vineri, ianuarie 31, 2014

Sacrificarea propriilor suflete. „Se numea Sarah” de Tatiana de Rosnay - Recenzie

Ne simţim mai puternici, inteligenţi şi importanţi, cu cât ştim cât mai multe lucruri, cu cât aflăm tot felul de informaţii, cu cât cunoştem mai bine trecutul şi prezentul, simţindu-ne stăpânul viitorului, asupra căruia credem că avem un fel de control. Dar, uneori, unele adevăruri e mai bine să rămână îngropate, pentru că întinarea mormântului lor poate răspândi multă tristeţe, revoltă, groaza, iar simpla dezvăluire a lor ar putea sfâşia inimi şi cutremura suflete..
Din clipa în care Juliei Jarmond, o americancă stabilită la Paris de mulţi ani, îi este desemnată scrierea unui articol despre deportarea de la Vel’ d’Hiv’, cu ocazia comemorării acestui eveniment nefast, ea va începe să pătrundă pas cu pas în adâncurile trecutului şi va desoperi lucruri îngrozitoare şi care au pus o pată neagră şi urâtă asupra poporului francez. Ea va descoperi că pe 16 şi 17 iulie 1942, 13152 de evrei au fost arestaţi la Paris şi ţinuţi la Velodrome d’Hiver în condiţii inumane, înfiorătoare, până au fost deportaţi la Auschwitz. Întreaga acţiune a fost una crudă şi oribilă, mai ales pentru că a fost dusă la îndeplinire chiar de poliţia franceză, care a trimis la moarte sigură, la gazare, proprii cetăţeni, dar ce e absolut terifiant e că şi copiii s-au numărat printre acei nefericiţi. 4115 copiii, 4115 suflete nevinovate, inocente, au fost supuse la un tratament crud şi rase apoi de pe faţa pământului, ca şi cum nu ar fi existat vreodată, ca şi cum nu meritau vreo clipă şi nu aveau dreptul să trăiască pentru că erau evrei.
Julia se ataşează tot mai tare de acest caz şi înaintează cu investigaţia despre această dovadă de inumanitate, care a fost cât mai muşamalizată posibil de guvernul francez; populaţia care nu a avut un contact direct cu ce s-a întâmplat nu ştie despre deportarea aceasta, nu s-a scris despre ea nici în manualele de istorie, iar puţinele plăcuţe puse în memoria celor ucişi sunt ignorate şi roase de rugină şi de timp, iar textul lor face referire doar la cruzimea naziştilor, vinovaţii universali.
De cealaltă parte a axei timpului suntem purtaţi în acea perioadă fatidică şi introduşi în povestea fetiţei evreice Sarah de 11 ani, care va fi ridicată împreună cu părinţii ei şi care îşi ascunde fratele în dulap, convinsă fiind că se va întoarce după el, neştiind unde merg şi ce o aşteaptă.
Cele două poveşti, ale Juliei şi ale lui Sarah, se întrepătrund la un moment dat, sunt legate de o întâmplare din trecut, iar ele se vor intersecta treptat şi în prezent. Jurnalista face o pasiune pentru această poveste, de când află de fetiţă se implică sufleteşte, emoţional, de parcă întreaga ei viaţă depinde de asta, suferă din cauza unei tragedii petrecute acum mulţi ani.
Cred că istoria e un tărâm fascinant dar şi plin de capcane, în care dacă intri, cu greu mai scapi cu mintea sănătoasă. Poate multe evenimente par fabulaţii, frânturi de amintiri cusute între ele pentru a le da o formă cât mai logică, dar tot ce ţine de Holocaust şi nazism e palpabil, real, reiese din cărţile scrise şi documentarele tranşante şi tragice, din durerea care urlă din ochii celor suferinzi, din imaginile absolut traumatizante.
Trecutul – creionat de vocea lui Sarah, se leagă de prezent prin Julia, iar cele două perspective alternează formând un întreg uimitor. Relatările fetiţei sunt directe şi totodată foarte pătrunzătoare, deoarece prezintă clar tot ce simte, vede, trăieşte. Începând cu nedumerirea şi confuzia de când e ridicată în miezul nopţii, fără să înţeleagă de ce, cu ce a greşit, continuând cu frica, deznădejdea şi toată gama de trăiri negre care i-au încărcat micul suflet în acele zile. Sarah e un copil inteligent, sensibil, puternic, care păstrează aprinsă speranţa în inima ei multă vreme, iar ceea ce conturează acest sentiment e cheiţa de la dulapul unde e ascuns fratele ei, pe care o păstrează ca pe o comoară. Puterea ei de înţelegere este impresionantă, iar momentul în care realizează ce o aşteaptă e dramatic.
Imaginile creionate de fetiţă sunt odioase: familii disperate, închise, tratate cu indiferenţă, care vor fi dezbinate la un moment dat.. copii murdari, flămânzi, plângând, smulşi din braţele mamelor lor de parcă ar fi fost nişte animale, care mai apoi au rămas singuri şi suferinzi. Mici suflete, mult prea inocente ca să înţeleagă ce se întâmplă cu ei, şi fără nimeni care să le întindă o mână de ajutor, sau măcar o privire, trataţi cu indiferenţă şi dispreţ chiar de cei care ar fi trebuit să îi apere.. Totul e de necrezut, dar totodată atât de pătrunzător, greu de digerat, de imaginat: duhoarea, foamea, urletele, le simţi, îţi taie liniştea şi te toacă bucăţele mici, te rod ca moliile. Ce m-a uimit e că şi în acele vremuri grele, nemiloase, mai sunt oameni, persoane cu un suflet cald, dispuse să ajute pe alţii, chiar cu preţul vieţii. Mi-a demonstrat că totuşi mai există o speranţă pentru umanitate.
Am văzut că unii au fost dezamăgiţi de stilul mai rece, jurnalistic, al Tatianei de Rosnay, unul nu atât de plastic, îmbrăcat în figuri de stil. Dar eu nu am simţit nici o clipă necesitatea înfloriturilor, exagerărilor, tertipurilor pentru a sensibiliza, deoarece durerea, disperarea, sunt acolo: ascuţite, tăioase, crude, reci, apăsătoare. Nu, nu cred că autoarea trebuia să apeleze la tehnicile atât de uzuale pentru a impresiona, simpla relatare a acelor întâmplări e de ajuns de înfiorătoare, impresionantă, capabilă să îţi bântuie nopţile şi să îţi trimită fiori reci pe şira spinării.
„Se numea Sarah” ne arată că monştrii nu sunt cei de sub pat, de care se tem copiii, nici cei din basme sau cărţi fantasy, monştrii putem fi chiar noi, oamenii. E de ajuns să aruncăm o simplă privire în trecut pentru a ne convinge de latura noastră nemiloasă. Un roman dur şi în acelaşi timp emoţionant, trist, o lecţie directă şi neplăcută despre omenire, speranţă, prietenie, vină, familie, curaj, viaţă, şi mai ales, moarte. 

Filmul realizat după carte, "Sarah's key" ("Elle s'appelait Sarah") a apărut în anul 2010. Nu mi-am făcut încă curaj să îl văd, doar uitându-mă la trailer mi-au dat lacrimile, cred că e sfâşietor. Şi imaginile din el o dovedesc. Puteţi vedea cast-ul complet AICI şi trailerul mai jos:

37 de comentarii:

  1. O recenzie superbă, dar acum nu ştiu dacă am curaj să citesc cartea:-? cred că o să îi dau o şansă deşi sunt convinsă că eu sunt singura care va avea de suferit:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiam ca exista si ecranizarea acestui roman?! O sa vad filmul inainte de a citi cartea, fiindca o am de foarte mult timp pe wishlist, si nu stiu daca fac rost de ea curand, asa filmul il pot vedea zilele acestea. Recenzia ta Krisz este din nou ampla, plina de detalii si cu toate acestea nu contine spoilere, pentru ca detaliile pe care tu ni le oferi sunt defapt sentimentele si trairile tale simtite atunci cand ai citit cartea. Foarte frumoasa recenzie, foarte frumos roman! Acum o saptamana cred...am vazut un documentar pe tvr in care supravietuitorii romani de la Aushwitz au povestit prin ce au trecut:I detaliile sunt infricosatoare, dormeau ingramaditi astfel incat nu aveau posibilitatea sa se rasuceasca, erau examinati nud si cei care aveau cea mai mica buba erau trimisi catre camera de gazare pentru a nu-i imbolnavi cumva pe ceilalti, li se dadea o zeama lunga din cartofi astfel ca ajunsesera niste scheleti ambulanti, la un momentdat la sfarsit au primit mancare atunci cand au fost eliberati si unii s-au repezit i au mancat foarte mult de foame si din cauza faptului ca stomacul se micsorase, au murit desi scapasera, de asemenea unii se duceau si puneau mana pe gardul electric pentru a se electrocuta si pentru a muri pentru ca le fusesera omorati membrii familiei, toata lumea era rasa in cap, gemenii erau folositi pentru experimente si mureau in cele din urma, alti oameni care din punct de vedere clinic erau sanatosi erau ucisi fara motiv doar pentru a-i speria pe ceilalti ramasi in viata, si exemplele pot continua...cei care au scapat cu viata si astazi se mai afla printre noi, considera ca au trait ce a fost mai rau si nu le mai este teama de nimic, criza financiara sau zapada sunt probleme minore in comparatie cu ceea ce au trait ei, fiindca au stat permanent cu teama la gandul ca vor muri, si-au pierdut familiile, unul din cei intervievati spunea cu lacrimi in ochi caisi iubea enorm mama si nu este zi in care sa nu se gandeasca la ea si la faptul ca nu a putut sa isi ia ramas bun de la ea si sa o sarute inainte de a fi omorata...si o sa ma opresc aici cu relatarea:( va recomand astfel de ddocumentare, aveti ce sa invatati din ele, o sa vedeti ca tragediile voastre sunt minore in comparatie cu tragediile altor oameni care s-au nascut a doua oara...mie imi place foarte mult istoria si imi plac cartile care trateaza astfel de subiecte tabu, fiindca numai cunoscandu-ne trecutul putem trai. prezentul si putem anticipa viitorul.

    RăspundețiȘtergere
  3. cartea asta este foarte apreciata, in ciuda povestii extrem de triste. mi-as dori sa o citesc, sper sa am ocazia sa mi-o cumpar. daca nu, la film sigur o sa ma uit

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie imi place cartea aceasta,imi place si recenzia.Si ieri am aflat ca exista si un film pe care vreau neaparat sa-l vad.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai scris o recenzie superbă pentru o carte ce pare a fi cutremurătoare. Este probabil una din cărţile care merită citite, deşi nu este foarte cunoscută, chiar dacă s-a făcut film după ea.
    Povestea mie mi se pare interesantă. Mă întreb care e legătura dintre cele două, adică poate Julia e descendentă directă a fetiţei:-?
    O să-mi cumpăr cartea cât de curând să o citesc şi eu :-?

    RăspundețiȘtergere
  6. E o carte foarte buna si chiar merita toata atentia cititorilor! :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Am citit cartea și am avut aceleași sentimente ca și voi. E clar una dintre cele mai impresionante lecturi și cred cu desăvârșire că poate schimba vieți.
    Am văzut trailerul acum și deja mi s-a făcut pielea de găină.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Alexandra si eu ma gandesc la lucrul asta, ca jurnalista este descendenta de-a micutei evreice. chiar sunt curioasa daca am dreptate:)
    @Catalina este socant ce ne spui...din pacate lucrurile astea au avut loc. una din cartile citite de mine de curand (Vremea ingerului) pomeneste de chunurile la care erau supusi evreii. cartea nu se compara cu aceasta, nu este chiar atat de socanta, dar ne arata cat deoribil erau tratati evreii. mi se pare groaznic, infioarator

    RăspundețiȘtergere
  9. Pare foarte interesanta si am inceput sa ador cartile care abordeaza astfel de teme, precum rasismul sau cruzimea fata de oameni ce nu apartin aceleiasi societati sau religii.
    Am mai auzit de aceasta carte, insa treceam superficial peste ea, coperta si numele nu ma duceau cu gandul la o tema atat de profunda si aici se dovedeste faptul ca nu trebuie sa judecam o carte doar dupa aparente.
    Ca de obicei citatele sunt superbe si imi plac si pentru ca arata cumva zbuciumul interior al fetitei ce este nevoita sa se maturizeze brusc. Imi place in special acesta: “Cum era posibil ca întregile vieţi să se schimbe, să poată fi distruse şi ca străzile şi clădirile să rămână neschimbate?”
    Cu siguranta va ajunge pe wish-list, la fel ca si "Culoarea sentimentelor". Trebuie neaparat sa le citesc.

    RăspundețiȘtergere
  10. Imi pare tare rau ca mai am examene si nu pot discuta mai multe pe marginea cartii, si nu pot sa va raspund fiecarui in parte. Saptamana viitoare mai am examene, si dupa termin cu ele in sfarsit. Daca doreste cineva Se numea Sarah in romana, pdf, sa imi dea un mail. Doar ca la fel, o sa va trimit ebook-ul la sfarsitul saptamanii viitoare, cand o sa fiu mai libera.

    RăspundețiȘtergere
  11. Te intelegem si iti uram muult succes!
    Iti voi trimite un mail putin mai tarziu pentru ca aceasta carte chiar mi-a starnit interesul si se pare ca este foarte apreciata.

    RăspundețiȘtergere
  12. am citit-o intr-o zi… e uimitoare ,dureroasa …despre copiii si parinti nevinovati sau doar vinovati prin faptul ca s-au numit evrei .despre umaninitate si inumanitate ,despre idei utopice,despre oameni ,sperante ..

    RăspundețiȘtergere
  13. Vreau si eu sa o citesc.Am auzit ca este atat de buna,plus comentariile voastre foarte bune.

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte frumoasa recenzia!! Am mai auzit de aceasta carte, dar doar atat. Am ramas doar la stadiul asta. :)))
    Poate intr-o zi va pica in mainile mele. :D

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Andreea Ilie
    Si eu sper la acelasi lucru.Sper s-o citesc si eu.

    RăspundețiȘtergere
  16. Wow, nu ma asteptam ca recenzia sa imi schimbe parerea. Krisz, cand ai timp trimite-mi si mie pdf-ul, sau o sa iti trimit eu un mail.

    RăspundețiȘtergere
  17. Da,este,intr-adevar,o recenzie foarte,foarte buna. :D

    RăspundețiȘtergere
  18. Andreea, nu vreau sa par rautacioasa, dar mi-ar face placere sa nu te mai repeti, adica intelegem (cel putin eu) din prima nu este nevoie sa lasi mai multe comentarii care sa spuna aceiasi chestie dar in moduri diferite. Stiu ca mai este putin pana se termina concursul de fidelitate si acesta poate fi un stimulent destul de mare, insa eu cand intru si vreau sa vad ce a mai comentat lumea nu-mi prea place sa vad un lucru spus de mai multe ori de aceiasi persona. Imi pare foarte rau daca te-am jignit sau ceva de genul si imi pare rau daca sunt singura care crede asta si am facut "acuzatii" nefondate :(

    RăspundețiȘtergere
  19. E cineva pe aici care a citit cartea si are pareri de impartasit? Chiar as vrea sa mai aud niste pareri, cred ca pana la urma o sa merg la biblioteca sa o iau, imi place mai mult sa simt cartea in maini xD.

    RăspundețiȘtergere
  20. Lupu Diana, si tu pui gen 7-8 -daca nu mai mult- comentarii per postare, desi limita e 4-5, asa ca nu prea ai deptul sa faci apel la regulament...

    RăspundețiȘtergere
  21. Denisa, nu ma refeream la regulament. Am spus ca faptul ca este un concurs in desfasurare poate fi un stimulent destul de mare pentru a comenta cat mai mult, insa nici chiar sa zici cam acelasi lucru in fiecare comentariu spus diferit.
    Imi pare rau daca va deranjeaza comentariile mele, eu comentez mai mult pentru ca am ajuns sa ma atasez de acest blog si de unele persoane care il frecventeaza si comenteaza la postari, asa ca imi face placere sa discut cu aceste persoane pe tema cartilor.
    Imi pare foarte rau daca te-am suparat, Andreea, pur si simplu mi-ar placea daca ai aduce ceva nou comentariilor tale sau daca ai dezvolta putin subiectul.
    Imi pare rau, Denisa, daca comentariile mele iti displac :( O sa incerc sa comentez mai putin si pe viitor o sa pastrez pentru mine lucrurile care ma deranjeaza :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Imi pare rau ca din cauza examenelor nu am mai putut urmari cu atentie parerile voastre si nu am mai avut cum comunica cu voi. Nu constat cu bucurie micile intepaturi dintre voi. Fiecare poate comenta cat vrea si cat simte, stati linistiti, noi luam in considerare 5 comentarii per postare de fiecare :) ne bucuram insa cand vedem ca unii nu se gandesc doar la regulament si concurs cand comenteaza.
    In ceea ce priveste calitatea comentariilor, problemele ivite ne-au facut sa cautam o rezolvare, si probabil de luna viitoare vom face o schimbare: vom da un premiu pentru cele mai frumoase comentarii, indiferent de nr lor, si unul pt cele mai multe.
    Apy, daca iti aruncai privirea asupra comentariilor celorlalti ai fi vazut ca cel putin doua persoane au mai zis ca au citit cartea si au spus pe scurt parerea lor.
    Cam atat am avut de spus momentan. O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  23. fetele eu sunt off topic acum pentru că am decis să renunţ la blog motiv pentru care vreau să vă urez succes în continuare, cât mai multe articole frumoase şi vreau să vă mulţumesc pentru că mi-aţi oferit ocazia să lecturez cărţi minunate .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne pare rau sa auzim asta, krisszu :( . De ce vrei sa renunti la blog?

      Ștergere
  24. Krisszu,si mie imi pare foarte rau.Dar,de ce?

    RăspundețiȘtergere
  25. Krisz&Andreea T. Nu prea stiu, asa am simtit, dar ma bucur ca va pot urmari chiar si asa. Am vazut asta acum de dimineata, probabil ca nu ma indentificam cu blogul, Totusi 3 ani a fost ceva .

    RăspundețiȘtergere
  26. Pai trei ani pe care ii puteai pastra. Puteai sa pastrezi blogul fara sa scri la el.

    RăspundețiȘtergere
  27. Da,oricum 3 ani au insemnat ceva.Felicitari pentru acestia!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Denisa, nu e chiar frumos ce spui, sunt aici oameni care participa la concurs, insa pe langa a castiga, comenteaza din pasiune pentru blog, un fel de respect. Eu una, nu comentez doar pentru a castiga, ci pentru a-mi arata sustinerea fata de blog. Ai vazut, Krisz ia in cosiderare doar 5 comentarii, deci nu ai de ce sa iti faci griji.
    Diana, nu trebuie sa crezi asta, ai dreptul sa iti spui parerea. Ah, Denisa, nu uita ca poate ea comenteaza din placere, la fel cum fac multi altii.

    RăspundețiȘtergere
  29. Ma bucur ca nu sunt singura care comenteaza din placere si ma bucur ca se iau in considerare doar 5 comentarii, asa nu vor mai fi nemultumiri (plus ca uneori imi dau si eu seama ca comentez destul de mult) :))

    RăspundețiȘtergere
  30. Pe mine una nu ma deranjeaza sa am o conversatie prin comentarii, asa e mai usor sa afli pareri si ce mai vrei sa afli. :D

    RăspundețiȘtergere
  31. Pare o carte foarte sentimentala,am sa-i dau o sansa.

    RăspundețiȘtergere
  32. Krisz, nu observasem ca mai multi si-au lasat parerea, scuze.
    Ma gandesc totusi sa ii dau o sansa.

    RăspundețiȘtergere
  33. Krisz, as dori si eu te rog frumos cartea in pdf. cand ai tu timp sa mi-o trimiti, nu e urgent:*
    adresa mea este dulce_yoana@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  34. Sigur Alexa! Maine am ultimul examen, dar dupa ce termin cu el ti-o trimit cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  35. Salut. Ai putea sa imi trimiti si mie, te rog frumos, cartea in format pdf? Adresa mea este: liviapostu@gmail.com
    Multumesc mult! Livia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citește și America de peste pogrom a lui Cătălin Mihuleac. O să rămâi uimit!

      Ștergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!