vineri, februarie 03, 2012

The magic of words... by you (49)

M-am bucurat atât de mult când am văzut că am primit citate din Jurământ de sânge (AV 4 ) de Richelle Mead de la Carla. Cu siguranță, va intra și Krisz în horă cu mine când le va vedea:)). Mulțumim mult, Carla.

“Îmi petrecusem viața ca fiind un copil unic. Lissa fusese, pentru mine, cea mai aproape de aceea ce ar fi însemnat o soră. Mereu o considerasem pe Lissa ca pe o soră: una pe care acum o pierdusem. S-o aud acum pe Viktoria numindu-mă soră… ei bine, asta tulbura ceva din mine. Ceva care-mi spunea că, într-adevăr, am prieteni și că nu sunt singură.”

“Emoțiile încă mi-o luau razna , iar ochii se luptau sa alunde lacrimile. Îndoielile mele de mai devreme își găsiseră confirmarea: Lissa nu mai avea nevoie de mine…”

“Era o prostie. Ar fi trebuit s-o știu până acum. Îi vedeam bine transformările fizice. Îi observasem răceala, brutalitatea. Îl văzusem venind dupa ce tocmai ucisese pe cineva. Nu, nu era bărbatul pe care-l iubeam. Și totuși… pentru acel unic moment efemer de mai devreme…”

“Niciodată nu mai simțisem așa ceva până atunci. Eram convinsă că în niciun caz n-aș fi putut să-l iubesc mai mult de-atât. Dar acum, după ce fusesem martoră întâmplării cu Mason și cu strigoii, vedeam altfel lucrurile. Îl iubeam pe Dimitri cu și mai mare intensitate. Îl iubeam într-un fel diferit, într-un fel mai profund. Ceva anume din faptul că văzusem cât de fragilă putea să fie viața mă făcuse să-l apreciez mai mult. Mă făcuse să-mi dau seama cât de mult însemna el pentru mine și cât m-ar întrista dacă l-aș pierde vreodată.”

“Cu o iuțeală pentru care el nu era pregătit, mi-am avântat brațul, împlântându-i țepușa în piept. Forța îmi revenise: strecoară țepușa pe lângă coaste și înfringe-o drept în inimă.
Și, în timp ce-o înfingeam, simțeam că-mi străpung și propia inimă, în același timp.”

“Dar n-am putut. Pur și simplu, mai aveam nevoie de câteva secunde în care să-l sorb din priviri, înainte de a-l ucide. Și acela a fost momentul în care a vorbit.
-Roza.
Vocea lui avea aceeași minunată gravitate, același accent doar că era mai rece.
-Ai uitat prima mea lecție. Să nu șovai.
Abia dacă am mai putut să-i zăresc pumnul repezindu-i-se spre capul meu… după care n-am mai văzut absolut nimic.”

“Incredibil. Chiar scăpase cu viață, oricât de puține șanse ar fi avut.O mai zisesem și altădată, și vorbisem serios: fie viu, fie mort viu,  iubirea vieții mele era un tip redutabil.”

“Era la fel de drăguț îmbrăcat ca de fiecare dată, cu un palton din stofă trei-sferturi și un fular verde asortat cu ochii lui. Părul lui șaten închis avea aceeași ciufuleală stilată care-i plăcea lui, însă fața… of, asta e. După cum remarcasem, Simon îl nimerise cu vreo cațiva pumni zdraveni. Unul dintre ochii lui Adrian era umflat și încercuit de vânătăi. Dar, chiar și-așa, dacă mă gândeam la el și la tot ceea ce făcuse… ei bine, niciun cusur nu mai avea importanță.”

“-Sunt puțin dezamăgit. Ești atât de tare, Rose .Chiar foarte, foarte tare.Vestea că tu și prietenii tăi umblați prin oraș și doborâți strigoi a provocat ceva agitație, să știi. Unora dintre strigoi chiar li s-a făcut frică.
-Dar nu și ție?
-Când am auzit că tu erai… hmm.
Luă o expresie gânditoare, îngustându-și ochii.
-Nu. Am fost curios. Precaut. Dacă e cineva capabil să mă ucida, atunci tu ești aceea. Dar, după cum ți-am spus, ai ezitat. A fost examenul suprem pentru lecțiile primite de la mine, și tu l-ai picat.”

Nu m-am putut abține și a trebuit să pun un citat din carte... mai degrabă o parte dintr-o secvență care m-a emoționat foarte mult.

"- De ce? l-am întrebat, încetișor. Vântul îmi spulberă cuvintele, dar el tot le auzi.
- Pentru că te vreau.
I-am adresat un zâmbet trist, întrebându-mă dacă-l voi revedea pe tărâmul celor morți.
- Răspuns greșit, i-am zis. [...]
L-am privit drept în ochi.
- O să te iubesc mereu.
După care i-am înfipt țepușa în piept. [...]
Deodată zbaterile lui încetară. Ochii mă priviră fix, iar buzele i se desfăcură, aproape ca pentru un zâmbet, chiar dacă unul sinistru și chinuit.
- Asta ar fi trebuit să spun... rosti, cu ultima suflare.
Acestea au fost ultimele lui cuvinte."

10 comentarii:

  1. ador cartea... ador citatele... ador toata seria!!!:)))atat de trist a fost vol. asta iar sfarsitul m-a luat pe nepregatite:-O

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu am citit volumul si nici seria, insa citatele sunt foarte frumoase:X

    RăspundețiȘtergere
  3. f frumoase citatele..ma ispitesc asa de mult...
    ma gandesc...ce bine ar fi sa dea cartile cu bravo!:D
    daca nu,voi gasi eu cum sa le cumpar.:P

    RăspundețiȘtergere
  4. ce dragute sunt citatele.
    pacat ca nu am citit seria

    RăspundețiȘtergere
  5. pentru cei care inca nu au citit seria ar fi foarte fain sa dea cartile la bravo..chiar daca ar fi editite de chiosc..nu conteaza:-j

    RăspundețiȘtergere
  6. imi plac citatele sunt super pacat ca nu am citit cartea inca

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu vreau sa citesc seria... citatele sunt tare dragute! :d

    RăspundețiȘtergere
  8. Abia astept sa "scot cartile de la naftalina" si sa le citesc.
    Citatele sunt foarte interesante.

    RăspundețiȘtergere
  9. "Raspuns gresit"
    Clar, cel mai tare volum, cel mai tare, cel mai dureros, cel mai...bun. Superb, merita citit ,si daca nu va convinge parerea mea, cu siguranta va vor convinge citatele astea :->

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!