Multă vreme am crezut că în sufletul meu iubirea și predilecția pentru
genul fantasy a apus, dar e de ajuns să dau peste o poveste fascinantă, care cu
o scânteie să aprindă văpaia mocnită din mine. Acum, toți laurii îi adresez
către Sarah J. Maas care m-a cucerit și m-a corupt complet în lumea ei plină de
tăișuri, unde binele și răul sunt termeni relativi, unde nimic nu e ceea ce pare,
moartea și iubirea se împletesc într-un duet otrăvitor și totodată tentant, și secretele
te pândesc flămânde de după colțuri, gata să te înșface și să te devoreze cu
adevărul lor șocant.
”Diamantul de la miezul nopții” nu doar mi-a reamintit de ce am fost
pasionată de acest gen, ci mi-a mistuit sufletul de-a dreptul, a luat cu asalt
fiecare părticică din mine, m-a tocat mărunt mărunt fără milă datorită
misterelor și suspansului, a acțiunii surprinzătoare, a momentelor pline de adrenalină și a clipelor
încărcate de sentimente adânci.
După competiția în care s-a duelat cu cei mai importanți răufăcători din
Ardlan și i-a învins, Celaena a ajuns în serviciul regelui. Ea e o unealtă
esențială, asul din mânecă, care îl ajută să păstreze echilibrul într-un regat
care stă să se clatine, zdruncinat de revolte. Prin intermediul Asasinei, el îi
elimină fără să clipească pe cei care par să comploteze impotriva lui, care sunt o
amenințare.
Însă într-un loc ce pare părăsit pentru totdeauna de aceasta, magia încă
își face loc, temătoare, dar totodată puternică, deși aceasta a fost suprimată
de foarte mult timp. Ea pare să se intersecteze adesea cu Celaena și să o
îndrume, să o ghideze în a descoperi adevărata sursă de putere a regelui, una
extrem de mare, și să îi afle planurile malefice înainte de a le pune în
aplicare.
Dacă în primul volum am simțit că autoarea a îmblânzit mai mult decât era
cazul temperamentul exploziv al eroinei, insistând prea mult asupra umanității,
fragilității ei interioare, și mai puțin asupra calităților ei ieșite din
comun, aproape supranaturale, în ”Diamantul de la miezul nopții” ne izbim din
plin de ferocitatea și furtuna zdrobitoare care zace în Celaena. Am avut
senzația că nu am cunoscut decât un mic fragment din ea până acum, am realizat că
e cameleonică, multifațetată, are o latură întunecată care a fost ascunsă de
ochii celorlalți, dar și un trecut cu adevărat îngrozitor.
Am înțeles, în sfârșit, și pe deplin, motivele care au propulsat-o până în
acest punct de a fi Asasina Ardlanului și cea mai de temut persoană din regat, care
îndeplinește fără dificultăți treburile murdare ale Regelui și face curat în lista
dușmanilor acestuia. Am văzut-o desfășurându-se cu o putere, viteză, ferocitate
și tenacitate care m-au lăsat fără grai; imaginea cu o tânără care spintecă
oamenii fără să clipească, într-o fracțiune de secundă, care îi seceră fără
nicio dificultate ca pe niște spice firave de grâu, e una cutremurătoare, care
ar cauza coșmaruri oricui. Sunt scene care m-au bântuit de-a lungul lecturii
romanului și care mi-au rămas în minte, vii și pătrunzătoare, și care îmi dau
chiar și acum fiori reci pe șira spinării.
Da, Celaena Sardothien e letală, e o
forță de nestăvilit, e un uragan de emoții și trăiri contradictorii, însă ce e
cu adevărat frapant, e că, la urma urmelor, e doar o fată care poate fi rănită
la fel de simplu cum îi ucide ea pe alții. Una care suferă și are are nevoie
disperată de un prieteni, de protecție, de cineva care să îi panseze găurile din suflet și care
să aibă grijă de inima ei chinuită.
Tot ce ține de partea romantică e finuț, atent, plăcut tratat. Nu e nimic pripit, brusc. Mă bucur că scriitoarea a ales să se îndepărteze de șablonul tipic al triunghiurilor
amoroase, să nu o continue pe acest drum, deoarece în acest volum este mai mult decât evident că doar unul
dintre cei doi, Chaol sau Dorian, are loc în inima asasinei, iar legătura cu
celălalt s-a diluat considerabil. Am aflat definitv care e cel mai bun pentru
ea, cine îi face inima să vibreze, să simtă că trăiește. Cine o acceptă și o iubește în ciuda naturii ei, în ciuda firii crude, chiar și după clipa când o vede cu ochiii lui cum aceasta împrăștie moarte în jur fără să clipească. Cu toate acestea, s-a
acordat atenție ambilor și descoperim noi calități sau defecte ale lor. Dorian
începe să crească, ca și personaj, rolul lui să devină considerabil mai
important, să înceapă să facă ceva pentru regat și să își asume consecințe. Chaol
e mai mult decât fermecător datorită seriozității, spiritului de onoare și
responsabilitate, a sufletului frumos și capabil să ofere totul, necondiționat.
Stilul autoarei este mai mult decât captivant, reușește să exprime atât de
multe, și să te țină lipit de paginile cărții. Nu am simțit cum se scurge
timpul, cum îmi fuge printre degete, citind cele peste 570 de pagini, nu mi s-a
părut nimic plictisitor, fără rost, sau prea mult, din contră. Aș fi vrut tot
mai mult să rămân în lumea personajelor. Cuvintele și scenele zugrăvite aici
sunt tăioase și mortale ca și eroina, alimentează teama din interiorul
cititorului, și toate emoțiile din roman ți se încrestează pe suflet, receptezi
sentimente, durere, furie, revoltă, șoc.
Recomand oricui și cu toată inima seria ”Tronul de cleștar”, cuvintele sunt
prea puține atunci când vine vorba să o elogiezi. Îmi este cea mai dragă momentan, din
genul fantasy, apreciez și mă înclin în fața lui Sarah J. Maas care a reușit să
creeze o continuare extraordinară, extrem de versatilă, de bună, care reușește
să depășească primul volum și să ridice tot mai mult ștafeta. După ce citisem ”Tronul de cleștar”, tot auzeam că ar fi mult mai bună continuarea, și multă vreme nu am crezut asta. Dar așa a fost. Finalul este de-a
dreptul uimitor, te lasă fără replică, fără grai, descoperirile pe care le veți
face sunt de neimaginat, dar totodată ne asigură că încă nu am descoperit nici
un sfert din toată povestea, că ce urmează ne va spulbera complet toate
concepțiile și așteptările.
Recenzia primului volum al seriei:
Sunt de accord cu tine : cand credeam ca toate cartile fantasy sunt pline de clisee , apare Sarah J. Maas cu trilogia ei care imi aminteste de ce imi place acest gen.Daca mai aveam vre-un dubiu sa citesc volumul al II lea , recenzia ta l-a indepartat.Foarte frumoasa recenzia . Felicitari!
RăspundețiȘtergerePS sper ca in volumul acesta sa fie mai multe informatii despre familia Celaenei.
Da, vor fi informatii despre familia ei, si multe alte lucruri absolut fascinante. Cu siguranta te va cuceri volumul 2 si iti va depasi asteptarile!
RăspundețiȘtergereActiunea romanului este intensa si macina sufletul cititorului plin de suspans,intrigi bine conturate si sentimente cotradictorii puternice, in care eroina exceleaza si capteaza centru de interes , iar recenzia excelenta.Mie una imi place genul fantasy datorita magie, farmecului, actiunii si a ideilor mereu intense care sunt abordate si, de aceea abia astept al doilea volum al seriei care m-a cucerit.
RăspundețiȘtergereSuna asa, asa de bine... Titlul ala! Must... have... must... read... need. it. NOW
RăspundețiȘtergereÎncă nu am avut ocazia să citesc nici primul volum, însă îmi doresc foarte mult să fac acest lucru. Am auzit multe vorbe bune despre această serie şi
RăspundețiȘtergereţi-am citit recenzia de la primul volum, în urma căreia am rămas cu o părere foarte bună despre carte. Plus că primul lucru care mă atrage la o carte e coperta, iar primele două volume au nişte coperţi de-a dreptul superbe!
Nu stiu de ce dar mie nu-mi place cum arata seria asta , sper sa ma insel . Nu stiu daca o s-o citesc vreodata
RăspundețiȘtergereAbia astept sa o citesc
RăspundețiȘtergereDin pacate, n-am citit nici macar primul volum al seriei, dar se afla deja pe lista mea. :)
RăspundețiȘtergereSuna bine si am dispozitia necesara pentru acest gen.
RăspundețiȘtergere