Am senzaţia că unele
cărţi reuşesc cu adevărat să mă lase fără cuvinte, să mă facă neputincioasă în
faţa obişnuinţei mele de a vorbi încontinuu despre lecturile mele. După ce am
terminat de citit “Stolen”, m-am simţit ca şi cum mă asfixiez datorită
multitudinii de emoţii şi senzaţii oferite de acest roman impresionant, ca şi
cum mă înec cu nişte impresii pe care nu sunt capabilă să le materializez, să
le transpun pe hârtie. Dacă cerneala vărsată pe hârtie s-ar transforma magic în
tot cuvinte care să exprime ce simt acum, ar ieşi o recenzie minunată, dar cum
trucurile magice nu mă pot salva, din păcate, voi încerca să storc din mintea
mea efectiv blocată, trădătoare, ce pot eu mai bun. Deşi locul în care ar trebui să răscolesc mai adânc, este inima, dacă o
mai am. Pentru că “Stolen” mi-a răpit-o definitiv.
Probabil din
descriere cartea pare un thriller, un roman plin de suspans şi situaţii la
limită, despre o fată răpită şi persoana bolnavă care a luat-o departe de tot
ce cunoştea, de familie, prieteni, linişte, viitor. Povestea despre
supravieţuirea ei sau pierderea luptei în faţa unui adversar atât de puternic.
Am ales să citesc acest roman pentru că avea acelaşi subiect ca şi
„Colecţionarul” lui John Fowles, care este una dintre lecturile mele preferate.
Dar “Stolen” nu e aşa cum pare. E mult, mult mai mult. E un uragan de
sentimente, e profundă, şocant de intensă şi de frumoasă.
Am stat îndelung şi
am meditat la carte, la ce m-a făcut atât de dependentă de ea. Am citit-o pas
cu pas, în doze mici, şi m-am bucurat de fiecare moment. Nu e un roman care poate fi parcurs uşor, gândurile, informaţiile care
ne sunt oferite sunt pline de încărcătură sentimentală, sunt apăsătoare şi
uneori şocante. Scrisoarea pe care Gemma i-o adresează lui Ty, cel care nu
a ales să îşi facă intrarea în viaţa ei în modul convenţional, pentru că el nu
e o persoană obişnuită, e tulburătoare şi urmăreşte atent fiecare întâmplare,
fiecare trăire. Mai mult decât reproşurile pentru cel care a răpit-o din
aeroport şi a dus-o într-un loc complet izolat, şters de pe hartă, înconjurat
de deşertul australian şi puţină vegetaţie, cartea reprezintă zugrăvirea atentă
a fiecărei clipe petrecute de fată acolo, toate stările prin care a trecut,
frustrarea, teama, disperarea, lupta, dar şi curiozitatea, toleranţa, capacitatea
de a înţelege şi de a îţi lua puterea din ce e frumos în jurul tău, de a te
alimenta cu speranţă.
Fiind scrisă la persoana a II-a, cititorul
are ocazia să meargă pe urmele Gemmei, să treacă prin aceleaşi senzaţii, să se
revolte o dată cu ea dar şi să empatizeze dintr-un anumit punct cu Ty. Am iubit
strădania şi curajul fetei, mă temeam ca datorită vărstei ei fragede să dau
peste o adolescentă neputincioasă, slabă, incapabilă să facă ceva pentru viaţa
ei. Dar ea e o eroină în adevăratul sens al cuvântului, e deşteaptă, capabilă
să supravieţuiască, nu s-a lăsat copleşită de disperare, de neputinţă, nu a
lăsat nicio oportunitate care ar fi salvat-o să îi scape, nu s-a complăcut
într-o situaţie aparent fără ieşire doar pentru că avea un adversar atât de puternic.
L-am iubit şi îl iubesc pe Ty cu tot sufletul
meu. Mi s-a strecurat pe sub piele uşor, nici nu am simţit cum furia mea pentru
ce a făcut s-a transformat uşor în milă, apreciere, pentru persoana care este
şi pentru modul ireproşabil prin care s-a comportat. Ca şi deşertul pe
care îl iubeşte, el e o persoană neînţeleasă, e plin de contradicţii, e trist,
confuz, furios uneori, dar acestea pălesc în faţa bunătăţii, gentileţii,
răbdării, frumuseţii interioare. Masculinitatea şi forţa lui primală, căldura
şi sensibilitatea lui, dragostea pentru artă, pentru animale, pentru ce
contează cu adevărat în viaţă, dorinţa lui arzătoare de a avea pe cineva
alături, de a fi acceptat, plăcut, toate acestea nu au cum să te lase rece.
Ştiu că sună aberant să vorbeşti asfel despre cel ce aparent e personajul
negativ, dar nu puteţi înţelege decât citind cartea, e greu de exprimat în
cuvinte complexitatea lui Ty, e absolut remarcabil tot ce face o dată ce
pătrunzi în lumea lui, şi îi afli trecutul, nesiguranţele, durerile, şi începi
să vezi prin ochii lui magia, frumuseţea din jur, modul cum reuşeşte să se
bucure de micile detalii, care de fapt ele sunt cele care contează în
viaţă.
Felul cum o iubeşte
pe Gemma: intens, puternic, înduioşător, fiind capabil să renunţe la tot pentru
ea, să o pună mai presus de viitorul lui. Nici nu simţi cum aluneci uşor pe
această pantă a înţelegerii răpitorului, a momentului în care emptizezi cu el
şi îi vrei binele, dar autoarea reuşeşte în mod remarcabil să se joace cu
mintea cititorului, să o modeleze după bunul plac, încât intri fără să vrei în
pielea Gemmei şi simţi o dată cu ea ce înseamnă acest sindrom Stockolm pe care
romanul îl abordează, această ataşare pe care victima o poate avea faţă de
răpitorul ei. El nu a răpit-o, el a
salvat-o. A făcut-o să conştientizeze ce e cu adevărat frumos şi ce contează în
lumea asta.
Decorul cărţii,
fundalul pe care au loc întâmplările este absolut fabulos şi extrem de
palpabil, ai senzaţia că simţi arşiţa cum te toropeşte, că îţi scalzi
picioarele în nisipul aprins, că te plimbi prin vegetaţia sălbatică, te bucuri
de privelişte, de linişte. Fiecare descriere e absolut fantastică, atent
creionată, menită să introducă cu atenţie cititorul în spaţiul acela unic şi să
îl integreze în el, să îl facă să se bucure de fiecare clipă în care este
acolo. Totul e palpabil şi intens, te vei ataşa de fiecare plantă, animal, stea
care a vegheat acel loc, iar la final te vei simţi golit şi cu senzaţia că ai
pierdut paradisul, întorcându-te la realitatea ta. Stilul autoarei de a scrie e captivant, cald, cu puterea aceasta de a
te prinde în mrejele lui. Frumos. Frumos. Frumos. Extraordinar de frumos,
şi nu mă voi sătura niciodată să spun asta. Un roman remarcabil, care mi-a
mângâiat sufletul şi mi-a pansat inima suferindă prin puterea cuvintelor lui.
Dacă aş putea să cumpăr 7.000.000.00 exemplare din „Stolen” pentru a oferi fiecărei persoane de pe acest pământ unul, aş face-o cu bucurie, deoarece cred că aceasta este unul din acele cărţi unice care merită citite de absolut toată lumea. Dar ea trebuie citită cu inima, nu raţional, pentru că linia dintre bine şi rău, corect şi greşit, e estompată şi greu de delimitat când vine vorba de acest roman.
Să decizi să citeşti astfel de cărţi e ca şi cum te-ai aventura singur
prin deşert. Poţi la final să găseşti o oază de linişte, plină de frumuseţe,
sau te poţi pierde în acea mare de nisp, de sentimente arzătoare, de trăiri la
limită. Totodată, aceste cărţi te seacă de putere, te lasă neputincios,
pierdut, cu mintea departe. Încă nu mi-am revenit după lectură, încă mai
cutreier acele locuri din carte, nu m-am întors complet. Ştiu că recenzia mea e
confuză, spune multe şi totodată nu spune nimic, dar în această clipă nu pot
mai mult. Am intenţia să o refac într-o zi, atunci când mă voi regăsi pe mine,
cea de dinainte. Deşi nu ştiu dacă voi mai deveni aceeaşi, astfel de lecturi te
marchează, lasă un semn adânc ca un tatuaj în interiorul tău.
„Who says I'm not Superman?" You were looking at me with one eye closed against the sun. I shrugged.
"You would have rescued me by now if you were Superman." I said quietly.
"Who says I haven't?"
"Anyone would say you haven't."
"Anyone's just looking at it wrong then." You pushed yourself up a little, onto your elbows."Anyways, I can't steal you and rescue you. That would give me multiple personalities."
"And you don't have them already?”
”And it's hard to hate someone once you understand them.”
”"People love what they're used to, I guess."
"No." You shook your head. "People should love what needs loving. That way they can save it."”
"Lets face it, you did steal me. But you saved my life too. And somewhere in the middle, you showed me a place so different and beautiful, I can never get it out of my mind. And I can't get you out of there either. You're stuck in my brain like my own blood vessels.”
Citind recenzia ta parca am trait din nou sentimentele pe care mi le-a oferit cartea. Ai realizat o recenzie minunata chiar daca in minte ta ideile sunt inca invalmasite, intr-un fel cred ca e mai bine sa lasi recenzia asa, mai confuza, pentru ca asa e si cartea, te lasa sa vezi singur prin ceata, dar te si indruma in acelasi timp.
RăspundețiȘtergereEu am terminat cartea azi dimineta, am vrut sa o termin aseara, dar era 3 am si nu am vrut sa pierd nimic din actiune, asa ca am amanat putin ca sa fiu perfect lucida. Spre deosebire de tine eu am citit cat de mult am putut dintr-o suflare, nu am putut sa o las din mana, era mult prea curioasa, mult prea prinsa in vartejul de sentimente si oriunde m-as fi oprit nu ar fi fost bine, as fi ramas cu sute de intrebari si nu as fi stat linistita nicio clipa. De altfel si acum, dupa ce am terminat cartea, am sute de intrebari si vreau un final concret, vreau sa vad reatia lui Gem cand il va vedea pe Ty la tribunal, vreau sa stiu cati ani va primi Ty, vreau sa stiu daca el il va vizita la inchisoare, vreau sa stiu daca se vor reintalni in viitor, vreau sa stiu atat de multe, dar a trebuit sa spun si eu Good-bye, Ty. Si a fost ca si cum l-as fi parasit si eu acolo, odata cu Gem si l-am lasat singur, fara nimic de care sa se agate.
Mi-as dori atat de mult o continuare a cartii, dar stiu ca orice alt sfarsit ar distruge o parte din frumusetea cartii.
Ce m-a atras la aceasta carte, la prima vedere, a fost coperta, care e atat de superba! Apoi, ti-am citit recenzia si ...bum! Un uragan de sentimente m-au lovit dincolo de ecranul calculatorului. Cum ai spus si tu, Lupu Diana, recenzia aceasta e usor confuza. Probabil asa e si cartea. Si, sti? Cel mai ciudat lucru este ca, am simtit emotiile cu care ai descris cartea si inteleg perfect cu e sa te simti atat de confuza cand vine vorba de o astfel de carte, chiar daca nu am citit-o pe aceasta. Acum, chiar vreau sa o citesc. Imediat ce ma obisnuiesc cu cartile in engleza... presimt ca e genul acela de carte care iti ia tot si la final te lasa in interior pustie, pierduta.
RăspundețiȘtergereMarya, ai nimierit-o bine, exact genul asta de carte e. Insa cred ca trebuie sa stii cum sa o citesti. Dupa cum a spus si Krisz, trebuie sa o citesti cu sufletul, nu cu mintea. Daca o citesti cu partea rationala din tine nu faci nimic, ai citit-o aiurea, pentru ca ea e menita sa-ti starneasca o multime de sentimente si sa-ti intoarca lumea cu susul in joc, asa cum s-a intamplat si cu lumea lui Gem dupa ce a ramas singura, fara Ty.
RăspundețiȘtergereMajoritatea cărtilor ar trebui citite cu inima, zic si eu. Pentru că, de obicei, prea multă ratiune distruge cartile, prea multa gandire la face seci. Si, acum ca am aflat ce gen de carte e, si ca instinctul nu m-a inselat, sunt sigura ca trebuie citita cu inima, cartile de genul implica mereu o multime de sentimente si, la ce bun atatea sentimente daca sunt mascate de propra noastra gandire?
RăspundețiȘtergereNu stiu ce sa spun, eu de obicei citesc o carte jumate-jumate cum s-ar spune, unele lucruri precum umilirea, caracterul slab, prostia (adica cam tot ce e rau la un personaj) nu pot suporta, vreau ca personajele pe care le citesc sa fie complexe si complicate, cu multi demonii care sa-ti dea batai de cap, dar nu supor sa vad ridicolul, sa-i vad ca se umilesc in ultimul hal, mai ales daca e din cauza orgoliului. Asa ca atunci cand vine vorba de astfel de chestii de obicei partea mea rationala domina, dar Stolen am citit-o in intregime cu inima.
RăspundețiȘtergereHm...Aici ai dreptate. Nici eu nu suport sa vad astfel de caractere enervante, sa spun asa. Si, am zis ca majoritatea cartilor *ar trebui* citite cu inima, dar acest lucru nu e pus mereu in aplicație nici macar de catre mine. Si eu gandesc prea mult cand citesc, gandesc chiar si pe langa subiect, sau ma gandesc la ce final va avea cartea, sau ce se va intampla mai departe. dar stiu ca asa nu te prea poti bucura de carte, cu toata agitatia care sa nu-ti dea pace...
RăspundețiȘtergereO recenzie superba. Nu ma asteptam la mai putin de la tine, Krisz >:D<.
RăspundețiȘtergereAm citit "Colectionarul" şi pot spune că se aseamănă cărţile între ele. Recenzia ta m-a lăsat fără cuvinte sau poate simt ce ai simţit tu când ai scris recenzia. "Stolen", după cum se vede, este o carte frumoasă, cu o poveste aparte care mi-a captat atenţia.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereNu am cuvinte, cartea e absolut remarcabila,iar recenzia fantastica, intrucat dupa ce am citit-o tot ce am putut sa spun e OOau..E exact ce-mi trebuia Iubesc la nebunuie astfel de carti.De ce? Nici eu nu stiu.Probabil pentru ca totul e cuprins de o incarcatura atat de puternic emotionala care ma lasa fara cuvinte, iar in totdeauna acestea ma devoreaza si ma implica atat de profund incat imi trebuie cel putin vreo doua zile sa pot trece mai departe la o alta carte. Iti multumesc din suflet pentru aceasta recenzie uimitoare, care m-a convins imediat si abia astept sa ma apuc de carte imediat ce pun mana pe ea.Oricum, cine poate rezista unei asemenea povesti de dragoste nu?
RăspundețiȘtergereP.S.Apropo, citatele...superr mi-au placut la nebunie.
Intr-adevar, inca sunt confuza, nu din cauza cartii, pentru ca sentimentele mele si parerea mea pentru ea e clara, ci gandurile mele sunt vraiste. Mi-a fost extrem de greu sa scriu la aceasta recenzie si imi pare rau ca mintea mea nu a vrut nici cum sa coopereze, sa ma ajute.
RăspundețiȘtergereCartea merita o recenzie minunata, asa cum este si ea.
Nu stiu cum ar fi perceputa de altii, asa cum a spus si Diana, daca o citesti rational multe lucruri poate nu o sa ti se para in ordine, logice, dar esti luat de invalmaseala de trairi si uiti si de tine, citind-o.
E mult spus poveste de dragoste, daca o veti citi veti intelege cum au stat lucrurile. Nu e o carte siropoasa, nicicum. E simpla si totodata complexa, agitata si totodata linistita, si extrem de frumoasa.
Multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase si intelegere. Sper sa imi revin incet dupa sesiune, sa pot sa scriu iar recenzii cu usurinta cu care o faceam inainte.
Krisz, crede-ma ca recenzia ta a fost chiar minunata. M-ai convins ca aceasta carte merita citita, ceea ce putine recenzii o pot face. Si ma bucur sa aflu ca nu e prea siropoasa. Sti, nu ma prea impac cu acel gen de carti... Chiar daca nu am citit cartea, stiu cat e de greu sa faci recenzia unei carti carte pur si simplu te-a rascolit in interior. Tie chiar ti-a iesit bine. Abia astept si viitoarele recenzii :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasă recenzie, Krisz. Ai reușit,cu succes, aș zice, să-ți transmiți sentimentele,fără a trăda prea mult din carte.
RăspundețiȘtergere„Stolen” pare o carte interesantă. M-ai făcut să o citesc, doar lecturând recenzia ta (da, o lecturez, pentru că recenziile tale au o notă artistică puternică, care sensibilizează!). Mulțumim pentru recenzia minunată care explică o carte care pare minunată :)) (Sper, din tot sufletul, că nu te-am încurcat!) :D
Sincer nu am citit pana acum o carte ca Stolen. Mereu aveam impresia ca acest gen de carti sunt putin fortate, ca felul in care autoarea sau autorul se joaca cu vietile personajelor este mult prea fals pentru a descrie un eveniment real, o posibila intamplare din viata cuiva. Totusi cred ca m-am inselat. Dupa cum descrii tu evenimentele TY depaseste conditia unui simplu rapitor cu anumite probleme, este o persoana puternica si neinteleasa care traieste intr-un univers al lui, unul mai mult sau mai putin bun.Cand am citit prima data recenzia eram sigura ca este vorba despre un alt cuplu miraculos care distruge totul in calea lui si care termina un roman cu un final fericit si simplu precum este si relatia lor, dar si in cazul asta m-am inselat. Eroina este curajoasa si nu cred ca orice fata de 16 ani ar face fata unei situatii atat de complicate ca cea in care se gaseste ea. Cand am sa citesc cartea sper sa fiu la fel de captivata de subiect precum sunt si ceilalti cititori.:d
RăspundețiȘtergereOhh, e scrisa la persoana a doua, atunci cu siguranta este must read. Am citit Jumatatea Rea care avea si pasaje scrise la persoana a doua, asta mi se pare genial.
RăspundețiȘtergereInteresant subiectul cartii si foarte frumoasa recenzia, ca de obicei. :)
Oo, ne-ai bulversat total si pe noi acum! Subiect interesant, personaj masculin care rapeste o fata si de fapt o salveaza si este si scrisa la persoana a 2 a si sincer nu am mai citit pana acu la persoana a 2 a si sunt foarte curioasa sa vad cum este...
RăspundețiȘtergere"a pansat inima suferindă prin puterea cuvintelor lui." ce-i asta? asta e o tentatie mare ca sa ma faci pe mine, sa ne faci pe noi sa cumparam si noi cartea;
Dupa ce am citit recenzia ta, am devenit curioasa.. o pun pe wishlist :D
Si mai apare si film dupa ea, sper sa nu strice cartea ;;)
@Law, nici eu nu am mai citit pana acum o carte scrisa la persoana a doua, asa ca in primele pagini ale cartii am fost putin bulversata, dar m-am obisnuit foarte repede.
RăspundețiȘtergereDupa recenzia extraordinara facuta de tine, cartea pare foarte interesanta si, sincer, de-abea astept sa o citesc, fie cumparata din librarie, fie in format electronic. Nici eu nu am mai citit pana acum vreo carte scrisa la persoana a II-a si sunt foarte curioasa in aceasta privinta.
RăspundețiȘtergereDin coincidenta, chiar saptamana trecuta am luat de la biblioteca "Colectionarul" lui John Fowles (datorita unei referinte la acest roman intr-un episod din "Criminal Minds") si de-abea astept sa citesc abmbele carti.
Nu stiam de aceasta carte pana cand am citit aceasta recenzie,insa imi place foarte mult.Ma atrage subiectul,personajele si actiunea.Cred ca o s-o comand si o s-o citesc si eu.Foarte,foarte buna recenzia.
RăspundețiȘtergere@Atandra si mie imi tot sta gandul la "Colectionarul". Poate dupa ce o citesti sa-mi spui o parere, ceva? :D
RăspundețiȘtergereParca peste tot pe unde merg aud despre "Colectionarul" acum. Poate e pentru ca si mie-mi sta mintea numai la asta dupa ce am citit "Stolen", dar sunt destul de tentata sa o citesc, desi de obicei, acesta nu e genul meu de carte. Ii voi da o sansa oricum :D
RăspundețiȘtergereAsa am patit si eu. Mai peste tot am auzit de "Colectionarul" si pana la urma l-am adaugat in wishlist...
ȘtergereCred ca e foarte important sa dai o sansa fiecarei carti care are un subiect bun,chiar daca nu este genul tau.
RăspundețiȘtergereRecenzia te marcheaza. Cartea nu am citi-o, dar recenzia am parcurs-o cu inima deschisa si m-a marcat intr-un fel poate, cuvintele sunt aranjate cu grija, poate fara intentia de a te marca, dar reusesc sa te transuna intr-o poveste despre care se vede ca se vorbeste din perspectiva unui cititor fascinat
RăspundețiȘtergerePare destul de interesanta cartea, iar coperta e foarte draguta. Mi-ar placea sa o citesc candva.
RăspundețiȘtergereMultumim de recenzie! :)