"Tristeți de sucub" de Richelle Mead - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

Prietenii pot apărea de oriunde, oricând. Prietenii pot ieși, până și dintr-o carte. Știați asta? Nu de mult, am prins drag de un personaj dintr-o carte. Complexă, directă, perfectă, cu un suflet vândut iadului, Georgina Kincaid a reușit să mă facă să o privesc ca pe o prietenă: cu bune, și cu rele, cu calități și defecte, deoarece cel mai important într-o prietenie e să îți accepți prietenii așa cum sunt, nu să dorești să schimb ceva din personalitatea lor. Georgina este acel gen de persoană la care oricum nu ai ce să schimbi pentru că e perfectă așa cum e.

Primul volum din seria Georgina Kincaid, “Tristeți de sucub”, publicată la o editura Leda, pentru care îi mulțumesc profund pentru asta, mi-a dat peste cap topul celor mai bune cărți citite, așa încât am pătruns cu ușurință în lumea fantastică creată de geniala Richelle Mead. 

Povestea sucubului sexy ce-și trăiește “eternitatea” printre oameni începe exact ca orice femeie care se respectă: la serviciul ei. Folosindu-se de farmecul ei de neîntrecut, de puterea ei de convingere și de frumosul trup pe care și-l poate modela așa cum vrea, Georgina seduce muritori ( nici măcar nu se străduiește prea tare, căci toți îi cad la picioare ) și le absoarbe energia, echivalentă cu… câțiva anișori din viață.

Nu începeti cumva să o judecați. V-am avertizat de la început că prietena mea are și calități și defecte, așa că faceți bine si citiți până la sfârșit ca să vedeți de ce o îndrăgesc așa mult. Promit, nu veți regreta.

Rea, pasională, Georgina se transformă din simpla angajată a unei librării, din femeia ce nu-și dă întâlniri niciodată, în sucubul fermecător ce “rupe” cluburile în două, la propriu.

Și cum lucrurile nu sunt niciodată prea liniștite, în viața ei sentimentală apar cei doi bieți muritori, ce o fac să se gândească la încălcarea proprii ei reguli : “ fără întâlniri cu bărbații de treabă ”.

Trebuie să recunosc că nu m-ar fi deranjat să fiu, de-a dreptul, curtată de fermecătorul profesor de lingvistică, excepționalul dansator, Roman… și nici de timidul scriitor Seth Mortensen, idolul Georginei.

Toate ca toate, Georgina este o femeie în toată firea, se poate descurca atât cu meseria de sucub, librăria, viața de veșnic îndrăgostită, însă atunci când, în lumea nemuritorilor crimele își fac apariția zdruncinând întreaga credință pe care Georgina o avea de la începutul vieții sale, sucubul nostru drag este prins la mijloc, fiind văzută ca un veritabil suspect.

Nu vă faceți griji, alături îi sunt bunii ei prieteni, pe care trebuie să recunosc că îi ador, așa numiții “cei trei prostovani ai lui Georgina”, Cody, Peter și Hugh, doi vampiri ce nu omoară oameni, și un drăgusor al “naibii” de simpatic. Nu mă puneți să aleg un favorit dintre cei trei… căci fiecare reprezintă o parte importantă din Georgina, la fel ca “șeful”, arhidemonul din Seattle, Jerome, și bunul său prieten, îngerul Carter, aceștia din urmă formând una dintre cele mai ciudate, dar speciale prietenii. Un demon și un înger, cine s-ar fi gandit? Normal, normal, Richelle Mead!:))

Astfel, uneori ajutată , alteori pe propria răspundere, ea pornește într-o “aventură” ce-i întrece puterile de femeie sexy, de nestăpânit, investigând nu doar crimele, ci și o mare parte din legile existenței iadului și a raiului.

E prima dată când îmi scriu oficial (neoficial, eu cred că s-a regăsit în orice recenzie :)) ) impresiile despre o carte. Dacă cumva o dau în bară, să stiți că e din cauză că sunt începătoare.

Întotdeauna am apreciat fiecare carte deoarece fiecare scriitor aduce ceva nou în cartea sa, chiar dacă subiectul dezbătut în cartea cutare, a mai fost folosit și de alți autori. Fiecare carte e specială în modul ei, deoarece scriitorul în sine e special, nimeni nu e la fel, nici măcar gemenii. De când am citit seria “Academia vampirilor”, am știut ce fel de autoare e Richelle Mead: inteligentă, amuzantă, originală, îmbinând cu succes acestea, astfel creează ceva frumos și fascinant. În fiecare carte aduce ceva nou, un lucru peste care nu am mai dat niciodată în toata viata mea de cititoare ( nu sunt la fel de veterană ca Georgina, deoarece eu nu sunt nemuritoare ca ea, dar fac și eu ce pot :)) ). Pentru mine, „Tristeți de sucub” a fost prima carte care avea ca temă viața unui sucub. Auzisem vag despre acești sucubi, și vroiam foarte mult să aflu mai multe despre ei. Am fost foarte bucuroasă să aflu că într-adevăr cineva a scris despre ei și am fost și mai bucuroasă să aflu că însăși Richelle Mead a făcut-o. 2 în 1, Georgina Kincaid:>.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e că, deși sucubii, în esența lor, sunt ființe ale diavolului, Richelle Mead a arătat cu naturalețe că Georgina nu este definită doar din acest punct de vedere. Georgina poate fi catalogată foarte ușor ca o persoană ce a făcut o greșeală imensă din cauza naivității, de care dă dovadă orice om la un moment dat, și plătește scump pentru a-și ispăși pedeapsa. Georgina, în esența ei, este o ființă umană, chiar dacă și-a vândut sufletul iadului. Am admirat-o pe Georgina pentru puterea ei, de care a dat dovadă de când și-a ales drumul, căci, prin naivitate, bunătate și prin conștiința sa de „om bun”și-a pecetluit soarta.

În aparență, este acel sucub care se tranformă în fantezia oricărui bărbat pentru a corupe sufletele lor slabe să se lase pradă în lumea dementă a iadului. Însă, sufletul ei încă se zbate pentru speranța care niciodată nu moare în inimile oamenilor.  

Chiar trebuie să spun mai multe despre Georgina? Cred că deja v-ați dat seama cât de “demon sexy și plin de glamour” este. Deși aparține “forțelor iadului” , ea își păstrează o anumita… cantitate de bunătate. Prin simplul fapt că absoarbe ( mai bine zis, fură ) energie doar când are neapărat nevoie ( sucubii practic sunt damnate deoarece ele pot supraviețui doar dacă fură regulat energie de la nemuritori ) prin simplul fapt că nu rănește bărbați de treabă, ea dă dovadă de… bunătate. Da, cred că acesta e cuvântul.

Deși la vârsta ei, aș putea spune că a trecut prin toate, că a văzut de toate, și că deja le-a făcut pe toate, în esență, Georgina este la fel de naivă, bună ca orice altă fată de 20 de ani. Să nu credeți că mănâncă orice “gălușcă” trântită de orice bărbat de pe stradă, dar are talentul de a vedea dincolo de aparențe, și de a-și da seama ( într-un final) de adevărata față a celor de lângă ea. Am spus mai sus că îmi este ca o prietenă… De ce ? Însuși numele ei îmi aduce aminte de persoane dragi mie ( George și Krisz ) . Alte motive? Am râs cu ea, am țipat la ea, am vrut să o strâng de gât și să o iau în brațe, am vrut să o plesnesc și, în același timp, am vrut să-i șterg urmele trecutului misterios ce o apasă, indiferent de locul în care se află. O prietenie ideală între noi, nu?

Cody, Hugh, Peter - trupa de șoc. Gașca nebunaticilor, toți pentru unu’ și unu’ pentru toți, varianta iadului, necenzurată. Trebuie să spun mai multe? Doar atât: Îi ador!

Seth, scumpul și adorabilul scriitor, cu o doză infinită de bunătate îmbuteliată bine de tot, reușește să trezească în Georgina sentimente amorțite de multă vreme. Seth este acel tip care se exprimă atât de bine în fața calculatorului, încât frânge inima oricărei femei prin cuvintele sale ( scrise ), însă tot asta se va întoarce împotriva lui, căci remarcabilul scriitor al seriei cu Cady și O’Neill, renunță la multe lucruri din viata sa personală, pentru personajele sale dragi… în concluzie, Georgina este prinsă la mijloc între bărbatul Seth și scriitorul Mortensen, care sunt foarte diferiți :)).

Roman este unul dintre cele mai bune “bunăciuni” create de o minte sclipitoare, asemenea minții lui Richelle Mead, care oricum are talentul de a crea astfel de bărbați. Romantic, senzual, încăpățânat și curajos, el devine un fruct interzis, din care Georgina mușcă fără abțineri. Și cum fiecare dintre noi avem o parte pe care o ținem la depărtare de “public”, Ramon este nu doar un bărbat demn de coperțile revistelor cu cei mai sexy bărbați, ci și un adevărat… să vă spun, să nu vă spun? Vă las mai bine să-l descoperiți voi, citind cartea :)).

Oricât de mult îmi place coperta noastră, ador prima copertă pe care am găsit-o. E artistică și arată într-un mod misterios “brațele” iadului care au înconjurat-o strâns, acest lucru arătând condiția ei eternă. Voi ce spuneți ?

După această recenzie, aș putea spune că nu v-o recomand? Nici gând. Nu veți regreta. Cei care ați citit seria Academia vampirilor, cu siguranță veți îndrăgi această serie. Cei care nu au făcut-o... ei bine, ar trebui să le citiți pe ambele:)). De ce? Nu este doar o poveste despre o fată cu o viață imposibilă și atrăgătoare, este vorba despre acceptarea sinelui, cu bune și rele, și găsirea de echilibru în această lume nebună în care trăim cu toții.