Un mozaic alambicat de aduceri aminte. ”Sentimentul unui sfârșit” de Julian Barnes - Recenzie

Cartea poate fi comandată de AICI, de pe Libris.ro

Noi, tinerii, simțindu-ne împovărați de grijile zilnice și de tumultul zilelor încărcate, a deciziilor pe care trebuie să le luăm la fiecare pas, a piedicilor care ne împiedică să ne ducem planurile la bun sfârșit, simțim un fel de gelozie ascunsă față de bătrâni,considerându-i liniștiți și împăcați. Însă ceea ce nu înțelegem noi, sau nu realizăm, este că aceștia au un bagaj mult mai greu pe suflet, pe care îl cară cu ei pretutindeni și care se cimentează cu fiecare an care mai trece: cel alcătuit din aduceri-aminte, regrete, suma ”De ce-urilor” și a întrebărilor de tipul ”Cum ar fi fost dacă?”. Având atât de mult timp la dispoziție acum, inevitabil gândul îi poartă mereu în trecut, pe căi de mult bătătorite și îndepărtate.

Ajuns la o vârstă respectabilă după ce a avut parte de un trai normal, fără ceva extraordinar în el, trecut printr-un divorț mutual și fără complicații, nimic nu pare să îi mai perturbe bătrânețea lui Tom Webster. Asta până când va primi o scrisoare derutantă de la o avocată, cu un document în care e înștiințat că urmează să primească drept moștenire cinci sute de lire și un jurnal; însă nu orice jurnal, ci chiar pe cel scris de fostul lui prieten Adrian, care a ales să se sinucidă când erau foarte tineri. Cei doi au avut o legătură strânsă până în momentul în care Adrian alege să aibă o relație cu Veronica, fosta iubită a lui Tom; din acel moment se îndepărtează unul de celălalt, drumurile lor o iau pe căi opuse, iar ruptura e una definitivă și plină de ranchiună și resentimente.

Misterul morții prietenului său a planat asupra lui Tom mulți ani, neînțelegând de ce acesta a luat o decizie atât de fatală, având în vedere cât de inteligent era, și cu un viitor luminos în față. Acum se pare că va intra în posesia cheii care îl va ajuta să intre în mintea lui Adrian și să descopere adevărul, însă e oare el pregătit pentru ce-l așteaptă? E pregătit pentru revederea cu oameni rătăciți din trecutul lui, pe care i-ar fi dorit șterși din memorie pentru totdeauna, și, mai ales, pentru lucrurile covârșitoare pe care le va afla, pentru informațiile uluitoare pe care le va desluși, care îl pot marca pentru totdeauna și îi pot zdruncina pacea?

Cred că unele gânduri aruncate pe ici pe colo de cititori, în care spuneau că ”Sentimentul unui sfârșit” e un roman deosebit, mi-au alimentat curiozitatea și interesul față de cartea lui Julian Barnes, un scriitor cu a cărui stil nu am avut ocazia să fac cunoștință până acum. Rămân etern recunoscătoare acelor persoane care fără să știe m-au ajutat să descopăr o carte parcă decupată pe sufletul meu.

Un mozaic de sentimente, întâmplări, rememorări, gânduri, senzații, meditații, e ceea ce definește această carte. Autorul ne introduce treptat în lumea a patru prieteni, a acțiunilor și întâmplărilor lor, accentul fiind pus desigur pe personajul principal. Am apreciat felul ușor direct și cinic de a-și relata adolescența a lui Tom, franchețea de care dă dovadă și puterea de a ridiculiza anumite greșeli. Ni se face un tablou destul de complex al trecutului personajului, ne facem o idee despre felul lui de a fi și reușim să ne apropiem de el.

Cartea este împărțită în două părți; una e reprezentată de adolescența lui Tom, iar cealaltă e compusă din bătrânețea lui, care e perturbată fără să vrea de trecut. Avem doar două capitole, sau nici nu știu dacă se le numesc astfel, sau părți, dar lectura decurge atât de lin, calm, te învăluie în vraja ei și devii fără să vrei prizonier în căutările și enigmele pe care personajul vrea să le rezolve. Poate uneori pare antipatic Tom, alteori ciudat, resemnat, placid, dar reușește să atragă simpatia asupra lui, indiferent de greșelile pe care le-a făcut. E inevitabil să nu reacționezi din impuls, la supărare, să nu faci ceva ce odată vei regreta, poate chiar și după zeci de ani, când nu mai credeai că are vreo importanță ceva anume.

Un om în vârstă, împăcat cât de cât cu ce a realizat, puțin, mult, poate ar fi reacționat diferit, pus în față cu posibilitatea deschiderii unor răni mai vechi; însă curiozitatea fără margini a personajului nostru, dorința de extraordinar, de ceva care să deraieze monotonia și cotidianul, l-au făcut să se bage în ceva ce îi vor tulbura pentru totdeauna limpezimea existenței. Incursiunile în întâmplările demult pierdute, adnotările mentale pe care le face, reflecțiile despre el, despre lume, despre ce a fost, ce putea fi, despre tinerețe și bătrânețe, frământările pe care le are referitoare la timp, la puterea lui incontrolabilă asupra noastră, la cât de înșelătoare ne poate fi memoria, au fost preferatele mele.

Mi-a plăcut acest roman la fel de mult cum îmi place și toamna. Îl asemăn cu ea, am regăsit aici răceala vremii, acompaniată de căldura emanată de culoarea puternică a frunzelor, am avut parte și de picăturile de ploaie prin intermediul anumitor lecții care m-au trezit din reverie, am apreciat aparenta simplitate, dar atât de bogată în detalii ascunse și cuprinzătoare. 

E lectura perfectă pentru toamnă, e o carte plină de semnificații, de o frumusețe gingașă și totodată tăioasă. Mi-a plăcut mult. Nu, nu e suficient să spun doar atât. Mi-a plăcut extrem de mult și povestea mi-a atins inima și mai ales mi-a provocat mintea.
Cartea ”Sentimentul unui sfârșit” ne demonstrează că trecutul nu ne părăsește niciodată și uneori e doar o creatură amorțită care deschide colții cu prima ocazie care i se oferă, gata să ne înșface și să ne strivească cu potopul de adevăruri dureroase. Și da, ne oferă o adevăr mai dur, acela că viața noastră nu e obligatoriu să fie extraordinară sau minunată, că uneori poate fi banală și mediocră, dar cheia e să te resemnezi și să culegi din coșul cu merinde al ei, părțile bune. Și să înveți cu adevărat din cele rele.

”Asta era încă una dintre temerile noastre: că Viața nu avea să semene cu Literatura.”

”Și s-ar cuveni să fie evident pentru noi toți că timpul nu funcționează ca fixativ, ci mai degrabă ca solvent.”

”Am impresia că asta ar putea fi una din diferențele dintre tinerețe și vârsta înaintată: când suntem tineri, inventăm diverse forme de viitor pentru noi înșine; când suntem bătrâni, inventăm diverse forme de trecut pentru alții.”

”Orbecăim de la o zi la alta, lăsăm viața să ni se-ntâmple, construim treptat un depozit de amintiri.”

“Știam din lecturile din marea literatură că Iubirea implică Suferința și am fi făcut bucuroși practică la Suferință, dac-ar fi existat o promisiune implicită – poate chiar logica, de ce nu? – că o sa vina si iubirea.”

“Care era rostul unei situații demne de-un roman, dacă protagonistul nu se comporta cum ar fi făcut-o într-o carte?”

“.. există unele femei care nu sunt deloc misterioase, ci doar par, din cauza neputinței bărbaților de-a le înțelege.”

“Când ești tânăr (...) vrei ca emoțiile să semene cu cele despre care citești în cărți. Vrei să-ți răstoarne viața, să creeze și să definească o nouă realitate. Mai târziu, cred, vrei să facă un lucru mai cumpătat, mai practic: vrei să-ți susțină viața așa cum este și cum a devenit. Vrei să-ți spună că lucrurile sunt în regula. Și e ceva de condamnat aici?”

Carte primită pentru recenzie de la Libris.ro

Libris.ro este o librărie online de unde puteţi achiziţiona o mulţime de cărţi la promoţii, beneficiind în acelaşi timp şi de transport gratuit prin curier. De asemenea, puteţi cumpăra şi cărţi în engleză foarte îndrăgite şi de succes în străinătate.