? Din locul de unde a venit și Dorothy?

Tot procesul prin care Amy era menită să se transforme, să învețe să lupte și să acceseze puteri magice, deși s-a dorit a fi unul destinat observării evoluției personajului, el a fost destul de neantrenant pentru mine, nu foarte captivant. Lecțiile pe care le ia de la Nox, un vrăjitor chipeș, sentimentele pripite de dragoste care se nasc între ei, totul mi s-a părut uzat, clișeic, pe direcția aceasta s-a mers în atâtea și atâtea cărți fantasy.. Parcă mi-a lăsat un gust amar asta, ideea era una complexă, cadrul fantastic, nu erau necesare aceste artificii aici pentru a menține interesul cititorilor.

Personajele împrumutate de la L. Frank Baum însă, au fost modificate, modelate într-un mod excepțional, recreate, la mii de ani lumină îndepărtate de original. E ca și cum darurile primite s-au întors complet împotriva lor.. Leul, devenind neînfricat, acum e și lipsit de limite, Sperietoarea de Ciori e flămândă după cât mai multe informații, luptă să își păstreze statutul de cea mai deșteaptă creatură de acolo distrugând creierele altora, iar inima Omului de Tinichea nu ascultă decât de Dorothy, transformându-l în asul ei din mânecă, într-o armă puternică. Mi-a plăcut faptul că am reușit să mă detașez la un moment dat de sentimentele mele față de cartea inițială, m-am rupt de toate trăirile mele și am acceptat ca atare situația în care au ajuns în ”Dorothy must die”, având pe undeva o logică totul, fiindu-mi oferită o explicație îndestulătoare. 

Finalul și toate lucrurile tulburătoare care se petrec în ultimele pagini sunt șocante și au salvat mult cartea în ochii mei. Deși m-a nemulțumit faptul că au fost înghesuite atât de multe întâmplări mai importante și interesante doar acolo, ele parcă au amplificat tensiunea, frica, unele scene mi-au înghețat sângele în vene și au ajutat la conturarea răutății fără limite a lui Dorothy, la ura pe care reușește să o trezească în cititori.

Cred că așteptările mele au fost uriașe, deoarece la final m-am simțit oarecum nemulțumită per total de ce a reușit să creeze Danielle Page. Mi-aș fi dorit ca aceasta să fie mai inventivă, mai originală, deoarece premisa de la care a pornit a fost una genială, cel puțin din punctul meu de vedere, dar parcă modul cum a ales să îmbrace scheletul ideii ei nu a fost cel mai inspirat.. Nu am decis încă dacă voi citi volumul următor, dar cum se pare că lucrurile se complică și devin din ce în ce mai intrigante, probabil nu voi reuși să mă abțin de la a descoperi cum va evolua totul mai departe.

Carte primită pentru recenzie de la librăria online Books Express.