joi, august 16, 2012

Book Lovers Challenge (8)


8.  Prezintă-ne cartea ta preferată din copilărie și spune-ne de ce te-a impresionat așa mult. Dacă mai ai cartea, arată-ne o poză cu ea :).

Nu am o carte preferată pentru că niciodată nu m-am încumetat să citesc una întreagă când eram micuță, deși citeam cărți care cuprindeau mai multe povești în ea. Știu, e cam tot una, doar pentru o ștrumfă ca mine, la acel moment, era cu totul altceva. De aceea voi alege o poveste care m-a impresionat până în adâncul inimii mele și niciodată nu o voi uita cât voi trăi, deoarece ea a fost cea care mi-a deschis ochii asupra vieții. Povestea se numește « Fetița cu chibrituri ».
Îmi amintesc foarte clar ziua în care am citit-o. Era într-o seară când eram singură acasă. Fratele meu era pe afara cu fetele pe care le detestam ( specific surorilor ), iar tatăl meu era la lucru. Așa că plictiseala m-a îndemnat să citesc această poveste care s-a dovedit a fi scurtă, dar cu atâta însemnătate. A fost prima mea poveste la care am plâns în hohote. În timp ce o citeam, credeam cu atâta ardoare că fetița va găsi o familie care o va iubi, că până la urmă Moș Crăciun i se va arăta și va face un hocus pocus și tot ce i-a lipsit în viață, va primi în acel moment. Inima mea naivă credea cu adevărat că va avea un final fericit fiindcă așa erau toate poveștile frumoase pe care le citeam pe atunci. Dar nu s-a dovedit așa cum mintea mea copilăroasă se aștepta să fie.
Nu mi se părea corect să moară o persoană atât de gingașă și bună cum era acea fetiță. Nu vroiam să cred că așa ceva se poate întâmpla…
Însă, cu timpul, am înțeles. Am înțeles că viața e mult mai fragilă decât conștientizam. Am realizat că sunt multe persoane care ar da orice să aiba un frate cu capul în nori sau un tată care lucrează până târziu  pentru copii lui. Problemele mele păreau insignifiante în comparație cu cele ale fetiței.
Ea nu avea un frate cu care să se joace și să se ciondănească, nu avea un tata care o făcea să se simtă cea mai specială fată când îi vedea zâmbetul părintesc îndreptat spre ea. Nu avea o multime de lucruri pe care, eu le aveam.
Această poveste care are doar câteva pagini, m-a învătat să fiu fericita de viata pe care o am, deoarece alții ar da orice să o aiba pe a mea ; m-a învățat să fiu mai deschisă în ceea ce privește lumea din fața mea deoarece, dincolo de naivitatea mea specifică unui ștrumf,  trăiesc alți ștrumfi mai prăpădiți, neajutorați și neiubiți. Cel mai important, însă, m-a învățat să conștientizez că nu sunt singură în viață, pentru că, chiar dacă ceilalți copii nu au aceeași poveste ca și mine, și chiar dacă unele sunt mai grave decât altele, în sufletele noastre există ceva ce ne leaga, ceva ce e mai presus de orice : o lumină mică, luminată de un singur chibrit, dar împreună lumina se intensifică, dând viață acelui sentiment pe care îl căutăm neîncetat: iubirea.
Cartea din care am citit pentru prima dată « Fetița cu chibrituri » nu o mai am, fiind dată la alți copii pentru a-i cunoaște povestea, însă buna mea prietenă mi-a oferit exemplarul ei, pentru a rămâne pe veci în biblioteca mea. Mulțumesc mult, Adri ! 

P.S. Va face Krisz un later edit cu răspunsul ei.

Next time:
9.      Poți să intrii în corpul unui personaj pentru două zile. Ce ai face în această perioadă, ce el/ea nu a făcut? Ce greșeală i-ai corecta și de ce? Ce schimbare ai face în viața ei/lui?

15 comentarii:

  1. Ai citit Fetiţa cu Chibrituri? Incredibil! Credeam că sunt singura care a citit cartea. Toată lumea mă întreba: 'da ce carte mai e şi aia? Cartea e genială! Am plâns când am citit cartea. Mi se părea nedrept totul! Când a murit la final n-am putut să mă mai opresc din plâns. Cred că a fost momentul când mi-am dat seama cât de rele sunt unele lucruri. La mine a fost a doua carte sau cam aşa. Felul cum a murit de frig a fost crud, prea crud, dar măcar eu sper că a ajuns cu bunica ei, măcar atât merita acel sufleţel părăsit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sscuze de insistenta, insa ai primit mailul meu?-date castigatoare concurs de fidelitate-

    RăspundețiȘtergere
  3. Monica, ti-am trimis acum mail.
    Ştefana Alexandra, nu avea cum sa fiu singura care a citit povestea asta:)). Ma bucur ca povestea fetitei a fost citita de mai multi. Merita:D

    RăspundețiȘtergere
  4. As putea spune ca este unul dintre cele mai frumoase raspunsuri la aceasta provocare! :) Si mie mi-a placut foarte mult povestea. eu nu am o carte numai cu ea. Am o carte cu toate povestile lui Andersen cu care m-am delectat linistita zile intregi...:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Tin minte si acum momentul in care am citit-o: la sfarsitul clasei a doua, o primisem ca premiu, stateam pe scaun in timp ce mama imi impletea parul. Si cum ma plictiseam, am zis sa citesc. Si la final am plans si eu in hohote.
    Dar, finalul nu este atat de nefericit din punctul meu de vedere. Fetita suferea de frig si foame, se chinuia in lumea asta rea si in final a ajuns la caldura, acolo unde este ocrotita, alaturi de persoanele care o iubesc si a scapat de chin.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si mie mi-a placut foarte mult:"fetita cu chibrituri",am ramas foarte impresionata de ea si m-a emotionat enorm.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu nu am citit-o. Ci ne-a citit-o invatatoarea la gradinita. Imi amintesc ca era iana atunci cand educatoarea ne-a spus povestea. Imediat cum am ajuns acasa, m-am dus in camera mea si am izbucnit in plans. E o poveste ce atinge la suflet :( Si eu care credeam ca eram singurul copil care plansese :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Cand eram micuta inainte de culcare mama imi citea cate o poveste. Cand mi-a citit pentru prima oara "Fetita cu chibrituri" am plans, a fost povestea mea preferata, de atunci in fiecare seara mama mi-o citea, asta pana cand am invatat sa citesc, si de aunci o mai citesc din cand in cand. Imi aduce aminte de copilarie.
    In general, povestile lui Hans Christian Andersen sunt geniale. A fost unul din autorii mei preferati in copilarie.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am varsat atatea lacrimi peste povestea Fetitei, incat sunt sigura ca pe paginile alea inca se mai vad urmele. Am strans cartea in brate de atatea ori, copila fiind :)) Inca nu-mi vine sa cred ca acea carte e in mainile tale si ma pot doar bucura ca acum e la tine.
    Chiar daca am tinut si tin enorm la aceasta poveste, mai ales ca am muuulte muuulte amintiri cu ea :)) ma face doar sa zambesc si sa fiu fericita, stiind ca te bucura atat de tare:)
    Multumesc ca-mi esti o prietena adevarata si felicitari pentru acest post, scris superb, ca de obicei!

    RăspundețiȘtergere
  10. mmm si eu am citi fetita cu chibriturio.Cred ca prima carte care m-a facut sas plang,..si prima carte citita..desi nu am mai avut atunci curajul sa ma mai apropii de ea..era prea trista..

    RăspundețiȘtergere
  11. Si eu am citit "Fetita cu chibriturile", este o carte ce merita citita. Chiar am plans cand am citi-o , desi eram destul de mica (9 ani cred ca am avut)

    RăspundețiȘtergere
  12. Si mie imi placea aceasta carte. Cred ca inca o mai am in biblioteca :D

    RăspundețiȘtergere
  13. doamne eu chiar credeam ca eram singura ce a citit-o .Dar e bine ca nu numai eu am plans la povetsioara asta...:)si ca mai sunt si alti la fel ca mine:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Sper ca , intr-o zi , si copii nostri sa mai aiba sansa sa citeasca operele astea... chiar daca vor trai in puf, chiar daca va fi o vreme urata, chiar daca tehnologia va avansa enorm incat ei nici nu vor stii ce inseamna chibriturile, sper totusi sa aiba sansa sa invete din lectia asta, din viata fetitei cu chibrituri, cu vise, cu sperante.. :(

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!