Corason latino şi ale ei frământări. ”Reacție în lanț”(Chimie perfectă #3) de Simone Elkeles - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI

Atunci când avem parte de o mare dezamăgire în dragoste și suntem răniți, există mari șanse de a rămâne pentru totdeauna marcați. În încercarea uneori exagerată de a ne proteja inima de eventualele atacuri și suferințe, blocăm accesul la calea ei cu tot felul de obstacole. Putem deveni mai acizi, mai duri cu cei care se apropie de noi, avem tendința de a face mereu comparații cu fostele relații eșuate, devenim închiși în noi, cinici, negativiști. Exact așa a procedat și Nikki Cruz, personajul principal feminin din ”Reacție în lanț”.

După o poveste neplăcută cu Marco, un mexican, membru al unei bande, fata suferă foarte mult iar durerea prin care trece o face să se transforme într-o fată dură, pragmatică, ironică, care nu mai crede în prinți și povești de iubire, și e reticentă la tot ce ține de fluturași în stomac și alte..aspecte siropoase și total neadevărate, în concepția ei.

Intră în scenă Luis Fuentes, fratele mai mic al lui Alex și Carlos, pe care i-am cunoscut mai bine în celelalte volume ale seriei. El este tot ce își dorește și tot de ce fuge Nikki. E atrăgător și inteligent, sigur pe el, dar e mexican, cu potențial mare de a se înhăita într-o bandă, având în vedere antecedentele fraților săi, plus că are tendința de a considera fetele un simplu trofeu. Totul la el îi spune fetei să stea departe, că e ”pericol de inimă frântă” din nou, dar în același timp simte o curiozitate și o înclinație inexplicabilă către persoana lui, iar gândul îi alunecă fără să vrea la el. Va avea Nikki curajul să iubească din nou? Luis va reuși să nu ia același drum greșit, luat inițial de Alex și Carlos? Rămâne să aflați voi.

Eram curioasă care și cum va fi povestea ultimului Fuentes, mai ales că se tot spunea că el e cel mai deștept, rațional, silitor și cu capul pe umeri. Am întâlnit însă la el multe asemănări cu frații lui, parcă autoarea nu a mai fost atât de inspirată acum, nu a mai reușit de această dată să îi contureze personajului ei principal o personalitate aparte, să îl diferențieze cumva de ceilalți. Felul lui de a fi mi s-a părut o combinație din comportamentul lui Alex și al lui Carlos. Nu pot spune că partea feminină compensează în vreun fel. Cred că s-a încercat prin Nikki să se creeze o tipă capabilă să se apere, una puternică, care să ”pună cu botul pe labe” băieții, inclusiv pe un Fuentes, dar a ieșit un personaj destul de antipatic și isteric, enervant, cu acțiuni de-a dreptul exagerate uneori.

Nici la capitolul originalitate nu mi s-a părut că a excelat acest volum. Am citit undeva că scriitoarea l-a rescris complet la un moment dat, deoarece dorea să fie perfect, concluzia ideală a trilogiei. Parcă s-a străduit prea mult și totul e cam forțat, iar asta se simte. Întâmplările prin care trec personajele nu mai sunt atât de captivante, vechea problemă cu banda deja și-a pierdut farmecul. M-a supărat mult faptul că Luis a făcut exact aceleași greșeli ca frații mai mari, deși se presupune că el e cel mai cu capul pe umeri din casă, se pare că nu a învățat nimic din suferința și din problemele prin care a mai trecut familia lui de două ori deja. S-a lăsat condus de un orgoliu nejustificat și de așa zisa lui pasiune pentru adrenalină. Dar zău dacă am priceput; vrei să trăiești la limită? Fă bungee-jumping, parașutism, nu intra într-o bandă, pentru numele lui Dumnezeu! Plus că la final era atât de inconsecvent, se contrazicea singur în propriile acțiuni și gânduri de la un capitol la altul, încât devenise iritantă situația.

M-am bucurat însă de momentele cu Alex, Brittany, Carlos și Kiara, deși am și aici niște mici obiecții: nunta lui Alex și cererea în căsătorie a lui Carlos nu au fost pe placul meu, cred că Simone Elkeles a dorit să le facă ieșite din comun și așa au și fost, deși nu într-un sens neapărat pozitiv. Totuși, intervențiile lor de pe parcurs în încercarea de a-l ține în frâu pe rebelul Luis, au fost mai mult decât binevenite.

Din punctul meu de vedere, nu pot spune că am avut parte de cea mai strălucită încheiere a acestei serii, parcă ”Reacție în lanț” a cam scârțâit, a fost mai slab creat, atât în ceea ce privește conținutul cât și referitor la personajele principale care nu au reușit să epateze de această dată. 

Iată că am ajuns la finalul unei călătorii..interesante, să spunem. Am început cu mare entuziasm această trilogie, primul volum încă a rămas preferatul meu, dar pe parcurs interesul meu pentru ea a luat-o pe o pantă descendentă.

Știu că această serie, ”Chimie perfectă”, are foarte mulți fani, o mulțime de recenzii pozitive, entuziaste, dar pe mine nu m-a prins atât de tare în mreje. Parcă e prea copilăroasă, prea siropoasă, pentru gustul meu; poate mi-am pierdut eu capacitatea de a mă bucura de povești mai simple. Nu îi contest valoarea pe care o are în ochii altora, faptul că mulți pot iubi volumele, așa necomplicate cum sunt sau cum e stilul lor, dar nu au fost pentru mine, din păcate. Însă ar trebui să îi acordați o șansă, știți că părerile și trăirile diferă de la un om la altul, de la un cititor la altul.

Recomand seria ”Chimie perfectă” tinerilor, adolescenților în special, celor care citesc cu plăcere cărți despre ”fete bune și băieți răi”, care nu au un fir narativ complicat și complex și se parcurg foarte ușor, celor care sunt pasionați de poveștile de dragoste, în orice formulă ar fi ele scrise.

„Crezusem că Marco e eroul meu, însă se dovedise că mă înșelasem. Eroii nu sunt decât niște personaje fictive din basme. Nu există cu adevărat. Cel puțin nu în universul meu. Cu toate că Luis se purtase astăzi aproape ca un erou.”

”Uneori e bine să privim în urmă pentru că trecutul ne ajută să apreciem mai bine viitorul.”

”- Bine, dar nu uita: dacă așa v-a fost scris, atunci totul va fi bine. Mă întreb: dar dacă nu ne-a fost scris, atunci cât de rău poate fi?”

"Odată mi-ai spus că te fac să crezi că imposibilul e posibil. Iar tu m-ai făcut să cred din nou în dragoste, atunci când îmi pierdusem orice speranță. Îți mulțumesc că m-ai convins că iubirea nu e doar un basm.”

Carte primită de la Editura Leda pentru recenzie.