The rest is still unwritten (7)

Veronica ne-a trimis nişte citate de-a dreptul superbe din ficurile ei. Sincer, sunt minunate. Şi tocmai ea care spunea în interviul de la târg că nu se consideră un mare talent, şi nu intenţionează să încerce să publice o carte. Cred că eşti prea modestă, şi chiar să iei în considerare această variantă.

Primele sunt din romanul la care scrie acum, "Dragostea doare".

“Stiti ce senzatie apare in timpul unui vertigo???

Ameteala, totala. Esti amortit. Nu realizezi nimic. Te invirti mereu. Ti-e un pic greata dar si e placut. Adrenalina emanata in acest proces creaza dependenta. Si…nu te mai poti opri… »

« Am pornit visatoare spre parcul din oras. Abia asteptam sa ma asez pe banca visurilor noastre. Era un loc special si drag mie. La umbra unui stejar singuratic se afla o banca de fier. Impletitura fina a fierului dur imi crea o senzatie de implinire stranie. De parca, totul este posibil in viata. Odata ce fierul poate fi impletit atit de fin. »

« - Ce faci? De ce iti stringi lucrurile? Stai, iti explic imediat.

- Plec Mircea; i-am zis pe un ton calm. Am aflat tot. Nu mai e nevoie de minciuni.

- Nu poti pleca. Te iubesc, auzi, TE IUBESC. Nu ma poti parasi.

I-am luat obrajii in miinele mele. Imi plimbam ochii pe fata lui. Stiam ca nu pot sa plec. Stiam, si asta ma seca pe creier. Eram slaba in fata lui. Mi-am aplecat buzele si am inceput sa-l sarut. Il sarutam cu lacomie, cu sete, cu ura. Lacrimile imi curgeau pe fata fara oprire. Imi tradam ratiunea. »

« Mergeam pe o linie fixa intre ura si iubire. Eram constienta ca trebuie sa ne despartim. Dar, in acelasi timp eram si mult prea egoista. Il doream linga mine. Nu acceptam ca si el sa fie fericit. »

« In ultimul timp m-am indragostit de toamna. Si anume luna octombrie. Puteam sa privesc ore in sir la caderea frunzelor de pe copac. Cu toate ca sunt galbene si cad…Ma vedeam in ele.

La inceput imi era mila de frunzele galbene. Insa, urmarindu-le un timp indelungat am inteles. Am inteles ca anume acest ultim vals al lor este enigma. Enigma pe care toti doresc sa o interpreteze dupa bunul plac. Atunci cind sunt verzi nimeni nu le priveste. Nu sunt interesante. Ele sunt per ansamblu un tablou frumos. Insa, in cadere ele devin vedete. Atunci cind sunt abandonate la picioarele noastre noi le vedem. Putem sa o ridicam, o analizam si daca are noroc ajunge in mijlocul unei carti.”

“Printre picaturile ploii lacrimile mele nu se deosebeau. Soaptele mele erau asemeni valsului frunzelor. Imi dansam ultimul vals inainte de a cadea la pamint. Si in timp ce dansam imi doream cu disperare ca cineva sa ma ia acasa. Si sa ma aranjeze atent printre foile cartii sale preferate… »

« Ambii am sperat sa reintoarcem ceva ce este irecuperabil – timpul. »

 Următoarele sunt din ficul terminat, "Experimentul":

« Am mers in baie si acolo am vazut fata pe care o urasc cel mai mult – fata mea, am inceput sa lovesc cu pumnii in oglinda si sa tip cu toata puterea – TE URASC!

Oglinda a cazut si s-a spart in mii de bucatele, semanau cu mii de lacrimi pe care le-am varsat eu in viata mea nenorocita de 17 ani.

M-am asezat in coltul camerei si abia atunci am permis ca prietena mea fidela sa ma imbratiseze, tacere si intuneric. »

« Eram ca doi paianjeni atirnati pe un fir, ne batea vintul in toate partile dar pe noi nu ne interesa nimic, noi ne sarutam de parca acel sarut era ultimul din viata noastra. »

« Pentru prima data am simtit repulsie fata de el. Marturisirea lui m-a facut sa-l vad cu alti ochi. Este un nenorocit care isi inchipuie ca toata lumea e la picioarele sale. Zice ca ma iubeste dar de unde sa stiu eu ca nu-s un capriciu pe moment ?  Daca peste un timp imi zice ca s-a gresit si nu ma iubeste ? Sau ii revine ura fata de mine ? Am hotarit sa plec cit inca nu-i tirziu pentru mine. »

« …monstrul are suflet, un suflet care ma iubeste pe mine. »

« Am incercat sa zic ceva dar el m-a oprit. M-a tras pe scari in sus. Am ajuns in dormitor. M-a aruncat pe pat.  Eram speriata, era brutal. Niciodata nu a fost asa cu mine. Apoi a inceput sa ma sarute. Buzele mele i-au primit caldura frematind de placere.Sarutul devenea tot mai pasional. Asteptam acus sa-i puna capat, ca de obicei. El insa nu s-a oprit.

A inceput sa ma dezbrace. Nu m-am impotrivit dar eram inghetata. Eu nu vroiam acum. Nu asa. Continua sa ma sarute. Erau niste saruturi fierbinti dar nu-mi trezeau decit frica si respingere. Fara sa-mi dau seama cum era si el gol. S-a culcat peste mine. Ochii sai erau goi, fara nici o expresie. S-a oprit din sarutat. »

« Totul in jurul meu era plin de singe. Odata ce inima ti-a fost smulsa de unde atita singe? Straniu,nu?»

« Ieri credeam ca pot sa-mi conduc viata – azi cred in destin.”


Vă plac?