The magic of words (84)

Era imposibil să nu selectez câteva citate din "Zi după zi" de David Levithan. A fost destul de greu să aleg, fiind o carte minunată, plină de citate, dar am reușit. Am luat ceea ce cred că m-a impresionat cel mai mult... deși dacă aș reciti încă o dată cartea, cu siguranță aș mai găsi câteva. Totuși, am scos atâtea citate încât voi fi nevoită să fac două postări.
Așadar, aceasta este prima postare. Sper să vă placă la fel de mult cum mi-au plăcut mie. Enjoy them!

“Mă trezesc.

Imediat trebuie să-mi dau seama cine sunt. Nu e vorba doar de corp – de a deschide ochiii și a descoperi dacă pielea de pe brațe este oacheșă sau deschisă la culoare, dacă părul meu e lung sau scurt, dacă sunt gras sau slab, băiat sau fată, dacă am cicatrici sau nu. Corpul este cel mai ușor lucru cu care te adaptezi, dacă ești obișnuit să te trezești în fiecare dimineață în unul nou. Ceea ce poate fi greu de înțeles este viața, contextul în care se află corpul.

În fiecare zi sunt altcineva. Sunt eu însumi – știu că sunt eu însumi – dar sunt și altcineva.

Întotdeauna a fost așa.”

“Mi-e greu să mă uit la ea. Știu din experiență că în fiecare fată care stă pe margine se află un adevăr central. Și-l ascunde, dar în același timp vrea ca eu să-l văd. Adică, vrea ca Justin să-l vadă. Și e acolo, doar că inaccesibil. Un sunet care așteaptă să fie cuvânt.”

“Dau din cap. Dacă există un lucru pe care l-am învățat, acesta e următorul: toți vrem ca totul să fie bine. Nici măcar nu ne dorim să fie fantastic sau splendid sau nemaipomenit. Ne mulțumim să acceptăm să fie bine, fiindcă în majoritatea timpului bine este de ajuns.”

“Am mai văzut asta de prea multe ori. Devotamentul neîntemeiat. Acceptarea fricii de a fi cu persoana nepotrivită pentru că nu reușești să faci față fricii de a fi singur. Speranță cu tentă de îndoială, îndoială cu tentă de speranță.”

“Mă sărută. N-am mai sărutat pe cineva de ani întregi. De ani întregi nu mi-am mai îngăduit să sărut pe cineva. Buzele ei sunt catifelate ca petalele de floare, dar pline de ardoare. Nu mă grăbesc, las fiecare clipă să se reverse în următoarea. Îi simt pielea, răsuflarea. Gust esența apropierii noastre, savurez intensitatea momentului. Ochiii ei sunt închiși, iar ai mei sunt deschiși. Nu vreau să-mi rămână în minte doar ca o senzație. Vreau să-mi rămână în minte ca un întreg.”

“Mi-e greu.

M-am obișnuit foarte mult cu ceea ce sunt și cu felul în care funcționează viața mea.

Nu vreau niciodată să rămân. Întotdeauna sunt gata de plecare.

Dar nu în noaptea asta.

În noaptea asta mă obsedează faptul că mâine el va fi aici iar, eu nu.

Vreau să rămân.

Mă rog să rămân.

Închid ochii și îmi doresc să rămân.”

“Oamenii normali n-ar trebui să hotărască ce merită să fie ținut minte. Ți se dă o ierarhie, personaje care se repetă, ajutorul repetiției, al anticipării, autoritatea fermă asupra unei lungi istorii. Dar eu trebuie să hotărăsc importanța fiecărei amintiri în parte. Eu îmi amintesc doar o mână de oameni și, ca să fac asta, trebuie să am o memorie bună, pentru că singura repetiție disponibilă – singurul mod de a-i revedea – este să-i fac să-mi apară în minte.”

“Nu vreau să o iubesc. Nu vreau să fiu îndrăgostit.

Oamenii iau continuitatea iubirii ca pe ceva indiscutabil, tot așa cum iau continuitatea corpului lor ca pe ceva indiscutabil. Nu-și dau seama că lucrul cel mai bun la iubire este prezența ei regulată. Odată ce poți statornici asta, ai o temelie în plus la viața ta. Dar dacă nu poți avea acea prezență regulată, ai numai o temelie care să te susțină, mereu.”

“Vine o vreme când corpul preia controlul asupra vieții. Vine o vreme când dorințele corpului, nevoile corpului dau ordine vieții. Tu habar n-ai că îi dai corpului cheia. Dar i-o înmânezi. Si atunci el deține controlul. Te joci cu focul și focul preia controlul.”

“Îmi amintesc ziua de ieri și cum cărarea ce m-a dus prin întuneric părea într-un fel legată de ea. E ca și cum atunci când iubești pe cineva, acel cineva devine rațiunea ta de a fi. Și poate că e invers, poate fiindcă am nevoie de o rațiune de a fi m-am îndrăgostit de ea. Dar nu cred că e asta. Cred că aș fi mers înainte, orb la toate, dacă nu s-ar fi întâmplat să o întâlnesc.

Acum îmi las viața să deturneze celelalte vieți pentru o zi.”

“- […] Și în adâncul sufletului meu, știu că însemn enorm pentru el.

- În adâncul sufletului tău? N-ar trebui să cobori în adâncul sufletului tău ca să dai de iubire.”

“Povestea se complică și devine discutabilă doar în punctele mai delicate și asta din cauza incapacității de a ne da seama că, indiferent de religie, sex, rasă sau situație geografică, toți suntem asemănători în proporții de 98 la sută. […] Din cine știe ce motive, ne place să ne concentrăm asupra procentului de 2 la sută care e diferit, și majoritatea conflictelor din lume provin din asta.

Eu pot să trec prin viața mea doar datorită procentului de 98 la sută pe care îl au în comun toate viețile.”