Book Lovers Challenge (8)

8.  Prezintă-ne cartea ta preferată din copilărie și spune-ne de ce te-a impresionat așa mult. Dacă mai ai cartea, arată-ne o poză cu ea :).

Nu am o carte preferată pentru că niciodată nu m-am încumetat să citesc una întreagă când eram micuță, deși citeam cărți care cuprindeau mai multe povești în ea. Știu, e cam tot una, doar pentru o ștrumfă ca mine, la acel moment, era cu totul altceva. De aceea voi alege o poveste care m-a impresionat până în adâncul inimii mele și niciodată nu o voi uita cât voi trăi, deoarece ea a fost cea care mi-a deschis ochii asupra vieții. Povestea se numește « Fetița cu chibrituri ».

Îmi amintesc foarte clar ziua în care am citit-o. Era într-o seară când eram singură acasă. Fratele meu era pe afara cu fetele pe care le detestam ( specific surorilor ), iar tatăl meu era la lucru. Așa că plictiseala m-a îndemnat să citesc această poveste care s-a dovedit a fi scurtă, dar cu atâta însemnătate. A fost prima mea poveste la care am plâns în hohote. În timp ce o citeam, credeam cu atâta ardoare că fetița va găsi o familie care o va iubi, că până la urmă Moș Crăciun i se va arăta și va face un hocus pocus și tot ce i-a lipsit în viață, va primi în acel moment. Inima mea naivă credea cu adevărat că va avea un final fericit fiindcă așa erau toate poveștile frumoase pe care le citeam pe atunci. Dar nu s-a dovedit așa cum mintea mea copilăroasă se aștepta să fie.

Nu mi se părea corect să moară o persoană atât de gingașă și bună cum era acea fetiță. Nu vroiam să cred că așa ceva se poate întâmpla…

Însă, cu timpul, am înțeles. Am înțeles că viața e mult mai fragilă decât conștientizam. Am realizat că sunt multe persoane care ar da orice să aiba un frate cu capul în nori sau un tată care lucrează până târziu  pentru copii lui. Problemele mele păreau insignifiante în comparație cu cele ale fetiței.

Ea nu avea un frate cu care să se joace și să se ciondănească, nu avea un tata care o făcea să se simtă cea mai specială fată când îi vedea zâmbetul părintesc îndreptat spre ea. Nu avea o multime de lucruri pe care, eu le aveam.

Această poveste care are doar câteva pagini, m-a învătat să fiu fericita de viata pe care o am, deoarece alții ar da orice să o aiba pe a mea ; m-a învățat să fiu mai deschisă în ceea ce privește lumea din fața mea deoarece, dincolo de naivitatea mea specifică unui ștrumf,  trăiesc alți ștrumfi mai prăpădiți, neajutorați și neiubiți. Cel mai important, însă, m-a învățat să conștientizez că nu sunt singură în viață, pentru că, chiar dacă ceilalți copii nu au aceeași poveste ca și mine, și chiar dacă unele sunt mai grave decât altele, în sufletele noastre există ceva ce ne leaga, ceva ce e mai presus de orice : o lumină mică, luminată de un singur chibrit, dar împreună lumina se intensifică, dând viață acelui sentiment pe care îl căutăm neîncetat: iubirea.

Cartea din care am citit pentru prima dată « Fetița cu chibrituri » nu o mai am, fiind dată la alți copii pentru a-i cunoaște povestea, însă buna mea prietenă mi-a oferit exemplarul ei, pentru a rămâne pe veci în biblioteca mea. Mulțumesc mult, Adri ! 

P.S. Va face Krisz un later edit cu răspunsul ei.

Next time:

9.      Poți să intrii în corpul unui personaj pentru două zile. Ce ai face în această perioadă, ce el/ea nu a făcut? Ce greșeală i-ai corecta și de ce? Ce schimbare ai face în viața ei/lui?