Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

Cu toți avem vise… la un moment dat, eram așa cuprinsă de cuvântul “vis”, încât deveneam absorbită de diferitele sale forme, înainte de a visa. Visele sunt, pentru mine, un simbol, o culoare amuzantă pe o pată neagră, un avertisment, sau… pur și simplu o poveste împletită în subconștientul meu. 
Visele sunt de atâtea feluri, încât nici nu le pot înțelege pe toate. Când spun “visez”, mă gândesc, adesea la o dorință ascunsă, ce atinge, de multe ori, aripile imposibilului. Visele sunt atât de frumoase, încât dor, pentru că… știi că se termină, iar la final, te trezești, și chiar dacă încerci să închizi ochii iar, de cele mai multe ori el nu se mai întoarce înapoi. Din această cauză visele sunt atât de efemere, iar prin natura lor conștientizăm frumusețea lor.

Acest lucru și-l va da seama și Georgina Kincaid, în volumul al treilea “Vise de sucub”, publicat la editura Leda, căreia îi mulțumesc enorm pentru șansa de a citi această serie impresionantă, această poveste unică, originală, cu niște personaje incredibile.

Trebuie să recunosc, m-am gândit mult la acest volum, în mare parte, este exact la fel ca primele două, cu o putere de a te “acapara”, și a te ține strâns în “mrejele” paginilor, autoarea reușind să transforme volumul în unul axat mai mult pe latura psihologică, cu același stil incredibil – amuzant, simplu, complex, plin de replici usturătoare, scene hot și  personaje mai mult decât complexe, personaje ce evoluează și te obligă să le placi, pur și simplu, chiar dacă au un rol aproximativ negativ :)). Astfel, Georgina, sucubul sexy, diabolic de  strălucitor, cu o față superbă, un trecut înspăimântat de umbre, și o inimă prea… încăpătoare pentru un sucub aflat în “slujba iadului”,  ajunge să treacă prin prea multe probleme, dar nu vă faceți griji. Georgina este cea mai descurcăreață persoană și surprinde de multe ori prin faptele ei.

Cum relația ei cu scumpul, adorabilul și talentatul scriitor, Seth Mortensen, își atinge punctul culminant de fiecare dată când cei doi se “aproprie” prea mult unul de celălalt, aceștia au descoperit, în volumul anterior, secretul… funcționării relației lor. Așa că practic, unele probleme au dispărut, dar, normal… apar altele. Știi cum se spune Georgina ? Trebuie să simți că trăiești :)).

Oare viața Georginei devine din ce în ce mai simplp?  Practic,  prietenii ei sunt bine, Georgina salvându-l pe Doug de la dependența de droguri, iar acum el este pe mâinile bune ale simpaticei sale surori Maddie, așa că… nu ar trebui să-și mai facă griji nici măcar în privința librăriei, ce funcționează foarte bine, mai ales de când Georgina a avansat în funcție :)).
Nu, normal că Georgina are o viață la fel de “fierbinte” ca propriul ei trup, așa că… de ce să nu își permită să viseze?  De ce să nu se bucure după absolut fiecare seară în care “îți face treburile malefice”, devenind practic, visul îndeplinit al multor bărbați? Și dacă ea tot este un sucub de treabă, și îndeplinește fanteziile atâtor bărbați, ea de ce nu ar putea să viseze?

Așa că… visele îi acaparează nopțile, și nu numai, căci odată cu noaptea pierdută într-un vis ciudat, atipic și imposibil, și energia absorbită în seriile “păcătoase” piere.  Din această cauză, este obligată să ceară ajutorul bătrânului și bunului ei prieten, Erik, un medium talentat, ce o “trimite” către specialistul în vise, Dante - ce m-a surprins, căci, nefiind întocmai un sfânt, personajul acesta arată că și o conștiință încărcată cu multe păcate poate avea puterea de a face un bine.

Ciudat, nu?   Și cum intrigile intră în această carte precum niște dulci cireșe de pe un tort delicios, viața ei se complică la maxim atunci când  devine “mentorul” proaspătului sucub, total lipsit de experiență sau măcar, un strop de talent, Tawny, ea devenind un fel de parazit adus de coșmarul începuturilor vieții sucubice a drăguței Georgina, Niphon- drăcușorul ce i-a “semnat” sentința la eternitate.

Am mai repetat că Georgina are o inimă mare? Da? Ei bine, inima ei este atât de “încăpătoare”, încât apartamentul ei micuț devine cameră de hotel pentru îngerii ce se “adună” în orașul Seattle ( la început, la fel ca și Georgina, am crezut că va fi o convocare spirituală – o adunare în “căsuța ultrasecretă din copac” sau că vor face “repetiții cu corul” - dar… se pare că și îngerii își au propriile secrete, propriile mistere nu prea “angelice”), astfel, intimitatea ei – ce, sincer, și asa era sub linia de plutire - devine din ce în ce mai mică; dar... bătrâna Georgina, cea cu trup de scolăriță, își dă seama că mai are multe de învățat, multe de văzut, multe de simțit, atunci când realizează că greșelile, asemenea viselor, sunt parte din viața umană, viața pe care nu o va părăsi niciodată, indiferent cât i-ar plăcea, sau nu, ei.

Sunt multe de spus, multe de comentat, de la misteriosul Dante, la frumoasa nepoțică a lui Seth,  de la visele ciudate, ce prevestesc a fi adevărate, la relația ei tensionată, bazată pe prea multă iubire, și prea puțină “încredere” reciprocă, dar… o să vă las pe voi să o redescoperiți pe Georgina din volumul acesta, căci, vă promit că îi veți afla unele părți ce vă vor fascina. Într-un cuvânt: cartea merită citită, seria merită devorată, iar povestea, acțiunea cărții în sine, merită păstrată în amintire.

Fiecare volum în parte e o etapă plină de experienții pentru Georgina, iar acest volum nu e o excepție. Ador faptul că în această carte, Richelle Mead, a introdus noțiunea de vise, acele mici scenarii care se derulează în mintea noastră noaptea, atunci când trupul nostru se odihnește. Aceste vise sunt menite să fie divertismentul sufletului nostru până ce puterile noastre revin în forță, pentru a face față la noile aventuri pe care dorește să le experimenteze sufletele noastre în viața reală, nu doar în cea a viselor.

Georgina nu primește din partea viselor o comedie, nicidecum o dramă, ci dorințele ei cele mai puternice care le-a închis în subconștientul ei, lăsând conștientului decât urme vagi ale existenței lor. Acele dorințe ies din sufletul ei sub forma viselor, iar acest lucru m-a făcut să văd mai bine în enigmele sufletului ei.

Modul în care abordează această temă mi-a readus în minte că una dintre multiplele de păreri legate de vise e că acestea ne dezvăluie secretele pe care nu vrem să le dezvăluim nici măcar față de noi înșine. Este fascinant cum Richelle Mead a găsit o cale superbă de a introduce aceasta în viața micuțului nostru sucub. Desigur, nu era un lucru imposibil, dar modul de a abordare pe care l-a ales m-a impresionat, combinând fantasticul cu supranaturalul.

Acele vise mi-a răspuns la unele întrebări legate de Georgina. Oricât de mult aș vrea să îi iau un interviu Georginei, nu pot. E o femeie ocupată :)), de aceea stau și îi urmăresc fiecare mișcare ca un vultur. Iar vulturul din mine a văzut că deși a ales calea sucubică, visele ei au rămas la fel de pure și umane, chiar dacă ele nu pot fi realizabile în starea ei malefică.

Așa cum am fost învățată de stilul autoarei, ochii mei de vulturi a trebuit să fie atenți la toate cadrele deoarece Georgina a lucrat pe mai multe fronturi, fiecare dintre ele având o poveste foarte captivantă, care îți stârnea curiozitatea. Vise ciudate, îngeri agenți, promovarea la librărie și… relația ei cu Seth care ajunge pe alte culmi mai primejdioase ca niciodată. Georgina, inspiră, expiră, inspiră, expiră !

Aș vrea atâtea să vă mai spun, dar va trebui să mă opresc. Dacă e să o citiți, poate facem o mică întâlnire pe chat și vorbim despre serie. Mi-ar plăcea mult să vă aud părerile personale despre ea.

Ca în fiecare volum, apar personaje noi, dar eu vă voi vorbi doar despre unul dintre el.

Vă voi spune despre Dante. În primul rând, ador numele. Mă duce cu gândul la scriitorul Dante Alighieri, cel care a scris cartea “Divina Comedie”, o impresionantă capodoperă pe care sper să o citesc curand și despre care să vă vorbesc și vouă.

De asemenea, acest personaj aduce ceva nou în seria Georgina Kincaid. Este o persoană foarte întunecată la suflet, însă și în acea bezna, se izvesc mici raze de soare. Inițial, este tipicul acelui bărbat încrezut, care se hrănește cu sarcasm și ironie, însă s-ar înfrupta cu o mare porție din Georgina. Este neserios, pus pe glume subtile, dar Georgina și-a pus ochelarii ei cu raze și a văzut că Dante are propria lui poveste, la fel de macabră ca a ei, și plătește scump. Singura diferență ? El suferă mai mult decât ea, deoarece in acea beznă e ușor să te pierzi, iar el se ține strâns doar de câteva raze care abia pâlpâiesc.

De data aceasta, vă voi vorbi despre Seth, deoarece am văzut o mare schimbare la el în acest volum. Richelle Mead l-a creat ca pe un om răbdător, înzestrat în fiecare celulă cu bunătate pură. Este acel barbat care se gândește foarte mult la binele celorlalți, pune foarte mult preț pe lucrurile morale și luptă pentru cei pe care îi iubește. Totodată, e și o persoană timidă… și totuși, schimbarea se face în urma unui mic accident care îi spulberă orice rațiune, trezindu-l la realitate cu un nou scop : să trăiască fiecare zi de parcă ar fi ultima.

Acest lucru cauzează mici probleme în relația lui cu Georgina, ajugând ca persoana răbdătoare dintre ei să fie sucubul nostru. Această revelație îl va ajuta mai mult decât crede el și ea la un loc, deoarece aceasta ajuta la dezvăluirea unor mici fisuri în relația lor pe care va trebui să le repare.

Întrebarea e : își vor rezolva problemele ?

Cât despre Georgina pot spune atât de multe și în același timp nimic. Obstacolele vieții nu sunt în concediu niciodată când e vorba despre ea. Întotdeauna e supusă la mici încercări, iar cu ajutorul lor, se dezvăluie o mică parte din caracterul ei. Am văzut cum e ca angajata unei librării, slujbașa iadului, fantezia bărbațiilor, cea mai bună prietenă, mentorul unui alt sucub, iubita unui bărbat. Ce au în comun toate aceste fețe ale ei ? Speranța pentru sufletul ei.   

După cum era de așteptat, am găsit multe coperti frumoase, acest lucru demonstrâdu-ne cât de adorată e seria. Toate coperțile sunt minunate, dar ca să descoperiți ceea ce ascunde acea fetele de pe fiecare copertă, trebuie să citiți cartea. Credeți-mă, nu veți regreta.

Mi-am făcut deja un obicei să recomand fiecare volum în parte din această serie, și mă voi ține de acest ritual până ce voi scrie ultima recenzie la ultimul volum.

Acest volum este o carte minunată, deoarece la fel ca și în celelalte două volume, cititorul desprinde lecții de viață pe care Georgina le primește pe pielea ei. Avem multe de învățat din viață ei, și nu mă refer la cum să seducem cât mai repede un băiat:)), ci la la faptul să nu ne fie frică să dăm glas temerilor noastre și, de asemenea, să nu ne fie frică de visele imposibile pe care le avem fiecare. De ce? Voi răspunde cu un mic citat: "Este timpul să nu ne mai lăsăm pradă viselor, ci visele să devină prada noastră." 

"Vise de sucub" de Richelle Mead - Recenzie

Alexya 32

Read More

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI.

Știți cât urăsc taxele? În general, ești taxat la orice greșeală. De exemplu, dacă greșim un plus la matematică, se scad două puncte, chiar dacă restul exercițiului l-am făcut corect, sau dacă tot timpul am abonament pe toate liniile și când îmi expiră abonamentul, și uit să îmi fac ca temebela bilet, chiar dacă stau cu el în mână, nenorociții tot mă taxează, deși le spun clar și răspicat că sunt aiurită.

Dar acum vreau să mă refer la “taxele” gen: impozit, sau chirie, sau întreținere. Știți ce zic, nu aberez, nu? :)) Știați că demonii nu plătesc taxele? Nu știați?

Prietena mea , Georgina, pe care v-am prezentat-o în recenzia anterioară, mi-a spus în volumul al doilea “Nopți de sucub” că demonii sunt înspăimântători. Da, știam asta… dar ea a spus, cu convingere absolută, că demonii sunt înspăimântători pentru că “mint, fură și trag chiulul de la plata taxelor”. Rău demon, rău!

Acum că și ea are de plătit o taxă, mult prea scumpă pentru stilul ei de viață cu care era obișnuită, începe și ea să simtă ura mea pentru demonii aceștia ce nu-și plătesc taxele.

Totuși, îmi pare rău de ea… În volumul anterior - aici o să fac puțin spoil - , ea a salvat prețioasele amintiri ale lui Seth ( cele în care ea apărea , normal), salvând astfel o posibilă relație, cu prețul “muncii ei în plus”. Din această cauză, șeful ei drag, Jerome, o pune la muncă “pe sufletele” unor băieți buni, de treabă, cu suflet “delicios”:)), lucru pe care Georgina, cu firea ei dulce și bună, îl detestă ( în afară de momentele în care se bucură de asta :)) ).

Volumul al doilea, din seria “Georgina Kincaid”, “Nopti de sucub”, publicată la editura Leda (pentru care îi mulțumesc profund), m-a impresionat enorm. Acțiunea este foarte bună, întreaga carte fiind asemenea unei “pânze de păianjen”, căci toate indiciile se leagă și se țes, până în punctul culminant. Însă, cel mai mult mi-a plăcut evoluția personajelor.

Cum ne-am obișnuit, viața perfectă a Georginei, este pe departe de a fi perfectă. Cum ultima ei “problemă”, cea cu nemuritorii uciși în mod subit, dispare, odată cu fermecătorul Roman ( ah, Roman, unde ești tu Roman? :)) ) , este absolut necesar ca ea să fie, chinuită, la propriu, de propria sa natură, cea de sucub.

Știți că mai sus am spus că Georgina i-a salvat amintirile lui Seth? Ei bine, ei sunt într-un fel împreună, iar Seth, îș iubește zeița, pe „Thetis” exact așa cum e , o sucubiță perfectă, sexy, rea, dar cu o calitate de a fi bună, și iubitoare. Georgina, Georgina, multe mai ai tu pe cap!

Cum ea, practic, se culcă cu tot felul de muritori, este foare tentată să fie cu scriitorul ei timid, sexy, pe care-l iubește cu toată puterea ei de forță a răului. Dar asta ar însemna, chiar și dintr-un sărut mai „apăsat”, să absoarbă energie din sufletul curat și pur al bunului Seth.

Și deși adoră să-și schimbe aspectul, și iubește să își folosească calitățile drăcești ca să fie frumoasă, putem fi siguri că ar schimba eternitatea, pe o zi cu Seth. Așa cum vrea Luceafărul să renunțe la condiția de nemuritor, doar pentru „ o oră de iubire” cu fata de împărat ( ce? Îmi place mult „Luceafărul”:)) )

Pe de altă parte, până și grija iubitului ei trece pe planul doi, atunci când bunul și vechiul ei prieten-incub ( sucub la masculin :)) ) Bastien, apare în peisaj, cerându-i, într-un fel sau altul, ajutorul, într-o „conspirație sucubică”. 

Aceștia au misiunea grea de a distruge „imaginea” perfectei prezentatoare Dana Dailey, o adeptă a perfecționismului, care conduce o campanie anti-gay, fapt ce îl intrigă pe Bastien. Acesta încearcă din greu, aproape fără succes, să o „corupă” pe perfecta Dana.

Și cum prietenii sunt mereu alături, la nevoie, așa și Georgina , care nu avea destule pe cap, îi este alături și lui Doug, ( de data aceasta el este doar om, dar acest lucru nu înseamnă că el nu contează pentru Georgina ) dându-și seama că depresia gravă prin care el trece este cauzată de sevrajul în care a intrat din cauza drogurilor „livrate”de noul membru al formației sale.

Cum ziceam, Georgina nu are destule pe cap, așa că, de ce să nu-și facă un alt dușman? De ce să nu-și riște iarăși viața? Exact! Georgina își ia hăinuța simpatică de detectiv, și pornește în „investigarea” problemei acesteia, ca o prietenă bună ce e.

O ador! Și cu siguranță o să o adorați și voi, pentru că, printre scene hot, și replici amuzante și sarcastice, Georgina evoluează, și, la fel ca oricare alt personaj din cărțile lui Richelle Mead, se maturizează. Începe să-mi placă din ce în ce mai mult Georgina ( nu credeam că asta este posibil :)) )… pentru că încetul cu încetul, se transformă, învață, și cum înveți? Greșind! Ce greșeli? Hm… o să vă las pe voi să aflați!

Ce mi-a plăcut cel mai mult în acest volum este evidențarea din ce în ce mai tare a personalității Georginei. Din volumul al doilea, am început să o cunosc din ce în ce mai mult, în adevăratul sens al cuvântului, mai ales din punctul de vedere al calităților. Consider că Georgina e bună la toate deoarece ea dorește să fie. Faptul că e sucub și poate să fie frumoasă tot timpul, determină ca încrederea în ea să nu răzbească atât de ușor, dar așa cum tocmai ea ne-a sfătuit este că cel mai mult conteaza atitudinea, nu aspectul. Atitudinea ei este foarte puternică și îndrăzneață, gata să sară în ajutorul oricărui prieten, gata să organizeze un Târg în cinci minute. Este cea mai bună când vine vorba de problemele altora, iar faptul că îi pasă atât de mult, denotă cât de altruistă poate fi, deși e un sucub simpatic.

Însă, atunci când vine vorba despre problemele și sentimentele ei, o dă în bară. De ce? Pentru că se implică prea mult sentimental și vrea să facă alegerea potrivită tot timpul, iar frica care o înconjuară o sufocă totalmente, ceea ce o determină să faca un pas înapoi, deoarece trecutul ei a acumulat greșeli, pe care dorește să le evite, deși acest lucru pare greu de realizat. Da, Afrodita în persoană are propriile slăbiciuni în care se scufundă fără rețineri.

Oricât de ciudat ar suna, o înțeleg perfect. De ce? Pentru că e om, și oricât de mult îi e frică să facă greșeli, le va face, iar acest volum ne arată pe deplin acest lucru.

Totodată, trecutul începe să își facă loc prin prezent, aducându-l pe unul dintre cei mai vechi prieteni la lumina, pe unicul și irevocabilul Bastien:>. Cu ajutorul lui, am ajuns să înțeleg mai mult latura sucubică a Georginei. De ce ? Bastien a acceptat cu drag ceea ce e, bucurându-se din plin cu eternitatea plină de frumusețe, pe când Georgina încearcă din răsputeri să fie doar un simplu om.  Chiar dacă e conștientă de natura ei malefică, niciodata nu a trecut peste regretul vieții ei : că și-a vândut sufletul iadului, iar acest regret o macină chiar și acum. De aceea, trebuie să mărturisesc că Bastien a picat la țanc. Faptul că Bastien îi reamintește de avantajele de a fi sucub, reușește puțin să aline durerea din sufletul ei. 

Clar! Bastien un noul personaj pe care îl îndrăgesc enorm de mult. Este un Casanova din timpuri îndepărtate, care se integrează perfect și în lumea modernă, determinat să le facă pe bietele femei să cadă în plasa lui. După ce că are un caracter de cuceritor, mai e și incub. ( mda, băieții buni ori sunt luați, ori sunt gay, ori sunt incubi:)) ).  Totuși, Bastien se dovedește  a fi un prieten adevărat, printre puținii care fac un „sacrificiu” pentru scumpa lui Fleur, nimeni alta decât Georgina.  Pe lângă asta, e amuzant, teribil de băgăcios, și are o influență destul de „păcătoasă”, ceea ce mă face doar să-l ador mai mult. Să vă spun prin câte trec cei doi best-friend împreună? Nuuu, vă las să aflați voi, dar vă spun de pe acum că sunt implicate multe replici „de oscar”:)).

Georgina este cea mai bună prietenă, cea mai bună la „sentimente sub cearșaf”, cea mai bună la organizat libraria în 5-10 minute, organizând ditamai Târgul :)), este cea mai bună… în general. Și totuși, cu glamour și grație, greșește, la fel ca orice om, și cade pradă propriilor sentimente, asta făcându-mă doar să o apreciez și mai mult. O să aflați ce zic, doar citind cartea, așa că… puneți-vă la treabă!:D  

Am găsit multe coperți de care m-am îndrăgostit pur și simplu. Pot spune că fiecare copertă se potrivește în mare parte cu subiectul cărții. E chiar hilar faptul că fiecare copertă o reprezintă pe Georgina într-un alt corp, demonstrând astfel natura ei sucubică, dar cu toții știm că oricate aspecte ar avea ea, tot unică rămâne.

Vă recomand acest volum, la fel de mult ca pe primul. Nu ai cum alege să nu afli, în continuare, povestea Georginei, pentru că stii că ai de învățat din fiecare "peripeție", fiecare relație a ei, indiferent că e sentimentală sau... profesională, că e legată de prietenii "antice", strânse și legate prin amintiri, sau de prietenii ce dureaza de câteva fire de nisip, pentru o clepsidră așa de "măreață" ca a Georginei.

Nu este o poveste despre demoni neapărat, sau despre sex, replici grele, povești amuzante, deși veți găsi din plin toate acestea. Este o poveste despre viață, oameni, sentimente, și cel mai important, depăsirea limitelor și a destinelor "scrise în pietre".

"Nopți de sucub" de Richelle Mead - Recenzie

Alexya 17

Read More

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

Prietenii pot apărea de oriunde, oricând. Prietenii pot ieși, până și dintr-o carte. Știați asta? Nu de mult, am prins drag de un personaj dintr-o carte. Complexă, directă, perfectă, cu un suflet vândut iadului, Georgina Kincaid a reușit să mă facă să o privesc ca pe o prietenă: cu bune, și cu rele, cu calități și defecte, deoarece cel mai important într-o prietenie e să îți accepți prietenii așa cum sunt, nu să dorești să schimb ceva din personalitatea lor. Georgina este acel gen de persoană la care oricum nu ai ce să schimbi pentru că e perfectă așa cum e.

Primul volum din seria Georgina Kincaid, “Tristeți de sucub”, publicată la o editura Leda, pentru care îi mulțumesc profund pentru asta, mi-a dat peste cap topul celor mai bune cărți citite, așa încât am pătruns cu ușurință în lumea fantastică creată de geniala Richelle Mead. 

Povestea sucubului sexy ce-și trăiește “eternitatea” printre oameni începe exact ca orice femeie care se respectă: la serviciul ei. Folosindu-se de farmecul ei de neîntrecut, de puterea ei de convingere și de frumosul trup pe care și-l poate modela așa cum vrea, Georgina seduce muritori ( nici măcar nu se străduiește prea tare, căci toți îi cad la picioare ) și le absoarbe energia, echivalentă cu… câțiva anișori din viață.

Nu începeti cumva să o judecați. V-am avertizat de la început că prietena mea are și calități și defecte, așa că faceți bine si citiți până la sfârșit ca să vedeți de ce o îndrăgesc așa mult. Promit, nu veți regreta.

Rea, pasională, Georgina se transformă din simpla angajată a unei librării, din femeia ce nu-și dă întâlniri niciodată, în sucubul fermecător ce “rupe” cluburile în două, la propriu.

Și cum lucrurile nu sunt niciodată prea liniștite, în viața ei sentimentală apar cei doi bieți muritori, ce o fac să se gândească la încălcarea proprii ei reguli : “ fără întâlniri cu bărbații de treabă ”.

Trebuie să recunosc că nu m-ar fi deranjat să fiu, de-a dreptul, curtată de fermecătorul profesor de lingvistică, excepționalul dansator, Roman… și nici de timidul scriitor Seth Mortensen, idolul Georginei.

Toate ca toate, Georgina este o femeie în toată firea, se poate descurca atât cu meseria de sucub, librăria, viața de veșnic îndrăgostită, însă atunci când, în lumea nemuritorilor crimele își fac apariția zdruncinând întreaga credință pe care Georgina o avea de la începutul vieții sale, sucubul nostru drag este prins la mijloc, fiind văzută ca un veritabil suspect.

Nu vă faceți griji, alături îi sunt bunii ei prieteni, pe care trebuie să recunosc că îi ador, așa numiții “cei trei prostovani ai lui Georgina”, Cody, Peter și Hugh, doi vampiri ce nu omoară oameni, și un drăgusor al “naibii” de simpatic. Nu mă puneți să aleg un favorit dintre cei trei… căci fiecare reprezintă o parte importantă din Georgina, la fel ca “șeful”, arhidemonul din Seattle, Jerome, și bunul său prieten, îngerul Carter, aceștia din urmă formând una dintre cele mai ciudate, dar speciale prietenii. Un demon și un înger, cine s-ar fi gandit? Normal, normal, Richelle Mead!:))

Astfel, uneori ajutată , alteori pe propria răspundere, ea pornește într-o “aventură” ce-i întrece puterile de femeie sexy, de nestăpânit, investigând nu doar crimele, ci și o mare parte din legile existenței iadului și a raiului.

E prima dată când îmi scriu oficial (neoficial, eu cred că s-a regăsit în orice recenzie :)) ) impresiile despre o carte. Dacă cumva o dau în bară, să stiți că e din cauză că sunt începătoare.

Întotdeauna am apreciat fiecare carte deoarece fiecare scriitor aduce ceva nou în cartea sa, chiar dacă subiectul dezbătut în cartea cutare, a mai fost folosit și de alți autori. Fiecare carte e specială în modul ei, deoarece scriitorul în sine e special, nimeni nu e la fel, nici măcar gemenii. De când am citit seria “Academia vampirilor”, am știut ce fel de autoare e Richelle Mead: inteligentă, amuzantă, originală, îmbinând cu succes acestea, astfel creează ceva frumos și fascinant. În fiecare carte aduce ceva nou, un lucru peste care nu am mai dat niciodată în toata viata mea de cititoare ( nu sunt la fel de veterană ca Georgina, deoarece eu nu sunt nemuritoare ca ea, dar fac și eu ce pot :)) ). Pentru mine, „Tristeți de sucub” a fost prima carte care avea ca temă viața unui sucub. Auzisem vag despre acești sucubi, și vroiam foarte mult să aflu mai multe despre ei. Am fost foarte bucuroasă să aflu că într-adevăr cineva a scris despre ei și am fost și mai bucuroasă să aflu că însăși Richelle Mead a făcut-o. 2 în 1, Georgina Kincaid:>.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e că, deși sucubii, în esența lor, sunt ființe ale diavolului, Richelle Mead a arătat cu naturalețe că Georgina nu este definită doar din acest punct de vedere. Georgina poate fi catalogată foarte ușor ca o persoană ce a făcut o greșeală imensă din cauza naivității, de care dă dovadă orice om la un moment dat, și plătește scump pentru a-și ispăși pedeapsa. Georgina, în esența ei, este o ființă umană, chiar dacă și-a vândut sufletul iadului. Am admirat-o pe Georgina pentru puterea ei, de care a dat dovadă de când și-a ales drumul, căci, prin naivitate, bunătate și prin conștiința sa de „om bun”și-a pecetluit soarta.

În aparență, este acel sucub care se tranformă în fantezia oricărui bărbat pentru a corupe sufletele lor slabe să se lase pradă în lumea dementă a iadului. Însă, sufletul ei încă se zbate pentru speranța care niciodată nu moare în inimile oamenilor.  

Chiar trebuie să spun mai multe despre Georgina? Cred că deja v-ați dat seama cât de “demon sexy și plin de glamour” este. Deși aparține “forțelor iadului” , ea își păstrează o anumita… cantitate de bunătate. Prin simplul fapt că absoarbe ( mai bine zis, fură ) energie doar când are neapărat nevoie ( sucubii practic sunt damnate deoarece ele pot supraviețui doar dacă fură regulat energie de la nemuritori ) prin simplul fapt că nu rănește bărbați de treabă, ea dă dovadă de… bunătate. Da, cred că acesta e cuvântul.

Deși la vârsta ei, aș putea spune că a trecut prin toate, că a văzut de toate, și că deja le-a făcut pe toate, în esență, Georgina este la fel de naivă, bună ca orice altă fată de 20 de ani. Să nu credeți că mănâncă orice “gălușcă” trântită de orice bărbat de pe stradă, dar are talentul de a vedea dincolo de aparențe, și de a-și da seama ( într-un final) de adevărata față a celor de lângă ea. Am spus mai sus că îmi este ca o prietenă… De ce ? Însuși numele ei îmi aduce aminte de persoane dragi mie ( George și Krisz ) . Alte motive? Am râs cu ea, am țipat la ea, am vrut să o strâng de gât și să o iau în brațe, am vrut să o plesnesc și, în același timp, am vrut să-i șterg urmele trecutului misterios ce o apasă, indiferent de locul în care se află. O prietenie ideală între noi, nu?

Cody, Hugh, Peter - trupa de șoc. Gașca nebunaticilor, toți pentru unu’ și unu’ pentru toți, varianta iadului, necenzurată. Trebuie să spun mai multe? Doar atât: Îi ador!

Seth, scumpul și adorabilul scriitor, cu o doză infinită de bunătate îmbuteliată bine de tot, reușește să trezească în Georgina sentimente amorțite de multă vreme. Seth este acel tip care se exprimă atât de bine în fața calculatorului, încât frânge inima oricărei femei prin cuvintele sale ( scrise ), însă tot asta se va întoarce împotriva lui, căci remarcabilul scriitor al seriei cu Cady și O’Neill, renunță la multe lucruri din viata sa personală, pentru personajele sale dragi… în concluzie, Georgina este prinsă la mijloc între bărbatul Seth și scriitorul Mortensen, care sunt foarte diferiți :)).

Roman este unul dintre cele mai bune “bunăciuni” create de o minte sclipitoare, asemenea minții lui Richelle Mead, care oricum are talentul de a crea astfel de bărbați. Romantic, senzual, încăpățânat și curajos, el devine un fruct interzis, din care Georgina mușcă fără abțineri. Și cum fiecare dintre noi avem o parte pe care o ținem la depărtare de “public”, Ramon este nu doar un bărbat demn de coperțile revistelor cu cei mai sexy bărbați, ci și un adevărat… să vă spun, să nu vă spun? Vă las mai bine să-l descoperiți voi, citind cartea :)).

Oricât de mult îmi place coperta noastră, ador prima copertă pe care am găsit-o. E artistică și arată într-un mod misterios “brațele” iadului care au înconjurat-o strâns, acest lucru arătând condiția ei eternă. Voi ce spuneți ?

După această recenzie, aș putea spune că nu v-o recomand? Nici gând. Nu veți regreta. Cei care ați citit seria Academia vampirilor, cu siguranță veți îndrăgi această serie. Cei care nu au făcut-o... ei bine, ar trebui să le citiți pe ambele:)). De ce? Nu este doar o poveste despre o fată cu o viață imposibilă și atrăgătoare, este vorba despre acceptarea sinelui, cu bune și rele, și găsirea de echilibru în această lume nebună în care trăim cu toții.

"Tristeți de sucub" de Richelle Mead - Recenzie

Alexya 10

Read More