marți, iulie 08, 2014

România viitorului, România distopică. ”Ultimul avanpost” de Lavinia Călina - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Herg Benet și o puteți comanda de AICI

Am stat de multe ori și m-am gândit cum va evolua societatea noastră peste mai mulți ani. Care vor fi schimbările, etapele prin care va trece, și noile provocări cu care se vor confrunta urmașii noștri. Nu pot spune nici acum că sunt mulțumită de ce văd în jurul meu, de faptul că ne pierdem încet încet umanitatea, compasiunea, și ne lăsăm corupți de egoism, superficialitate. Nu mai credem în valorile de altădată, iar respectul e pe cale de dispariție. Va fi oare în România mai rău sau mai bine peste 32 de ani? Nu știu. Dar autoarea Lavinia Călina a încercat să ne răspundă la această întrebare într-un mod aparte, original, în romanul ei de debut, ”Ultimul avanpost”.
Suntem transportați în anul 2046, într-o Românie Regat, una aparent înfloritoare și foarte dezvoltată după al treilea Război Mondial. Prin ochii Dianei, viitoarea prințesă și fata Ministrului de Interne, vom păși în culisele acestei lumi aparent perfecte, luxoase, vom participa la petreceri și la călătoriile lor prin Regiunile țării, dar vom avea ocazia să simțim teama, umlința, atunci când tânăra va fi răpită de rebeli și va descoperi cusururile, crăpăturile care amenință să se extindă și să distrugă tot ce a fost construit până acum.
Am fost fascinată de această carte de când am aflat că va apărea. Am citit-o când încă nu era ”pe val”, ca să spun așa, lumea nu auzise de ea și nu puteai afla prea multe lucruri din blogosfera de carte. Țin minte că prima mea dorință când am terminat-o a fost să o promovez cât pot, să o aduc în atenția câtor mai mulți cititori, dar am intrat imediat în sesiune și toate planurile mele au fost năruite temporar și suspendate. Acum este foarte cunoscută, dorită de multă lume, recenziile cărții apar cât mai des pe bloguri, și asta nu poate decât să mă bucure.
Distopiile au rămas încă printre preferatele mele pentru că îmi dau multe de gândit, și nu știu dacă a mai fost accesat până acum la noi acest gen, ceea ce dă un mare plus romanului. Cartea m-a captivat de la prima până la ultima pagină și mi-a depășit cu mult așteptările, care erau şi aşa destul de mari. Am fost total sustrasă din prezent și aruncată în mijlocul acelor evenimente destul de tulburate din viitor. Lumea imaginată de autoare este una realistă, palpabilă, clădită cu grijă și atenție, a fost pusă o temelie solidă și apoi cu fiecare întâmplare a mai adăugat câte o cărămidă pentru a susține veridicitatea acelor timpuri.
Deși România este Regat, nu vă așteptați, totuși, la etichetă și discuții aristocratice. Cei care aparțin din înalta societate sunt destul de moderni, de actuali, iar asta reiese din comportamentul, limbajul lor și modul de a se distra. Personajele, deși numeroase, sunt atent conturate și se pot individualiza cu ușurință, de asemenea, sunt tipologii diferite, au reacții specifice, te poți atașa cu ușurință de unele sau le poți detesta pe altele. Nimeni nu  te lasă indiferent, iar personajele principale trezesc sentimente și reacții puternice în cititor. Deși Diane a fost destul de antipatică inițial, pe parcurs am remarcat o evoluție evidentă în bine. Devine din tânăra indiferentă, răzgâiată și ușor de manipulat, o fată puternică, hotărâtă, capabilă să ia decizii în situații limită, să se facă respectată, și să se răzvrătească, atunci când este nevoie. Tânăra nu va lupta doar cu cei din jur, cu sistemul, ci cu ea însăşi, în încercarea de a se regăsi pe sine, cea de altădată, de a-şi aminti cine e ea cu adevărat.
Dan este un bărbat dur, plin de probleme, iar acestea s-au răsfrâns asupra modului lui de a interacționa cu cei din jur. Mi s-a părut de multe ori exagerată bruschețea din comportamentul lui față de Diane și mai ales m-a deranjat faptul că ea uneori a acceptat schimbările lui fulgerătoare de comportament. Pe de altă parte, prințul Alexandru Ivan Negri este un personaj extrem de complex și mulitidimensional, care m-a intrigat constant și pot spune că deși rolul lui e unul negativ, este preferatul meu. În ciuda felului lui rece, meticulos de a fi, a modului de a-i respinge pe cei din jur, simt că are un background interesant, nişte întâmplări din trecut sau din copilărie şi-au pus amprenta asupra lui. Sper ca în volumul doi să aflăm mai multe din culisele acestui personaj remarcabil. M-am bucurat că Lavinia a ales să se axeze mai mult pe acțiune, pe adrenalina care e prezentă la orice pas, pe caracterizarea și crearea unor personaje unice, și mai puțin pe partea romantică. Deşi prezentă şi aceasta, este destul de firavă.
Citisem într-un interviu că autoarea pur și simplu s-a apucat într-o zi să scrie, fără intenția precisă de a-și publica romanul. Asta se poate observa cu ușurință, parcă poți simți franchețea din spatele cuvintelor, se vede că nu au fost folosite anumite tipare sau clișee, un drum specific de urmat ca la alte distopii, care să prindă cât mai mult la cititori. Cu toate acestea, am avut parte de o poveste interesantă, plină de răsturnări de situație, de dezvăluiri, și care dă dependență. Credeți-mă, descrierea cărții nu cuprinde nici un sfert din cât de multe veți descoperi în această carte, din tot ce reprezintă ea.
Întâmplările din roman și flashback-urile de care avem parte sunt ca niște piese de puzzle care inițial sunt confuze, nu le cunoști locul și rostul, la final vor forma o imagine clară și surprinzătoare, atâtea fragmente adunate într-un tot unitar spectaculos. Totul va căpăta un sens, până și comportamentul unor personaje sau alegerile lor. Am rămas foarte încântată de poveste, de cum a evoluat, de deznodământul ei, iar când am terminat-o de citit o satisfacție mi-a invadat sufletul, datorată bucuriei de a fi citit ceva pe placul meu, ceva bun și fascinant. 
”Ultimul avanpost” m-a făcut să meditez la limitele pe care le poate depăși omul și cadavrele peste care poate călca pentru a-și depăși condiția și a deveni invincibil, dar şi la capacitatea noastră de a ne regăsi eul, pe noi însăşi, atunci când ne simţim pierduţi şi deznădăjduiţi. M-a cucerit de la primul cuvânt și pot afirma cu mâna pe inimă că în prezent este romanul meu contemporan românesc preferat. 
„Ai avut vreodată coșmarul acela groaznic în care te cufunzi în întuneric, în care te simți pierdut, rătăcit, coșmarul acela în care alergi și alergi, te zbați, încerci să fugi, să o iei la goană, dar nu faci nicio mișcare? Coșmarul în care simți cum se apropie pericolul, în care toate simțurile tale sunt în alertă și ești conștient că trebuie să faci ceva până nu e prea târziu, însă nu poți clinti un mușchi? (...) Ei bine, eu îl am aproape în fiecare seară.”

”- Haide, Alex, nu folosi cuvinte pe care nu le înțelegi. - Poate nu am știut eu să îți arăt, Dia, dar am ținut mult la tine, foarte mult. Degetele lui îmi prinseră mâna și se încleștară cu ale mele. Poate părea ciudat, dar era cel mai drăguț lucru pe care mi-l spusese până în prezent. Vorbele lui erau sincere, erau pline de căldură, erau spuse din toată inima, erau pe un ton blând, erau zise într-un moment de luciditate, dar erau rostite mult prea târziu.”

"Omul când vine pe lume are pe el doar pielea, pe parcursul vieții depinde doar de el dacă se leagă cu propriile lanțuri sau îi lasă pe alții să îl lege cu ale lor.”
Carte primită de la editura Herg Benet pentru recenzie. 

20 de comentarii:

  1. Frumoasă recenzie, Krisz! Și mie trebuie să-mi ajungă cartea aceasta și sunt foaaaaarte încântată de ea. Este prima distopie cu acțiunea în România,nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Ma bucur a ti-a placut recenzia. Eu una asa cred, ca este prima distopie romaneasca. Acum nu stiu, poate au mai scris si alti autori romani distopii dar nu au fost asa promovate si nu sunt cunoscute de noi. Dar eu tind sa cred ca Ultimul avanpost e prima distopie romaneasca. Lectura placuta, sper sa iti placa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc! Sunt sigură că o să-mi placă această carte, deoarece e distopie... eu sunt cu distopiile... :)) Parcă am văzut pe mai multe site-uri că e prima distopie românească, autoarea săturându-se de distopiile străine și începând să scrie. Foarte bună idee totuși. Eu nu prea citesc cărți scrise de autori români, așa că „Ultimul avanpost” sună foarte bine. :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Ca de obicei, Krisz, ai reusit sa ma convingi sa citesc o carte despre care nu stiu absolut nimic!
    Multumesc de recomandare!
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Maria Laura, daca iti plac distopiile, cu siguranta iti va placea si Ultimul avanpost. Cartea este foarte bine scrisa, are de toate, e la fel de buna ca distopiile din strainatate!

    Multumesc mult pentru onoare Lavinia, pentru comentariul tau!

    Pufulet, imi pare rau ca nu auzisei nimic de carte pana acum. In ultima vreme s-a scris pe mai multe bloguri despre ea. Si eu te pup si zilele acestea iti raspund si la mail, promit!

    RăspundețiȘtergere
  6. Distopie de Romania!:) cred ca e super cartea asta. Trebuie sa o comand! Suna bine descrierea si recenzia ta. Am citit un preview si din el am sesizat ca stilul autoarei este captivant.

    RăspundețiȘtergere
  7. Recenzia e super Krisz,iar citatele uimitoare,te incatuseaza intr-un fel obraznic.De obicei nu prea ma intereseaza coperta sau alte aspecte legate de exterior cand citesc o carte, dar nu pot sa neg faptul ca Lavinia Calina si-a facut romanul remarcabil, atat prin aspect cat si prin originalitatea povestii.
    In primul rand titlul ma atrage, e plin de mister,iar coperta infatiseaza o imagine a unei raboinice ce iti da senzatii de incantare si pura curiozitate si care capteaza atentia cititorului.
    Povestea in sine este remarcabila, intrucat nu am mai auzit pana acum de distopii de Romania si asta e excelent deoarece iubesc la nebunie distopiile.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lavinia e genul de persoană care mă face să mă simt mândră că sunt româncă. Dacă astfel de cărți ni s-ar da la școală, atunci aș merge cu drag.Dacă literatura contemporană ar fi mai apreciată în școli, atunci ar fi o schimbare colosală. Felicitări autoarei pentru roman și ție pentru recenzie. Nu l-am citit încă, dar i-am văzut trailer-ul și am citit o mulțime de recenzii pozitive, așa că, între acele pagini nu se poate ascunde nimic altceva, decât ceva pozitiv.

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. și mie mi-a plăcut mult de tot cartea :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu citesc din litearatura noastra prea des (cu exceptia operelor obligatorii pentru scoala care nu resusesc sa ma captiveze la fel ca romanele citite de placere), prin urmare ma bucur foarte mult cand gasesc recomandari si recenzii pentru carti romanesti.
    Cu mici exceptii, sunt o fana a distopiilor si sunt incantata de faptul ca acum avem si noi un exemplu atat de bun pentru acest gen.
    Multumesc pentru recenzia minunata si sper sa reusesc sa citesc si eu cartea cat mai curand posibil.

    RăspundețiȘtergere
  12. În ultimul timp am citit recenzii pozitive pentru acestă carte şi măbucur nespus să îţi citesc recenzia. Am aflat de carte acum 2 săptămâni însă nu am avut timp şi nici bani sufienţi să achiziţionez cartea, dar urmează.
    Sunt uimită că în ultimii ani românii scriu şi publică cărţi. Şi nu orice fel de cărţi cu vampiri sau vrăjitoare, ci o lume distopică întipărită pe meleagurile noastre.

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte frumoasa recenzia! Cand vad astfel de recenzii imi vine sa ma duc la cea mai apropiata librarie si sa cumpar direct cartea (de altfel mi s-a mai intamplat cu recenziile tale sa fac asta.)
    Dupa cum am mai spus distopiile se afla printre genurile mele preferate si faptul ca aceasta este prima distopie romaneasca trebuie sa recunosc ca ma sperie putin, mai ales ca aceasta ar fi prima mea "intalnire" cu Lavinia.
    Dar cred ca nu am nimic de pierdut, asa ca ma voi aduna si voi citi si eu aceasta carte, doar sunt romanca!

    RăspundețiȘtergere
  14. Super recenzia.Am auzit de aceasta carte si am citit si alte recenzii si imi place foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  15. In afara de Mihail Drumes nu pot spune ca aunt fana unui autor roman, deaigur, citesc autori romani cu placacere si gasesc din cand in cand carti care imi plac. Ultimul avanpost a intra in forta pe lista mea de lectura. Recenzia este superba, descrie frumos cartea si te face sa iti doresti sa o citesti. Trebuie sa recunosc ca ideea de destopie cu actiunea in Romania m-a luat oarecum prin surprindere, nu stiu de ce. Poate pentru ca nu prea am avut ocazia sa citesc carti scrise de tineri romani

    RăspundețiȘtergere
  16. de la un timp am inceput sa citesc din ce in ce mai multe carti scrise de autori romani si pot spune ca ii apreciez in mod deosebit. Lavinia este foarte talentata si sunt sigura ca de-acum inainte o sa fie apreciata de multi cititori
    am citit recent Ultimul avanpost simi-a placut, desi la inceput lectura a mers cam greu. sfarsitul promite mult, abia astept continuarea

    RăspundețiȘtergere
  17. Foarte frumoasa recenzia!!
    Nu prea am cochetat eu cu autorii romani, dar pe aceasta, chiar vreau s-o citesc. De-abia astept sa pun si eu mana pe carte! <3

    RăspundețiȘtergere
  18. Ma simt prost sa spun ca nu am auzit de ea pana acum si pot sa spun ca am ramas placut surprinsa.
    Tu, krisz, ai tendinta sa-ti alegi ca personaj preferat pe cel negativ, si oricat de ciudat ar fi, te inteleg :)) In povestea asta, printul pare a avea si el un rol la fel de important ca Diane.
    Imi place ca autoarea ne duce intr-un viitor distopic si ne arata cum ar fi Romania dupa un Al Treilea Razboi Mondial (care sper sa nu aiba loc)..
    Chiar ma bucur ca a aparut in sfarsit asa ceva si la noi si cu prima ocazie o sa o cumpar!
    Multumim pentru recenzie Cristina!

    RăspundețiȘtergere
  19. @Andra, am uitat complet ca Mihail Drumes este roman :)) E unul dintre autorii mei preferati cand vine vorba de romane de dragoste si ador modul in care isi termina povestile. Poate e un lucru naspa de spus, dar chiar imi place pentru ca nu ne ofera povestea clasica cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti" si mereu am adorat autorii cu un simt al realitatii dezvoltat.
    Poate chiar pentru ca-mi place atat de mult am si uitat ca e roman :D
    @Law, cred ca si eu am tendinta de a tine cu personajul negativ pentru ca mai tot timpul autorul/autoarea ascunde ceva in spatele acelei infatisari nepasatoare si uracioase si mereu am fost atrasa de personajele cu multi demoni, care au un trecut, pe care trebuie sa le studiezi mai mult. E unul din lucrurile pe care le ador cel mai mult la o carte.

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!