The rest is still unwritten (17)

Oanaaa. ne-a trimis citate din "O viață dificilă" scris de Stephany. Dacă cumva nu ați citit până acum ficul lui Stephany, cu siguranță o veți face acum.

"Dar sa revenim. Astia 2 se potrivesc perfect. Stii cum se zice. “Opusii se atrag “. Ca si magnetii.

Ei sunt ca apa si uleiul. Apa este reprezentata de Jane si este pura, clara, si desi toata lumea o are nu-si da seama cat de importante e. Iar Taylor este ca uleiul. Nu ii poti descoperi adevarata fata, nici daca il cunosti de o viata. La fel cum il stiu eu.

Desi stim cu totii ca oricat am incerca, cele 2 nu se pot amesteca, tocmai asta face ca totul sa fie asa de interesant."

"- Bine Alex! Vrei razboi? Razboi ai sa primesti! Si tu la fel!

Si spunand asta isi indrepta privirea spre mine.

- Ce? De ce? Eu nu am facut nimic!

- Ai fost complice cu ea. O sa mi-o platiti!

- Dar, dar... dau sa spun eu, dar era prea tarziu, caci el plecase deja.

- Ce ne facem? spun eu catre Alex.

- Vai ce frica imi este! striga Alex dupa Taylor."

"- Ce? De unde stii?

- Pur si simplu stiu. Se comporta prea ciudat azi dimineata, si acum stiu sigur ca pune ceva la cale.

In acel moment, cerul, parca a cazut pe mine. Ceva ingrozitor avea sa ni se intample si nu stiam ce. Off! Eram atat de disperata, cautand un mod de a scapa..."

"De atunci, am fost tot timpul in alerta. Am incercat sa ma uit dupa Taylor, sa vad daca pune ceva la cale, dar nu l-am vazut deloc. Parca nici nu a fost azi la scoala, sau, poate cine stie, a plecat deja, pregatindu-ne farsa. Cert e ca trebuie sa fiu precauta, si sa nu fiu luata prin surprindere, asa cum mi-a spus Alice."

"Pareau foarte fericiti.

Deci asta imi ascundea Alex? Astia 2 erau impreuna pe la spatele meu? Iar ea nici nu mi-a spus. Ce mai prietena! spun eu furioasa.

Am continuat sa merg pana la strada, dar apoi, mi-am dat seama ca stateam prea departe ca sa plec acasa pe jos. Asa ca am ramas acolo, langa masina lui Alex, incercand sa ma calmez."

"Ne-am asezat amadoi pe o treapta a scarii. Mi-am dat seama ca amadoi eram in pijamale.

In incapere era foarte frig, fara sa mai pun la socoteala ca era aproape Decembrie, si pe deasupra era si noapte. Deci evident ca era frig. Am inceput sa tremur.

- Ce ne facem? intreb eu.

- Asteptam! spuse Taylor, calm.

- Si ce anume asteptam? intreb eu din nou.

- Sa se faca dimineata, si sa vina ai mei acasa, presupun!

- Pana dimineata? Cu tine? Aici? Nici nu ma gandesc!"

"Ele se tipau la ea, iar Jane, pur si simplu se uita in podea. Dar cand am vazut-o pe Mia ca a ridicat mana si a plesnit-o... furia mi-a cuprins tot corpul. Parca m-a orbit, de fapt m-a facut sa vad rosu in fata ochilor. Si in urmatorul moment, eram acolo, luand-o de mana pe Jane, si tragand-o dupa mine, in timp ce celelalte fete se holbau la mine cu gura cascata. Am putut vedea si uimirea din ochii lui Jane cand am luat-o de acolo. Probabil ca nu se astepta tocmai ca eu sa fiu salvatorul ei."

"Si asta ma facea sa-mi vina rau! Dar ma intreb de ce o ia pe Christine, si nu pe Mia . Oare i-o fi dat papucii? Sa dea Domnul! Numai de mironosita aia nu aveam nevoie Duminica. Nu-i destul ca o suport la scoala? Acum imi mai invadeaza si familia?

Oricum, Duminica presimt ca va fi o zi memorabia!"