sâmbătă, ianuarie 18, 2014

Doi tineri care se îndrăgostesc unul de celălalt..de două ori. „Iubire” de Katie Cotugno - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Epica şi o puteţi comanda de AICI

ÎNAINTE
Există iubiri care se nasc subit, la fel de fireşti cum e respiraţia, şi persoane care iubesc pe cineva dintotdeauna. Se îndrăgostesc de farmecul lor, de modul cum zâmbesc, de tăcerea şi misterul care îi înconjoară. Reena Montero este una dintre acele fete care visează de mică la un singur băiat, chiar dacă asta sună a clişeu. Sawyer LeGrande, copilul prietenilor de familie ai părinţilor ei, a fost dintotdeauna în centrul atenţiei ei, l-a urmărit mereu şi admirat în tăcere, i-a dedicat vise şi speranţe, deşi el nu a dat vreodată semne că ar fi remarcat-o.
Până într-o zi, când un eveniment tragic îi uneşte şi îi atrage într-o relaţie furtunoasă, intensă, dar şi distructivă, cu multe lacrimi, zâmbete, euforie şi dezamăgire, şi din care va rezulta plecarea neaşteptată a lui Sawyer, inima frântă a Rennei, şi o copil, o fetiţă..Hannah.
După aproape trei ani, el se întoarce brusc şi îi ia prin surprindere pe toţi cei care îl credeau dispărut pentru totdeauna. Însă Sawyer a lăsat o mulţime de dezordine şi de lucruri nerezolvate după ce a decis să plece, iar acum va trebui să înfrunte trecutul tulbure şi să încerce să vindece rănile cauzate, să îşi găsească un loc acolo unde nu mai are unul.. Dar va mai putea el oare să facă asta?
DUPĂ
Am închis cartea uşor, cu melancolie, deoarece s-a terminat, dar şi cu un zâmbet în colţul gurii, cu mulţumirea sufletească de a fi primit o lecţie atât de curată de viaţă. Nu, nu a fost aşa cum mă aşteptam să fie, ci mult mai mult. Nu este doar povestea unei prime iubiri înflăcărate, dar eşuate, a unei relaţii care decurge prost, şi a doi tineri pe care îi ia valul şi fac o greşeală, ci o concluzie cuprinzătoare despre acceptare, înţelegere, maturizarea bruscă, adaptare, şi nu în ultimul rând.. iubire. 
Aceasta e genul de carte cu două fire narative care se îmbină, cel al trecutului cu cel al prezentului şi cu un stil special, captivant, cu care te delectezi pe parcursul lecturii. Nu sunt mulţi autorii care reuşesc să aibă ceva al lor, ca o semnătură proprie. Cum se întâmplă şi cu muzica: mulţi pot să cânte, au voci uimitoare, dar doar puţini au un timbru special, recognoscibil, unul pe care atunci când îl auzi îţi vine în minte imediat artistul. Katie Cotugno are o scriitură deosebită, care îţi atinge sufletul şi îţi rămâne în minte mult timp după ce ai păşit din lumea creionată de ea.
Modalitatea cum este structurată acţiunea, cu capitole de "După" şi "Înainte" alternând, e foarte interesantă, ingenioasă, aş spune, pentru că nu am mai dat de niciun roman care să fie astfel. Oferă cititorului bucuria de a avea o porţie dublă de trăiri, sentimente, aveţi norocul de a fi părtaşi la apropierea Reenei şi a lui Sawyer de două ori, de a le simţi emoţiile, stângăcia, regretele, drama. Veţi trăi astfel totul la intensitate maximă. Însă mă simt obligată să spun că acest mod original al autoarei de a împărţi cartea poate fi obositor sau greu de digerat de unii, pentru că trebuie să ai mintea limpede, să acorzi atenţie maximă fiecărei fraze, dacă gândurile îţi zboară în alte locuri în timp ce o citeşti e foarte uşor să te trezeşti într-o încâlceală apoi, să te simţi confuz. Da, „Iubire” te obligă cumva să fii acolo, trup şi suflet.
Reena este un personaj remarcabil; e puternică, ambiţioasă, determinată şi inteligentă. O aşteaptă în faţă o viaţă frumoasă, plină de succese, deoarece se pregăteşte să termine liceul cu un an mai devreme şi să ajungă la colegiul visat. Deşi e o fire mai retrasă, rece, are o slăbiciune, Sawyer, care cumva a reuşit, chiar dacă e aiurit şi indiferent să topească stratul de gheaţă din jurul inimii ei, însă alături de care va trece de la extaz la agonie. De ce? Pentru că el e oricum, numai potrivit pentru ea nu: e pierdut, iresponsabil, îi place să trăiască doar clipa, răneşte fără să-şi dea seama, greşeşte fără să conştientizeze, într-un cuvânt e un băiat rău, care îi aduce multe complicaţii fetei. Şi numai de ele nu avea nevoie acum, în această perioadă decisivă a vieţii ei.
Hotărârea ei şi puterea i-au rămas şi din clipa în care lumea începe să i se clatine. Ea a trebuit să treacă prin nişte clipe deloc uşoare: conştientizarea că e însărcinată la doar şaisprezece ani, că tatăl copilului ei a dispărut, că şi-a ratat şansa de a merge la un colegiu de top, şi în plus, părinţii şi aproape toată lumea i-au întors spatele, dar toate astea nu au împiedicat-o să meargă mai departe, când multe fete ar fi clacat, dacă erau în locul ei. Indiferent de toate dezamăgirile, Reena a străbătut cu voinţă prin furtuna problemelor ei, a luptat pentru fetiţa ei minunată, cu care are o legătură puternică, magică, e imposibil să nu simţi iubirea dintre ele, să nu te emoţioneze profund. Da, nu ai cum să nu o admiri şi pe Reena din prezent, poate mult mai mult, să îi admiri evoluţia. 
Dacă e ceva ce am apreciat mult la acest roman e că autoarea nu s-a sfiit să le ştirbească din perfecţiune personajelor ei. Nu, fiecare are defecte, fiecare exagerează, sunt irascibili, dramatizează, amândoi au problemele lor de comportament, nu sunt nicidecum perfecţi. Dar asta i-a făcut şi mai realişti, mai palpabili. În ciuda tuturor părţilor lor urâte, nu ai cum să nu empatizezi cu greutăţile pe care le au de depăşit, şi piedicile care şi le pun unul altuia, în special. Ce îi uneşte e chiar această luptă a lor de a-şi urma în viaţă drumul dorit, de a face ce le place, de a fi ei înşişi şi de a-şi trăi viaţa aşa cum vor. 
Am iubit personajele şi le-am urât. Apoi le-am iubit iar. Relaţia lor a fost ca un uragan menit să distrugă tot în calea lor, sau unul pe celălalt, şi chiar pe cititor. I-am judecat, însă nu aspru. Pentru că am stat şi am reflectat: da, ambii greşesc, mult, duc totul la extrem, dar nu e oare adolescenţa vârsta emoţiilor puternice, a sentimentelor arzătoare care te consumă, te macină? În plus, asta mai spulberă tinerelor din percepţia că relaţiile sunt perfecte, băieţii nişte prinţi, iar în jurul lor va curge lapte şi miere. Nu, viaţa reală nu e aşa, şi nici poveştile de iubire. Dar cu cât sunt mai expuse la durere şi dezamăgire acestea, cu atât devin mai solidificate, mai puternice.
Din ce am observat şi din părerile altora, această carte ori o iubeşti, ori nu, şi te legi de toate chichiţele. Un exemplu ar fi faptul că Sawyer nu îţi cere iertare pentru greşelile lui dar eu cred că mai important e faptul că vrea să le repare, şi face asta, scuzele oricum nu ar mai fi schimbat nimic.. De aceea nu ştii exact cui să o recomanzi, deoarece aprecierea ei ţine foarte mult de mentalitatea şi capacitatea de înţelegere a fiecăruia. Depinde cum e cititorul care o descoperă: un profesor sever sau unul mai cald, indulgent. 
 „Iubire” de Katie Cotugno ne arată că uneori sentimentele ne pot face să credem că suntem stăpânii lumii, ne căţărăm tot mai sus pe emoţiile şi aşteptările noastre, şi când începem să cădem în derivă, vom cunoaşte agonia, deoarece alegerile ambilor au un impact determinant, îi schimbă pe amândoi atunci când lucrurile scapă din control. Dar despre asta e prima iubire: despre tinereţe şi alegeri proaste, despre a deveni adult şi responsabil; despre îndârjire şi despre renunţare, despre durere şi speranţă.. despre fericire şi a doua şansă.
O poveste care are suişuri şi coborâşuri, exact ca în viaţa reală, dar tocmai asta o face mai frumoasă şi sinceră, mai fidelă inimii; pentru că o carte bună nu trebuie să fie întotdeauna drăguţă, sau perfectă, trebuie doar să te facă să simţi ceva. 

Carte primită de la Editura Epica pentru recenzie. 

41 de comentarii:

  1. Ce draguta e cartea! am mai auzit de ea, dar n-am citit-o inca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru recenzie! Sunt surprinsa placut:-) eu si personajul principal feminin avem ceva in comun, cu atat mai mult imi doresc aceasta carte. Daca sunteti curiosi sa aflati ce am eu in comun cu R:-) asteptati sa elaborez un raspuns despre prima mea iubire, singura si ultima!

    RăspundețiȘtergere
  3. felicitari pentru inca o recenzie superba ! in curand o sa devin saraca lipita pamantuli pentru ca, prin recenziile deosebite pe care care le realizezi, ma faci sa vreau sa-mi cumpar atat de multe carti, chiar si carti pe care pana acum nu le-am luat in seama, cum este in cazul de fata. recenzia mi-a demonstrat ca "Iubire" este mult mai mult decat o simpla carte despre...iubire, despre doi tineri pe care ii ia valul, asa cum ai spus tu.
    singurul lucru pe care il am in comun cu Reena este faptul ca si eu visez de foarte mult timp la un singur baiat, dar din pacate este o relatie imposibila...macar povestea ei a avut un happy end in final

    RăspundețiȘtergere
  4. Cele patru capitole pe care le-ai pus anterior cred ca le-am citit de vreo 10 ori, iar recenzia pur si simplu m-a facut si mai mult sa vreau aceasta carte. Cred ca am mai spus, dar si eu ador aceasta succesiune dupa-inainte, am mai citit o carte scrisa in acest gen: "Gradina uitata" si mi-a placut mult.
    Ma bucur sa aflu ca aceasta carte nu este doar despre iubire, asa cum imi sugera titlul pentru ca eu sunt adepta cartilor cu actiune, drame interioare, psihologie si chestii de genul.
    Cred ca voi astepta sa vad rezultatele concursurilor, iar daca voi fi ghinionista (din nou) imi voi cumpara cu siguranta cartea!

    RăspundețiȘtergere
  5. NU am vrut sa citesc mult din recenzie, insa nu m-am putut opri...
    Acum sper sa mai am surprize,
    desi sunt sigura ca nu ai dezvaluit prea multe.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am citit cartea, insa recenzia m-a facut sa imi doresc aceasta carte.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi se pare interesanta cartea.Am vrut sa o cumpar si sa o citesc dar sunt ocupata cu cititul cartilor pentru scoala (cat le urasc!)

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi doresc acest roman de prea mult timp si il am in toate wishlisturile. Recenzia este foarte interesanta si chiar ma captivat. Abia astept momentul in care am sa o citesc din scoarta-n scoarta.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Apy, cred ca inca au ramas muulte surprize nedezvaluite. Si eu abia astept sa pun mana pe carte si sa o devorez :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Effy O'Brien asa mi s-a intamplat si mie anul trecut aveam cam 20 de carti obligatorii, incearca sa sari paginile cu descrieri prea lungi si plictisitoare, iti garantez ca nu pierzi prea multe.

    RăspundețiȘtergere
  11. Si eu am incercat sa fac asa, insa pentru profesoara mea daca nu stii fiecare detaliu al cartii e ca si cum nu ai fi citit cartea :|

    RăspundețiȘtergere
  12. Lupu Diana, asta e nasol. Nu ar trebui sa ne oblice sa citim carti plictisitoare, poate daca ar fi mai interesante ar citi mai multi, zic si eu...

    RăspundețiȘtergere
  13. Mda... Unele carti scrise de scriitori romani chiar sunt dragute, insa cele pe care trebuie sa le studiem (cele vechi, antice si de demult) sunt foarte plictisitoare. De obicei dupa ce citesc o carte pentru scoala trebuie sa fac pauza cam o saptamana-doua ca sa-mi revin. De asta nici nu ma mira de ce multi urasc cartile si de ce cei care citesc sunt considerati ciudati :(

    RăspundețiȘtergere
  14. eu sincer nu m-am plans niciodata de lecturile pentru scoala. unele dintre ele chiar mi-au placut mult, cum ar fi Ion, Morometii, Moara cu noroc, etc. in schimb, poeziile nu mi-au placut deloc :))

    RăspundețiȘtergere
  15. La mine ar fi invers. Poeziile sunt mai acceptabile, unele chiar imi plac mult, insa Ion, Mara, Morometii, Ciocoii vechi si noi.. pur si simplu nu mi-au placut. Poate e de vina si faptul ca a trebuit sa le citesc din obligatie si sa retin fiecare detaliu minuscul din ele, dar nu mi-au placut..

    RăspundețiȘtergere
  16. Majoritatea lecturilor scolare mi-au placut, exceptie Viata ca o prada. Poeziile nu prea imi placeau...

    RăspundețiȘtergere
  17. @ lupu diana acum am vazut comentariul tau, Gradina uitata e in topul cartilor mele preferate, e supeeba, vreau si restul cartilor scrise de Kate Morton, Orele indepartate si Casa de la Riverton. Recomand tuturor cartile ei, sunt superbe

    RăspundețiȘtergere
  18. eu am citit doar Casa de la Riverton si mi-a placut foarte mult
    poate am sa incerc si celelalte carti ale ei :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Superba recenzia, ca intotdeauna!! <3
    Cele patru capitole nu mi-au potolit setea de a citi cartea cat mai repede. Le-am citit si recitit de n ori si tot nu ma satur de ele! :3

    RăspundețiȘtergere
  20. De obicei cartile pentru scoala nu sunt chiar foarte interesante, bineinteles ca sunt si exceptii alexa ioana. Poeziile chiar daca nu le inteleg pe deplin merg imi plac mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  21. De obicei cartile pentru scoala nu sunt chiar foarte interesante, bineinteles ca sunt si exceptii alexa ioana. Poeziile chiar daca nu le inteleg pe deplin merg imi plac mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  22. Daca iubesti o persoana poata sa dispara din viata ta si mai bine de 3 ani si tot sa o primesti cu bratele deschise..indiferent de cate ti-a facut sau nu.Pentru ca viata ta ar fi incompleta fara el...

    RăspundețiȘtergere
  23. @Laura, trebuie sa te contrazic. Daca te-a ranit o data, de unde stii ca nu o va face si alta data? Se spune ca trebuie sa tai raul de la radacini, nu sa-l lasi sa-ti cuprinda intreaga inima.
    Poate sunt eu mai realista sau am "conceptii demodate" dar ce conteaza putina suferinta pentru prevenirea suferintelor viitoare?
    De cateva zile am in minte acest citat: "Oamenii se obisnuiesc sa traiasca cu lanturile ce ii leaga" si chiar mi-a dat mult de gandit..

    RăspundețiȘtergere
  24. De acord cu ambele parti, depinde de fiecare. Aici sunt principii diferite, sincera sa fiu.

    RăspundețiȘtergere
  25. O carte cu un subiect super interesant,nu am auzit de ea pana acum....pare extrem de frumoasa si tulburatoare in acelasi timp!

    RăspundețiȘtergere
  26. @Carmen cartea este recent aparuta la Editura Epica, din cauza asta nu multa lume a auzit de ea, dar sunt sigura ca o sa se faca repede cunoscuta :)

    RăspundețiȘtergere
  27. @alexa, pana acum cred ca a devenit deja faimoasa, o carte atat de interesanta nu are cum sa treaca nevazuta. Orb sa fii si tot o observi :))
    @Apy, da, cred ca depinde de principii. Dar totusi nu poti sa-ti pierzi 3 ani din viata asteptand o amintire :-?? De aceea mi se pare foarte interesanta cartea "Iubire". Adica Reena nu pare sa-l astepte, se resemneaza cu cele intamplate si incearca sa mearga mai departe, iar atunci cand se reintalnesc se reindragosteste de el, adica nu l-a asteptat in tot acel timp: a trecut mai departe chiar daca in final tot de el a reusit sa se reindragosteasca. Cel putin asa mi se pare :-??
    P.S.: am reusit sa-mi cumpar cartea, in curand o voi avea in mana si o voi devora :))

    RăspundețiȘtergere
  28. @Diana lectura placuta si sa ne spui cum ti s-a parut cartea :)
    iar in legatura cu "nu poti sa-ti pierzi 3 ani din viata asteptand o amintire", discutabil...adica am trait-o pe pielea mea si cine e mai sensibil chiar nu poate trece peste anumite lucruri decat dupa o perioada mare de timp.

    RăspundețiȘtergere
  29. Multumesc! Inca nu a ajuns, insa sper sa o primesc cat mai curand, desi s-ar putea sa fie cateva intarzieri din cauza vremii :(

    Mai nou traiesc pe principiul: Creierul iti coordoneaza sentimentele. Si chiar da roade. Iti pui ceva in minte si daca chiar crezi ca se va intampla atunci se va intampla (in limita posibilului). Asa ca (in opinia mea) oricat de sensibila ar fi o persoana daca isi pune in gand sa treca peste un moment anume din viata atunci va reusi.

    RăspundețiȘtergere
  30. Wow, frumoasa poveste, iar recenzia ta m-a facut sa imi doresc sa o citesc si eu!

    RăspundețiȘtergere
  31. E foarte frumoasa cartea.Vreau si eu s-o citesc.Neaparat. <3

    RăspundețiȘtergere
  32. Cred ca am mai spus asta o data, dar cartile de dragoste ma inmoaie cel mai tare. Desi imi place actiunea, daca nu e si un pic de dragoste, parca nu merge...

    RăspundețiȘtergere
  33. @Apy,da sunt de acord cu tine.Daca nu e dragoste,tot degeaba :)))

    RăspundețiȘtergere
  34. In ultima vreme am citit cam multe carti de dragoste si acum incerc sa schimb stilul (ceva mister, actiune, sf, crime) si e destul de greu sa trec brusc de la un stil la altul.

    RăspundețiȘtergere
  35. Eu incerc sa citesc acum mai multe carti de dragoste,pentru ca am citit prea multe distopii.Incerc sa schimb genul. :D

    RăspundețiȘtergere
  36. Lupu Diana, asa ma simt si eu, parca prea multe carti despre dragoste am citit.

    RăspundețiȘtergere
  37. Eu invers.Am citit prea multe distopii.. :))

    RăspundețiȘtergere
  38. Andreea, multe dintre distopiile pe care le-am citit eu au si romance, insa este o combinatie frumoasa, cate putin din fiecare, pe cand cele de la Epica sunt de dragoste pura ca sa spun asa si acum vreau sa incerc iar ceva mai "cu coloana vertebrala" :))

    RăspundețiȘtergere
  39. Am asteptat ataat de mult recenzia voastra,dar se vede ca meritat<3

    RăspundețiȘtergere
  40. Imi place recenzia. Sper sa am ocazia sa citesc aceasta carte!

    RăspundețiȘtergere
  41. O carte frumoasă, care pe mine m-a impresionat și care mi-a dat de gândit.

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!