"The Syndicate" de Shelena Shorts - Recenzie

Cu siguranță fiecare dintre noi posedă ceva în interior, care uneori ne face să ne îndoim de unele alegeri, alteori ne îndeamnă să facem ceva, de parcă ne-ar ghida din umbră, iar de multe ori ne ajută să decidem. Se numește instictul, dragii mei, acea mică voce din capul nostru care e mereu prezentă, și iese la lumină când simte că e nevoie..La femei l-aș numi al șaselea simț, acea capacitate de a percepe anumite lucruri, de a se îndrepta pe un drum pentru că simt că acela e cel bun. La bărbați nu știu cum să îi zic, dar cu siguranță îl posedă și ei. Întrebarea e: cât de des vă bazați pe instinct, sau aveți încredere în el? Uneori poate fi un prieten de încredere în viață, dar alteori e înșelător. Ce faci când el îți dictează să faci ceva mai nebunesc, sau ceva care poate încalcă unele dintre principiile tale, dar ai acea senzație săcâitoare că e bine să îl asculți, că ceva suprinzător și pozitiv te așteaptă la final?

Vasi Petrescu a trăit toată viața, până în acest moment, fidel regulilor sale, si Sindicatului, pe care îl consideră familia lui. El a fost crescut în spiritul lui, tatăl său a fost conducătorul acestei organizații care se ocupă în secret cu eliminarea hibrizilor, adică a bărbaților care au fost infestați cu un virus, și acum au devenit un pericol pentru societate. E un asasin, antrenat de mic pentru asta, și acum e cel mai bun, iar pe lângă alții ca el, mai sunt și Cititorii, cei care au un fel de viziuni și află numele hibrizilor, și Cercetătorii, care se ocupă cu investigarea lor, și găsesc toate informațiile necesare despre ei pentru a fi uciși discret, fără să fie vreun om martor.

Nimic nu pare neobișnuit cu viața lui, deoarece face un bine oamenilor. Rămas orfan, deoarece părinții lui au fost uciși, se dedică total Sindicatului, pe care îl ascultă orbește, și surioarei lui mai mici, singura rudă rămasă. Totuși, lucrurile încep să fie tot mai complicate, și conducătorul de acum, Henri, îl avertizează pe Vasi că un pericol uriaș pândește distrugerea organizației lor pentru totdeauna, că unul dintre ei îi va trăda. Lucrurile o iau razna când lui îi este plasată lui uciderea unei fete..ceea ce e e atât de neobișnuit și complet principiilor sale. Ei nu au omorât niciodată o femeie, și nici nu trebuie să facă asta, deoarece ele nu se pot înbolnăvi cu acest virus, sunt imune la el. Și atunci, de ce Henri tot insistă că trebuie să o lichideze, deoarece ea va aduce dezastrul Sindicatului?

Vasi e complet zăpăcit pentru prima dată, și nu știe ce să facă, el, care era mereu sigur pe sine. Își cunoaște ținta, o biată fată singură, care nu pare să aibă nimic malefic în ea, și nici nu are habar de lumea lui și de organizație, deși a avut niște vise cu el, și cu anumite creaturi – hibrizii.. 

Astfel, călăul ajunge să protejeze prada, și o prietenie se naște între ei, cel puțin temporar, până descoperă Vasi ce e în neregulă cu Riley, victima lui.. și treptat sentimentele dintre ei devin tot mai puternice.

El va trebui să ia o decizie crucială: să aibă încredere în instinctul lui, care îi spune că nu e nimic periculos la tănără, și să nu o ucidă, atfel trădându-și familia și scopurile ei, sau să asculte orbește de Sindicat și de ordinele lui? Să își asculte rațiunea, sau inima?

Am fost extrem de intrigată de această carte, de când am citit descrierea și am tras eu concluzia că numele personajului principal ar fi românesc, și nu m-am înșelat. Deși nu am înțeles cum de a decis scriitoarea ca România să aibă un rol important în romanul ei, pentru că Vasile, și familia lui, sunt originari din țara noastr, m-am simțit măgulită. Marea majoritate a personajelor au prenume românești..Adela, Ramona, Vasile, Stefan, Valentin, Alexandru, Daniel, ș.a.m.d, și la început am avut senzația că citesc un roman scris de o scriitoare româncă, care a fost tradus în engleză :)). Oricum, e un sentiment foarte plăcut.

Am citit în câteva ore cartea asta, nici nu mi-am dat seama sincer când am terminat-o. M-a prins serios, și am fost extrem de curioasă și intrigată de subiect, mi se părea unul inedit și interesant. Stilul e unul alert, plin de acțiune, deloc încărcat. Am avut parte și de momente frumoase, și de tachinări plăcute între Vasi și Riley, și m-au impresionat mult frământările lui interioare.. și unele replici sau concluzii ironice.

Mi-a plăcut mult de Vasi, de caracterul lui, de faptul că e o persoană nobilă, deșteaptă, corectă. E amuzant uneori, sau ironic e mai bine spus, profund altădată, protectiv și drăguț, sau nesigur uneori și revoltat..impulsiv. Toate astea, faptul că are și calități, dar și defecte, l-au făcut să pară extrem de uman în percepția mea. Însă, nu m-a emoționat povestea lor așa cum mi-aș fi dorit, deși e una foarte frumoasă, mai puțin sfârșitul cam forțat..și nici nu mi-a plăcut că mi-am dat seama de la început cine i-a ucis pe părinții lui Vasi.

Nu mi s-au părut foarte bine conturate unele personaje, dar cred că aici era și greu, pentru că sunt foarte multe. Nu mi-a plăcut de Riley, nu am reușit să îmi fac o părere despre personalitatea ei, și mi s-a părut..neclar comportamentul ei. Mereu am avut senzația că nu e un personaj bun, că e ceva malefic la ea, prea inocentă părea, și de aceea nu am putut să mă atașez de ea. Dacă ăsta era scopul scriitoarei, să ne facă să ne îndoim de ea, i-a ieșit de minune.

Însă, dacă Riley nu m-a convins, Rosie, sora lui Vasi, e genială! Plină de viață, amuzantă, sinceră, corectă, directă, iar tachinările dintre frați și ironiile au fost așa savuroase! Cât mi-aș fi dorit și eu să am un frate mai mare..

Dacă citești cartea cu atenție, cu siguranță vei învăța că nu trebuie să ai încredere orbește în cineva sau ceva, că ai dreptul la propriile tale alegeri, și, mai ales, să ai uneori încredere în instinct, pentru că știe el ce știe! Şi că dragostea e mai importantă decât datoria!

La final, am scos niște citate pentru voi, care mie mi s-au părut extrem de reușite și mi-au plăcut mult:

”One minute you're tempting me, the next you're groping me, and the next you're throwing me out. In case you didn't notice, I liked you. I liked you enought to go against orders to kill you. I liked you enough to come back here to make sure you were safe. And I liked you enough to give in to all last night. So now you know. I hope you have a fantastic, safe life. I'm out of here.” 

"But I like where I'm standing, and the way she looks at me as if I'm the only person in the world. I like the way she clings to me for protection; the way she manages to make me feel like I don't have to be here unless I want to; the way she felt last night. I could've kissed every inch of her and it wouldn't have been enough."

"I don't know why or what it will cost me, but yes. She makes me feel like someone I'm supposed to be. Someone I'll never be if she's gone. It makes no sense. But I don't care anymore."

THANK YOU SHELENA FOR BEING SO NICE AND SENDING ME AN ARC!