The rest is still unwritten (21)

Apy a trimis citate din "Vâltoare de Sânge", scris de Tadotakii. Mulțumim mult pentru citate, Apy. Cu siguranță Tadotakii se va bucura mult să vadă ca o cititoare a scos citate din povestea ei. 

"În loc să ies la suc cu prietenele şi să bârfim despre Cei mai hot tipi din oraş a trebuit să stau cu mama, în subsolul casei, care vreau să menţionez arată mai bine decât camera mea, şi să învăţ despre Lumea vampirilor. "

"Afurisita mea de alarmă nici nu mă lăsă în pace. Cu ochii mijiţi mă ridic în capul oaselor şi o opresc, nu înainte de a verifica ora. Nu pot să cred că voi pierde şi prima mea zi… Sunt…........ întârziată"

"Fiind în acea rochiţă scurtă şi doar ciorapi frigul m-a îmbrăcat repede şi tremurând din toate încheieturile îmi salut cum se cade prietenele, cer mii de scuze cu n-am reuşit să ies la o cafea, un suc, o prăjitură… însemnând o bârfă. Mii de “Te-ai schimbat! Arăţi altfel. E ceva nou cu părul? Îmi place rochiţa. Tari cerceii. Te-ai rujat?”… mă întâmpinară. Speram să-l observ pe Cătălin printre toţi acei băieţi, însă şansele mele ar fi fost unele foarte mici, aşa că m-am resemnat şi mi-am văzut de treaba mea. "

"- L-am văzut vara asta când am venit pentru corigenţă, am vorbit şi am ţinut legătura, spuse ea plină de fantezii.

- Sunteţi….ăăă…un cuplu.

- Pe moment nu, dar simt că mă place.

- Corect. Aşa ai spus şi cu ultimii nouă băieţi."

"Mă îndreptam spre sală unde probabil discursul domnişoarei Ioniţă era în plină desfăşurare. Eram sigură că Maria nu-mi va simţi lipsa, a avut nevoie de mine doar pentru a se furişa…"

"- Salivezi?, se auzi glasul cald al Andradei. Mă întorc şi îi zâmbesc.

- Uff. Acum se va supăra, îmi făcu cu ochiul şi arăta spre Cătălin în timp ce-mi zâmbi.

Am râs. Ne-am îndreptat rapid spre clasa noastră, nu cumva să întârziem la prima oră. Nici o urmă de Maria. Mi-am spus că va ajunge într-un final. Orele începuseră şi ea tot nu-şi făcu apariţia."

"Puteam simţi doar gâtul meu uscat ţipând puternic după o picătură de…sânge, ca un biet călător, prins în deşert strigând după apă, după un miracol. Fără să mă observe cineva am dat pe gât acea imitaţie jalnică a sângelui şi potolindu-mi puţin setea m-am îndreptat spre clasă. Era mai linişte pe holuri, poate nu eram singura care se schimbase în această vacanţă de vară. Ajungând în sala de clasă m-am uitat prima dată după Andrada, o zărisem vorbind cu un băiat destul de simpatic."

"- Sunt un monstru şi celorlalţi le e frică de monştri, aşa că ce faci cu un monstru când ţi-e frică?

- Fugi…?

- Nu. Îl distrugi. Ultimul cuvânt a fost scuipat cu mai mult venin decât mi-aş fi dorit, dar aveam dreptate.

- Scumpo. Ştiu că este greu să ne integrăm, dar asta trebuie să facem. Mai multă blândeţe în vocea mamei nu am întâlnit.

- De ce? Şi am lăsat-o aşa. M-am dus la mine în cameră şi m-am încuiat acolo. Nu mai vroiam să ies vreodată."

"- Ce sunt toate astea? Am întrebat după un minut de examinare.

- Lista cu ce-ţi va trebui, banii pentru mofturi, îţi vom mai trimite după ce vei ajunge acolo. 

Acolo? 

Spuse tata apoi continuă: Biletele sunt pentru drum.

Drum?"

"M-am ridicat complet, de data asta. Fără să mă întind prea mult mă îndrept spre uşa băii din camera mea; o deschid încet şi intru. Peste aproximativ cinci minut pe ceas am ieşit: pieptănată, spălată şi îmbrăcată. Fără machiaj şi alte trucuri ieftine pentru a îmbătrâni mai repede, dar…stai puţin, sunt vampir, nu îmbătrânesc – imediat după această revelaţie intru în baie şi îmi întind un luciu de buze ieftin completându-l cu fard de pleoape mai maroniu, fără să mă scot în evidenţă îmi conturez şi ochiul cu un creion dermatografic. Părul meu şaten închis îl prind într-un coc în vârful capului, îmi dădea un aspect de chinezoaică, deoarece ochii mei erau micuţi comparativ cu cei ai tatălui meu, însă o moşteneam pe mama. Îmbrăcată cu ceva lejer: o pereche de blugi mulaţi şi un tricou cu Păpuşile Muppets ies din baie."

"- Te-ai trezit? Cum te mai simţi? se auzi glasul ei în timp ce se întorcea spre mine.

- Mult mai bine. Ce am avut? Am întrebat din curiozitate.

- A fost ceva ce nu ţi-a făcut bine la stomac.

- Prăjitura?

- Îhi. apoi s-a întors din nou la fişele ei.

- Pot pleca? Cât este ora?

- Mama ta va veni imediat cu bagajul, linişteşte-te.

Bagajul?"

"- Ce bine că te-ai sculat! Puteam să jur că te va lua tatăl tău în braţe până la autocar.

- Mama…

- Îmbracă-te cu astea şi hai să mergem.

Zis şi făcut. Am ajuns în faţa autocarului, toţi deja urcaseră şi eu, surprinzător sunt cea întârziată. Bagajul pe care îl aveam era format dintr-un rucsac plin cu haine şi cu micuţa mea tabletă, nu pot rezista atâta fără un mod de a comunica. Am păşit primele scări ale autocarului şi mi-am ridicat privirea în spate. L-am v-văzut. L-am văzut pe Cătălin, ce caută aici? Cătălin, un vampir? Nu, nu, am greşit autobuzul clar, dau să cobor înapoi, afară, însă o doamnă scundă şi subţirică, îmbrăcată într-un costum gri, ca directoarele perfecte, cu părul prins într-un coc şi cu o listă mare într-o mână mă întrerupse:

-Domnişoara Reira Dinu? "

"- Ahh, scuze. Iar am făcut-o. Să facă ce? Am crezut că ai spus cu voce tare, e nasol uneori. Să fie nasol ce? Te-am băgat în ceaţă, nu? Daa!, mi-am spus.

- Adică, da.

- Pot citi gânduri. A spus într-un final.

- Ce frumos!"