The magic of words.. by you (15)

Law a văzut că ne-au plăcut mult citatele din "Ultimul cântec" postate săptămâna trecută, şi a decis să ne facă o bucurie şi să ne trimită şi ea. Mulţumim din suflet!

„Chestia era că Will nu știa exact de ce se gândea la fata aceea...îi venea mereu în minte felul în care se purtase cu băiețelul care căzuse.Zărise o afecțiune surprinzătoare sub exteriorul rebel,lucru care-i suscitase curiozitatea.”

”Dar fata cu suvița mov în păr...Știu instinctiv că nu era la fel.”

”(...)gândurile îi zburau la ea mai des decât s-ar fi așteptat(...)dorea să ajungă să o cunoască mai bine,și se trezise astfel întrebându-se dacă avea să o mai vadă vreodată.”

”Secretul este să știi să minți,obișnuia el să spună,și să știi când cineva te minte.”

”Emoțiile vin și pleacă,si nu pot fi controlate,așa că nu există nici un motiv pentru care să te îngrijorezi din cauza lor.Și ca,într-un final,oamenii nu ar trebui judecați după faptele lor,de vreme ce,până la urmă,faptele îi definesc pe oameni.”

”Deși știa că era o idee nebunească,avu impresia că se bucura într-un fel să dea peste ea.”

”Îi plăcea de ea,simplu ca bună ziua.”

”Erau atât de multe lucruri pe care nu le știa despre ea-în multe privințe,ea rămânea o enigmă pentru el.”

”-Cred că ai probleme,îi spuse ea.

-Ce probleme?

-Ei bine,pentru început,ești un criminal feroce de rațe.”

”Chiar înainte de răsărit,primul lui gând de la trezire-sau mai degrabă o senzație-fu că îi era dor să cânte la pian.Se strâmbă din cauza durerii puternice,dar previzibile din stomac,simți nevoia să se repeadă în sufragerie și să se refugieze în muzica.”(Steve)

”-Cred că poate primul pas ar fi să te duci să vorbești cu el.

-Cu cine?

-Cu Will,spuse el.(...)Mă uitam la voi și mă gândeam cât de naturali păreați împreună.

-Nici măcar nu-l cunoști.

-Nu,recunoscu el.Dar te cunosc pe tine.Și ieri erai fericită.

-Și dacă el nu vrea să vorbească cu mine?

-Va vrea.

-De unde știi?

-Pentru că m-am uitat și am văzut că și el era fericit.”

”Acum stătea la un metru de ea și în clipa următoare avea o mână pe șoldul ei și o trăgea aproape de el.Se aplecă și o sărută.Buzele lui erau moi și surpinzător de blânde.”

”-Știi că nu ar fi trebuit să mă săruți mai devreme.Nu a fost prea romantic,răbufni Ronnie.

-Mie mi s-a părut romantic.

-Eram în garaj,tu aveai unsoare pe mâini și amicul tău trăgea cu ochiul.

-Decorul perfect,spuse el.”

”(...)deodată îi trecu prin minte gândul că ea era fata alături de care ar vrea să înfrunte viitorul.Știa că era prea tânăr pentru asemenea gânduri și nu își făcea iluzii că se gândea serios la căsătorie,dar cumva simțea că dacă ar întâlni-o pe Ronnie peste zece ani,ea ar fi aleasa.”

”-Ți-am spus că ești bună de păstrat?

-Nu cred că mi-a mai spus vreodată cineva asta.Dar ca să știi ,nici tu nu ești de lepădat.”

”Era bucuroasă că îi știa în sfârșit secretul,chiar dacă își dorea să nu-l fi aflat.Îl simți plimbându-și degetele prin părul ei.Va veni un moment când el nu va mai putea face asta,când el nu va mai fi prin preajmă,și își strânse pleoapele,încercand să nu-și imagineze viitorul.Avea nevoie de mai mult timp cu el.Avea nevoie s-o asculte când se plângea de ceva;avea nevoie să o ierte când făcea greșeli.Avea nevoie s-o iubească așa cum făcuse în vara aceea.Avea nevoie de toate astea pentru totdeauna și știa că asta nu se va întâmpla.Îi permise tatălui ei s-o țină în brațe și plânse precum copilul care nu mai era.”(Ronnie)

”-Dar ai prefera să fii acasă,nu?

-O să fiu,spuse el.

-Până când nu mai poți?

Expresia lui era aproape prea tristă s-o îndure.

-Până când nu mai pot.”

”Acesta era locul unde veneau oamenii bolnavi;acesta era locul unde oamenii veneau să moară și știa că tatăl ei va mai vedea acest loc.”

”Nu voia să i se întâmple asta tatălui ei.Nu voia să fie uitat în câteva săptămâni-era un om bun,un tată bun și merita și mai mult de atât.”

”Nu se putea gândi decât la nevoia lui de a cânta la pian,ceva ce îi luase.Pentru că se gândise numai la ea însăși.Pentru că ea voia să îl rănească.Pentru că nu-i păsase.”

”Nu era sigură de ce,dar uneori avea senzația că cititul cu voce tare arunca lumina asupra unei nuanțe sau a unui înțeles pe care îl ratase anterior.”

”Am terminat cântecul tău,zise ea.Ultimul nostru cântec.Și vreau să îl cânt pentru tine.”

”-Niciodată nu am încetat să te iubesc,Ronnie.Și niciodată nu am încetat să mă gândesc la tine.Chiar dacă verile se termină.

-Și eu te iubesc,Will Blakelee,șopti ea,aplecându-se să îl sărute din nou.”