Vă transmit și eu cu întârziere (îmi
cer scuze!) informații despre noile cărți apărute la Editura Univers în această
toamnă:
Volumul cuprinde prima
piesă a lui Boris Vian tradusă în românește, Ecarisajul pentru toți, urmată de seria de Cronici romanțate apărută în volumul de opere complete. Ecarisajul pentru toți este una dintre
cele mai cunoscute piese ale lui Vian, în care umorul negru, absurdul și
jocurile de cuvinte amintesc teatrul lui Eugène Ionesco. Cât despre Cronicile romanțate, acestea fac parte
dintro categorie de texte aparte scrise de Vian și apărute inițial în
publicații periodice precum săptămânalul La Rue: colorate, incisive, ciudate
sau sobre, Cronicile sunt un dublu portret, al epocii lui Vian și al
preocupărilor autorului: viața mondenă, jazzul, automobilele, literatura,
stilul de viață american.
Despre Boris Vian s-au spus tot felul de
lucruri: „copil teribil al literaturii franceze“, „autor al celui mai sfâşietor
roman de dragoste din literatura lumii“ (Raymond Queneau), stea căzătoare în
peisajul cultural extrem de animat al Franţei anilor ’40-’50, acest
inginerscriitormuzicianactor este mai întâi de toate cunoscut ca scriitor, în
special datorită romanului său Spuma zilelor. Înzestrat cu o extraordinară
imaginație și cu o ușurință de a scrie remarcabilă, Boris Vian a publicat mai
multe romane (Spuma zilelor, Iarba roșie,
Smulgătorul de inimi, Femeile nuși dau seama), nuvele, piese de teatru,
poeme.
Lumea pare a se nărui în jurul lui Arvid – un divorț
iminent, diagnosticarea unei maladii grave a mamei lui, situaţia politică a
lumii –, amintirile sunt cele care-l ajută să găsească un sens în inexplicabil
și să nu se scufunde definitiv. Un roman despre nostalgie, singurătate, despre
relații de familie complicate și despre necruțătoarea trecere a timpului.
„Petterson, într-un scris fără pretenții, dar cu o abilitate extraordinară,
face ca statul pe marginea acestui abis personal și mut să pară eroic. Există o
calitate pe care o pot numi doar farmec, sau ceva asemănător farmecului, în
sensibilitatea esențialmente întunecată și singuratică a autorului. Arvid nu e
un personaj special. Nu e nici fiul favorit, nici oaia neagră a familiei, ci
copilul mijlociu universal, care tot timpul e trecut cu vederea. Și totuși,
Arvid exercită un fel de atracție gravitațională asupra cititorului,
păstrându-și echilibrul în situația plină de contradicții, lipsită de dragostea
în care s-a trezit pe neașteptate. Poate că nu pare a fi mare lucru, dar e
chiar foarte mult.“
Scriitorul norvegian Per
Petterson (n. 1952) a debutat în 1987 cu volumul de povestiri Aske
i munnen, sand i skoa (Cenușă în gură și nisip în pantofi). De atunci a
publicat mai multe romane, între care Jeg nekter și Det er greit for meg (în
curs de apariție la Editura Univers) și un volum de eseuri, ajungând printre
cei mai traduși scriitori norvegieni. Publicat în 2003, romanul Ut og stjæle
hester (La furat de cai) a ajuns imediat bestseller în Norvegia, unde a avut un
tiraj de peste
140.000 de exemplare și a rămas mai bine de un an pe
lista celor mai bine vândute cărți. În Marea Britanie, romanul a fost distins
cu Independent Foreign Fiction Prize, iar în Norvegia a primit premiul criticii
și premiul pentru cea mai bine vândută carte, fiind desemnat cel mai bun roman
al anului și tradus în mai mult de 45 de limbi. La sfârșitul anului 2007, când
a fost tradusă în SUA, cartea lui Petterson a fost inclusă în topul celor mai
bune zece cărți ale anului, realizat de New York Times Book Review. Romanul La
furat de cai a apărut la Editura Univers în 2007 și s-a vândut în peste 30.000
de exemplare.
Un început de săptămână minunat!
0 gânduri:
Trimiteți un comentariu
Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!