"Legăminte" de Ally Condie - Recenzie

Cartea o puteţi comanda de AICI. 

Și iată că am ajuns să citesc și al doilea meu roman distopic, asta pentru că librăria online Libris mi-a oferit-o. Mărturisesc că mi-am dorit foarte mult să citesc această carte, m-a captivat de când am citit mai demult despre ce e vorba , mi-a plăcut trailerul, mi s-a părut interesantă chiar și coperta noastră.

Practic acest prim volum e ca un drum de conștiință al Cassiei, în care aceasta descoperă neajunsurile Societății, ca în final să hotărască că aceasta greșește, că trebuie să lupte împotriva sistemului ei. O Societate care decide absolut totul în viața lor : cum să se îmbrace, cât și ce să mănânce, unde și ce să lucreze, pe cine să iubească, când să moară. O Societate în care toți poartă haine civile albastre sau maro, în care le este livrată mâncarea la ore fixe, în care nu au voie să alerge pe stradă sau să exploreze, au voie doar să alerge pe o bandă acasă, și bineînțeles că tot Societatea decide cât să alerge și în ce ritm. Mai există 100 de poezii, 100 de cântece, 100 de lecții, 100 de lecții la istorie etc, restul au fost distruse, pentru că s-a considerat că oamenii nu ar mai fi capabili să le aprecieze dacă erau prea multe și aveau de unde alege. Tehnologie, nu prea există, și aici mă refer la populație, care are acces limitat la ea. Folosesc niște scribi pe care scriu, și uneori primesc mesaje de la oficialități pe un ecran. S-a considerat că în trecut tehnologia a fost un factor distructiv al oamenilor, și de aceea.

Povestea începe cu Balul Alegerii Cassiei,  cel la care a visat de mult timp. Acum va afla pe cine i-a ales Societatea ca Pereche, bazându-se pe caracteristice ei și ale tuturor. Cu cine își va petrece viața, pe cine va iubi, și cu care va întemeia o familie. Când descoperă că Xander  Thomas Carrow îi este destinat ei, cel puțin din punctul de vedere al Societății, ea e de acord că o alegere mai perfectă nu puteau avea. Xander e prietenul ei bun din copilărie, e cel pe care îl cunoaște ca pe ea însăși. E frumos și carismatic, și mereu a fost acolo pentru ea.

Dar când ajunge acasă și pe microcipul care trebuia să conțină mai multe informații despre Xander (nu că nu știa deja totul despre el) pentru o secundă apare chipul lui Ky Markham, un tip misterios din cercul lor de prieteni, dar cărui nu îi acordase prea multă atenție până atunci, lumea Cassiei începe să se schimbe. Deși Oficialitatea ei o asigură că cineva a introdus chipul lui în sistem (pentru că Societatea nu greșește niciodată, deci nu putea fi o eroare a lor), și că e imposibil ca el să îi fie destinat, pentru că el nu poate fi Perechea nimănui (el e o Anomalie, deoarece tatăl lui a comis o infracțiune în trecut, și acum are un statut mai dezavantajat, a fost repartizat la una dintre cele mai dificile munci, nu are dreptul de a avea o relație, etc.) 
Cassia nu e așa convinsă, și începe să se gândească tot mai mult la Ky. Să îl observe cu adevărat, să încerce să îl cunoască, să afle o parte din trecutul lui dureros, în care părinții i-au fost uciși în fața ochilor și să se îndrăgostească de el.

Acum Cassia, care întotdeauna a urmat deciziile Societății fără să își pună întrebări, începe să aibă îndoieli. Începe să îi descopere greșelile. Și are și o decizie grea de făcut : să continue alături de Xander pe un drum pe care deja îl cunoaște, sau să se aventureze alături de Ky spre necunoscut ?

~ Impresii ~

Am și bune, dar am și câteva contra. Poate fi și un defect al meu, cu cât citesc mai multe cărți, cu atât devin mai critică, am așteptări mai mari. Și de la cartea asta deja aveam destule de când am vazut câte recenzii favorabile are pe Goodreads și câți fani.

Probabil cei care veți citi recenzia vă gândiți cum de e posibil ca populația să accepte fără să clipească hotărârile Societății care pretinde că a găsit perfecțiunea, când comunismul a fost mic copil pe lângă ea. Să nu ai drept de decizie, să nu poți face nimic din proprie voință fără să te aștepți la o sancțiune. Să fii practic, o marionetă în mâinile altora. Și nu v-am zis ce e mai rău. Societatea decide și la ce vărstă să mori, cea de 80 de ani (se consideră că după această vărstă starea de bine și de fericire a bătrânilor descrește rapid, și încep să se simtă inutili) ; Cassia îl vede pe bunicul ei (apropo, un personaj foarte aparte), cum moare..sau practic cum este ucis.

Dar am înțeles de ce acceptă populația totul, și e firesc. Fiindcă nu au cunoscut alt tip de Societate, de când s-au născut au fost obișnuiți așa. Ei nu au avut niciodată parte de libertatea pe care o avem noi, de exemplu. Și dacă stai să te gândești, sunt și în prezent destule societăți în care sistemul de conducere e atât de eronat și aberant, dar cetățenii totuși îl urmează fără să clipească.

Totuși, ce mi-a plăcut mult, e că la final realizezi că ei știu că ceva nu e bine, sunt conștienți de asta, dar pentru că nu se pot opune, nu au cum lupta, acceptă totul și o iau ca pe ceva normal.

Mi-aș fi dorit sincer să fie mai multă acțiune, și tot am așteptat până la final, să se întâmple ceva spectaculor. Nu pot să zic că mi s-au îndeplinit dorințele. Însă stilul e simplu, nu e o carte greu de citit. Cred că acest volum e menit să ne facă pe noi, cititorii, să cunoaștem și să înțelegem lumea în care trăiește Cassia, să vedem cum își schimbă ea treptat percepțiile, și abia din volumul doi, vom avea parte de adrenalina care am așteptat-o aici. 

Nu pot să zic că au fost foarte bine conturate, că personalitatea cuiva a ieșit în evidență ca să pot zice acum ”Da, acela e alesul, el e preferatul meu”. În general mi se par destul de reale personajele, sunt oameni simpli, fără ceva aparte la unii.

Mi-a plăcut foarte mult de frățiorul ei Bram, e un copil deștept și atât de scump. Cred că e prima dată când mă atașez așa tare de un copil, dar recunosc că el a reușit să mă emoționeze în mai multe situații.

Referitor la personajele principale, am admirat la Cassia faptul că începe să își pună întrebări, că are dileme. Asta cred că o diferențiază pe ea de ceilalți. Deși la început urmează Societatea ca pe ceva firesc, după începe să cântărească singură ce e bine și ce nu.

Ky, e misterios la început, dar pe parcurs începe să lase la vedere Cassiei o parte din trecutul și gândurile lui. Am apreciat că e un tip extrem de inteligent, dar ascunde asta cu măiestrie, încearcă să nu iasă în evidență cu nimic, pentru că asta i-ar dăuna, dacă Societatea i-ar afla aptitudinile.

Cel mai mult mi-a plăcut apropierea lor, și faptul că totul a decurs firesc, plăcut. Practic nu se întâmplă mare lucru între ei, nu vă așteptați la întâlniri extraordinare și la circumstanțe inedite. La urma lor, apropierea lor e interzisă, și descoperirea ei ar duce la circumstanțe grave. Mi-a plăcut latura ”de artist” a lui Ky. Într-o societate în care oamenii nu pot crea, nici nu știu să scrie cursiv, doar tasta, desenele le fac tot pe scribi și apoi le sunt șterse, el aduce ceva nou, ceva frumos. Mi-a plăcut mult că o învață pe Cassia să scrie de mână, au fost foarte drăguțe acele momente.

Xander.. Oricât am sperat la un triunghi amoros, pentru că îmi plac foarte mult, nu veți avea parte de așa ceva aici. Deși Xander e alături de Cassia în momentele mai importante, și o ajută , e alături de ea, în mare parte e absent, și trec și capitole bune fără să apară. Practic, și când e cu el, ea se gândește tot la Ky, deci nu prea dă mână liberă cititorului să facă tabere, Xander sau Ky. Cred că e destul de logic care e alesul. 

Coperta noastră:

Nu am înţeles în primă fază coperta noastră, deși după ce citești cartea o vezi cu alți ochi. Cassia e îmbrăcată în hainele civile albastre, iar sărutul cu acea persoană ..care nu prea e umană, poate fi interpretată la faptul că ea are o relație cu Ky, îl cunoaște, doar prin intermediul bilețelelor pe care acesta i le scrie.

Coperta originală e mai potrivită, prezintă o Cassia în rochia verde, pe care a avut-o la Balul Alegerii, stând ca într-o bulă de sticlă, pentru că așa e și viața ei. Ea e captivă în această Societate și nu poate face nimic..cel puțin acum. 
Mai jos aveţi coperta originală a primului volum, şi coperta originală a celui de-al doilea volum, "Crossed", care nu a apărut încă (la cea de-a doua se observă deja cum Cassia nu mai stă resemnată în "bula ei", ci o sparge, începe să pună rezistenţă, să lupte). 

Primul e trailerul primului volum, "Legăminte", al doilea e trailerul oficial al volumului doi:

Am scos și citate, nu știu cu ce impresie ați rămas de pe urma recenziei, chiar sunt curioasă. Cred  că citatele vă vor ajuta în final să luați o decizie asupra cărții. Totuși, eu vă recomand romanele distopice în general, pentru că, după cum am mai spus, vă ajută să apreciați mai mult lumea în care trăiți și ce aveți acum. 

Vă las la sfârşit o poezie interzisă din carte, care a fost salvată de la distrugere, şi sintetizează atât de bine totul:

”Să nu te pierzi în vraja-acestei nopți ușor,

În groapa zilei vârsta veche-i scrum smintit;

Să ragi, să ragi când simți luminile că mor.

Pentru că n-are spic de fulger vorba lor,

Că înțelepții știu prețul beznei, la sfârșit,

Dar nu se pierd în vraja-acestei nopți ușor. ”