”Tăcere” (Îngerul Nopții #3) de Becca Fitzpatrick - Recenzie

Cartea o puteți comanda de AICI, de la librăria online Bookcity.

”Tăcere” (Îngerul Nopții #3) de Becca Fitzpatrick 

Când n-a mai rămas decât tăcerea, oare adevărul se va putea face, în sfârșit, auzit?

Într-o noapte rece de septembrie, Nora Grey se trezește singură în cimitirul din orașul ei, fără să știe cum a ajuns acolo sau de ce. Mai rău, descoperă că nu-și poate aminti nimic din ultimele cinci luni de viață. Se pare că e dată dispărută de săptămâni bune, iar familia și prietenii dau vina pe un răpitor misterios despre care, însă, nimeni nu are nici cel mai mic indiciu.

Odată întoarsă în siguranța casei sale, Nora încearcă să-și reia viața de zi cu zi. Merge la școală, își petrece timpul cu cea mai bună prietenă și încearcă să-l evite pe noul iubit al mamei sale, nimeni altul decât Hank Millar, tatăl dușmancei ei de moarte, Marcie.

Dar o voce interioară nu-i dă pace, îndemnând-o să-l caute pe cel vinovat de coșmarul pe care l-a trăit. Crâmpeie din trecut, cuvinte și imagini nepământene, fără nici o legătură cu traiul ei obișnuit, îi bântuie visele și îi dau stăruitorul sentiment că a pierdut o parte importantă din ea însăși.

Un șir de evenimente neprevăzute o aduce pe Nora față în față cu Jev, un străin frumos, cu ochii negri ca noaptea, care o înspăimântă și o atrage în același timp. El pare să aibă toate răspunsurile și … inima ei. Cu fiecare minut pe care îl petrece alături de tânăr, relația lor devine tot mai profundă, până când își ea dă seama că e pe cale să se îndrăgostească. Din nou.

O să vă spun din start că nu voi face și prezentarea pe scurt a acțiunii, cum obișnuiam, pentru că simt că aflați atât cât trebuie din descrierea de mai sus a cărții, cea de la editură, și chiar nu  consider necesar să mai spun eu ceva în plus. Sincer, nu vreau să dezvălui nimic fără să imi dau seama, așa că o să scriu doar gândurile mele și reacțiile de după ce am citit ”Tăcere” de Becca Fitzpatrick.
Din moment ce nu veți găsi o recenzie a volumului doi la noi, ”Crescendo”, trebuie să îl aduc puțin în discuție. O să spun că acesta este destul de static, și că Nora și Patch trec prin tot felul de complicații în relația lor. Problemele majore ale lor sunt cauzate de insecuritățile și gelozia lui Nora, care dovedește de multe ori că nu are încredere în el, când suspectează că între acesta și Marcie Millar există mai mult decât pare. Finalul este unul mai mult decât șocant, pur și simplu am rămas stană de piatră, nevenindu-mi să cred ce răsturnare de situație s-a produs, exact când erau și ei fericiți din nou. Vă dați seama cum am rezistat eu aproape un an în așteptarea continuării? Un nenorocit de an!
Nu o să mai insist asupra acestei cărți din serie, ci vă voi vorbi de cea mai recent apărută la noi, ”Tăcere”. 

Impresiile mele despre acest volum pe care l-am așteptat cu disperare (nu, nu exagerez) sunt din păcate dulci-amărui..sau mai bine zis amărui-dulci, dacă e să fiu mai exactă. De ce spun asta? Pentru că deși am fost foarte captivată de partea a doua a cărții, începutul m-a cam dezamăgit..ca să nu fiu o trădătoare și să spun plictisit. Nu știu câți dintre voi știți că atunci când Becca Fitzpatrick a scris seria ”Îngerul Nopții”, acum vreo zece ani (da, vă vine să credeți câți ani a durat până aceste cărți minunate au fost publicate ?) ea a gândit totul ca pe o trilogie. Dar interesele,  poate cei de la editură care nu pierd ocazia să mai facă rost de profit, mai ales când e vorba de ceva care a prins la tineri și se vinde bine, au decis să mai lungească seria și la final să aibă 4 volume. Bad, bad, idea. De ce spun asta? Pentru că se vede că Becca a tras de acțiune, și sunt capitole nu așa de interesante în ea.

Spre exemplu, partea de început, în care Nora nu își amintește nimic din viața ei de după ce l-a cunoscut pe Patch, sau informații legate de nefilimi, îngeri căzuți, lumea supranaturală, pe scurt. Trecând peste impresia ușoară că totul e cu puțin iz telenovelistic, e evident că acele capitole nu au fost asa interesante pentru mine (mai puțin părțile în care avea cele vise cu Patch), deoarece știam practic tot ce încerca Nora să își amintească. Era frustrant să o vezi cum stă și își chinuie mintea datorită familiarității unor lucruri, și deseori am simțit nevoie să îi strig în față ”Nora, come on, l-ai uitat pe Patch? Are you serious?!” – pentru că era o blasfemie să nu-și fi amintit de acest bad boy – heartbreaker – looking like a god, nu ? Noroc cu Scott, prietenul ei nefilim din copilărie, care a apărut și în acest volum, și a salvat cât de cât situația. I-a luat locul lui Patch în ceea ce privește replici sarcastice și tachinări, și chiar m-a făcut să îmi placă de el. Nu pot spune că mi-a atras foarte mult atenția în ”Crescendo”, dar aici parcă a fost altfel, mai nonșalant, mai interesant, a venit ca o gură de aer proaspăt pentru mine.

Altceva ce m-a intrigat în prima parte, a fost momentul în care descoperă despre lumea îngerilor, a doua oară. A fost mult mai..ok cu asta, de parcă era firesc. Trebuia să reacționeze.. altfel, nu știu, să fie mai șocată, prea a acceptat totul normal. În fine, asta nu m-a deranjat așa tare, doar mi s-a părut ciudat.

Însă pe măsură ce lucrurile au avansat, si Nora a ieșit din bula ei de ignoranță față de lumea din jurul ei și de cel care o iubește, am avut parte de aceeași magie caracteristică seriei ”Îngerul Nopții”. În ce constă asta? În suspine, inima care mi-a bătut mai tare, mi-am pierdut respirația în unele clipe, și tot amalganul acela de sentimente în ceea ce privește povestea uimitoare a celor doi, m-a cuprins și de data aceasta. Am avut parte de secvențe pline de acțiune, de teamă, emoție, de clipe în care vroiam să strâng pe cineva de gât (din personajele rele, desigur), dar și momente în care mă topeam ca un fulg în palma lui Patch, datorită farmecului lui personal, carismei, felului protectiv și iubitor și perfect de a fi. Mi-au lipsit cumva ironiile și replicile lui cu subînțeles, dar who cares, când e el acolo? Nici nu trebuie să deschidă gura că e tot ce trebuie ca să fiu feri.. um, să fie Nora fericită, scuze :)).

Cred că volumul a avut tot ce trebuie a doua parte – adrenalină, iubire, decizii dificile, o răsturnare de situație.. și ce răsturnare! Chiar nu mă așteptam la așa ceva și nu m-am gândit niciodată că ar putea degenera așa mult lucrurile. Sincer, nu pot spune că sunt mulțumită de evoluția poveștii, pentru că mereu am visat că și Patch își va recăpăta umanitatea, și la final vor fi amândoi oameni, și fericiți. Dar scriitoarea se pare că are pregătit alt final pentru noi, și rămâne de văzut care va fi acela, eu oricum îl voi aștepta cu sufletul la gură. Oricum, și direcția pe care au luat-o lucrurile e genială, părerea mea, chit că nu e ce îmi doream eu.

Am trecut și peste iritarea că cei de la Litera au pus altă copertă (cea originală era superbă, dar e drăguță și asta, însă era mai bine totuși dacă nu apărea cioara aia fără nicio legătură cu povestea), că au schimbat traducătoarea și se vede clar asta, din stil, anumite replici, și faptul că unele personaje și-au pierdut din personalitate și par altfel (cum ar fi Vee), peste monotonia din prima parte și șocul de la final.. iar impresiile mele sunt tot bune. 
Cred că seria ar fi fost perfectă dacă rămânea o trilogie, cum a gândit-o Becca inițial. Nu ar mai fi avut acele părți mai monotone, ci ne-am fi simțit continui ca într-un rollercoaster citind ultimul volum. Dar cine sunt eu să judec, la urma urmelor? Oricum m-am bucurat de volum, m-a făcut să visez, să îmi aduc aminte de ce îl iubesc pe Patch și de ce m-a făcut să fiu așa captivată de lumea acestor personaje supranaturale, a îngerilor căzuți și nefilimilor.

 Nu am cum să nu am decât o impresie frumoasă la sfârșit despre carte, pentru că seria asta e ca un copil pentru mine: te mai superi pe el, te dezamăgește uneori, dar nu ai cum să încetezi să îl iubești și să fie mereu important petnru tine. 

O să fiu foarte concisă, din nou, ca să nu îmi scape ceva și să aflați înainte de a citi cartea. De fapt, o să vă vorbesc despre cuplul lor, despre cum a evoluat. Am fost uimită din nou de dragostea lor, care deși a trecut peste atâtea obstacole, pericole, încă e puternică, din ce în ce mai puternică de fapt. 

Atât de prețioasă e încât Nora nu a putut uita complet de Patch nici când i-a fost ștearsă memoria, și undeva, în colțișorul ei, câteva amintiri cu el, senzații, emoții, au rămas. E ca și cum nimic și nimeni nu îi poate despărți, atât de intens e tot ce simt ei. E una dintre cele mai frumoase povești de iubire pe care le-am citit. 

Atunci când sunt împreună, simți chimia dintre ei, explozia de sentimente, de trăiri, sunt descrise atât de bine toate, și te fac inevitabil să visezi cu ochii deschiși. 

Patch încă a păstrat acea aură întunecată și misterioasă în prima parte, dar pentru că era constrâns de situație. Vă dați seama oare ce îngrozitor e ca cea pe care o iubești să nu își amintească de tine, să te întâlnești cu ea și să fii rece, indiferent, pentru că așa va fi ea e în siguranță? E ca și cum ți-ai smulge inima din piept și ți-ai călca-o singur în picioare. 

El s-a sacrificat pentru Nora în toate modurile posibile. A renunțat la șansa de a deveni om, sau de a avea o existență liniștită, fără să îi sufle în coastă arhanghelii (îmi stă pe limbă să spun mai exact, dar nu pot). Când credeam că nu mă mai poate uimi nimic la el, că a atins deja gradul perfecțiunii în mintea mea, el îmi demonstreză contrariul, îmi arată cât de incredibil poate fi, cât de protectiv și minunat. M-a sensibilizat enorm tot ce a făcut și încă face pentru Nora, faptul că e dispus să renunțe la tot ce are pentru ea, pentru binele ei. Cred că fiecare fată are nevoie de un Parch în viața ei, și dacă nu, măcar să vă bucurați de momentele din carte cu el, care sunt superbe. 
Serios, nu ratați sansa de a-l primi în viața voastră, de a-l descoperi, este un personaj uimitor din toate punctele de vedere. 

Nu trebuie să ratați continuarea acestei serii minunate, care vă va transmite o mulțime de senzații : fericire, tristețe, emoție, și care vă va ridica și coborî într-un rollercoaster de sentimente. Îngeri căzuți, nefilimi, Rai, Ian, bun, rău, toate se împletesc într-o poveste complexă, uimitoare, care vă va ține cu sufletul la gură în majoritatea timpului (cu mici excepții). Nu cred că mai are rost să spun nimic de personaje, mai ales cel masculin, care a depășit deja limita de senzualitate și frumusețe, atât exterioară, cât mai ales interioară. 

Vreți să simțiți că plutiți ca un înger? Citiți ”Tăcere” de Becca Fitzpatrick :)

~ Mulțumesc din suflet librăriei online Bookcity pentru șansa acordată de a citi acest volum atât de așteptat de mine, și îmi cer scuze că nu am apucat să pun mai repede recenzia, din cauza lipsei timpului~