"Iniţierea", volumul 2 din AV de Richelle Mead - Recenzie Trăsnită

Mă durea fundul de cât mă foisem în idiotul ăsta de scaun. Puteam să jur că începeam să fac o gaură prin el și în orice clipă urma să mă trezesc cu dosul de pământ. Așteptasem tot timpul ca Dominic să mă invite în față și să-mi citesc recenzia. Acum muncisem serios la ea, nu ca data trecută, chiar dacă asta mă putea asemăna cu una din individele astea fără viață, cu un singur scop în existența lor stearpă, acela de a visa la el și de a face orice pentru a-l impresiona. Dar nu mă chemase. Nici măcar o nemernică de privire de tată, bunic, sau de călugăr înțelept nu mi-a aruncat tot cursul, și acum se și terminase. Lumea părăsea sala deja și am început să îmi strâng în reluare lucrurile de pe pupitru până ieșeau toți, iar apoi aveam de gând să văd dacă grecul știe ce vrea de la viață și să sar la el.. sau pe el.

Nu am apucat să fac doi pași spre catedră când am remarcat cum și-a înșfăcat cărțile și a țâșnit-o pe ușă ca un iepure care simțise lupul sau un hoț prins la furat.

Am rămas încremenită, conștientă că trebuie să îmi culeg fața de pe jos.  Asta fusese ca o palmă pentru mine, nu doar să mă ignore în halul ăsta, mai ales după insinuările și comportamentul lui apropiat de săptămâna trecută, mai rău, să se comporte cu mine de parcă aveam ciumă.

Mă evita. Laș nenorocit.

Am dat un picior în catedră și am pornit furioasă spre ieșire. O mână mă prinse de braț, oprindu-mă și făcându-mă să tresar în același timp. M-am întors circumspectă, și m-am lovit de ochii verzi ca jadul ai lui Alexei Ivanov care mă sfredeleau aroganți, extrem de sarcastici.

Am înghițit în sec. Nici nu sesizasem că mai era cineva în sală. Oare de aia spălase putina Dominic?

- Cineva nu are o zi prea bună. mă înțepă rânjind caustic.

Cu el în preajmă? Cu siguranță nu. Evident, fusese martor la ieșirea mea imatură de mai devreme și acum avea să profite la maxim și să mă tortureze cu asta.

- Iar cineva și-a pierdut creierul pe drum. A, stai, nu poți pierde ce nu ai avut niciodată. l-am luat peste picior plină de mine, smulgându-mă cu forță din strânsoarea lui.

Alexei era un tip ciudat și rău famat, dar care , într-un mod absurd, era un al doilea magnet de atracție pentru domnișoarele din școală. Ce să le fac, inteligența nu e punctul lor forte. Dar avea bani, farmec, arăta și bine, trebuie să admit asta. Avea toate ingredientele pe care le căutau ele la un individ. Părul acela castaniu deschis, parcă intenționat răvășit, buzele pline, zâmbetul șmecheresc, carisma, făceau din el un fel de cameleon în plasa –sau în limba- căruia cădeau ca muștele fetele.

Poate în Dominic vedeau bărbatul perfect și greu de atins, un fel de himeră, iar la ăsta din fața mea un bad boy, o cauză pierdută, cum le plac tuturor fustelor, pentru că sunt bune samarinene și speră să-l îndrepte pe calea cea bună vreodată. Pe naiba. Mai ușor e să îndrepți o bară de fier cu mâinile decât pe ăsta.

- Ușurel păpușă. Deja ies scântei în jurul tău, e pericol de explozie în curând.

- Asta ar fi minunat, pentru că ți-aș da foc și ție, și aș scăpa societatea de un vierme. am mârâit printre dinți.

- Auch. Asta a durut. a spus teatral ducându-și mâna la inimă. Dar nu ca pe tine după ce ți-a tras clapa profesorașul tău adorat, nu?

Parcă mă lovise în moalele capului cu o bâtă de lemn. Și al naibii de tare. Am vrut să deschid gura și să-l trimit dracului, dar parcă nu eram capabilă să mi-o mișc și cuvintele îmi rămăseseră înțepenite din cauza nodului din gât.

- Îți înțeleg frustrarea. Trebuie să fie tragic să fi fost respins în atâtea moduri de o fată și încă să revii la ea cu orice pretext stupid. Presupun că asta fac obsedații psihopați fără neuroni. i-am trântit-o fără milă, ieșind ca furtuna din sală, și lăsându-l cu o expresie împietrită pe chip.

Adevărul e că încercase de mai multe ori să mă cucerească cu șarmul și surâsul lui aparte – una din armele de seducție din dotare, replicile insinuante și complimentele care curgeau ca Niagara. Dar eu nu eram una din gâsculițele lui de aici, fără coloană vertebrală. Știam să îl citesc, și pe fruntea lui scria mare ”Pericol”..sau ”Dezastru”, depinde. Nu dorisem nicio clipă să îl cunosc, să văd cum e el cu adevărat. Trebuia să recunosc însă că se comportase mereu frumos, până îl călcasem serios și constant pe bătături, și acum devenea grosolan adesea cu mine. Orgoliu masculin tâmpit.

Am ieșit în parcare, scanând zona după Lexi, prietena mea cea mai bună. Venisem dimineață cu mașina ei. Mi-am amintit însă că stabilisem să ne vedem aici după imediat ce se suna dacă aș fi vrut să mă întorc cu ea. Probabil cum pierdusem vremea cu imbecilul arogant, ea plecase deja, căci trebuia să meargă la canotație. Fir-ar. Nu credeam că poate să devină mai proastă ziua asta, dar m-am înșelat. Acum trebuie să prostesc vreun fraier de admirator ca să mă ducă acasă și să râd în mașină la glumele lui imbecile și nesărate de șoricel electrocutat cu fiorii dragostei. Sau ai prostiei.

Din nou în raza mea vizuală apăru nimeni altul decât inamicul meu de mai devreme. Stătea sprijinit de peretele școlii cu un aer indiferent, în timp ce își aprindea o țigară. Nu că m-aș fi așteptat după izbucirea mea veninoasă de mai devreme să fugă în vreun colț și să bocească, dar speram măcar să mă lase naibii în pace.

- Iar tu? am zis agasată.

- Mereu eu. răspunse plin de el și zâmbind maliţios.

Mi-am dat ochii peste cap, oftând.

- Ai uitat să îmi dai scrisoarea de dragoste, drăguța, de aceea am revenit. zise cu o falsă îngijorare apropiindu-se de mine, și  într-o clipă îmi înșfăcă foaia cu recezia din mână.

Am sărit la el să o recuperez, urlând și înjurând și sărind disperată, în timp ce o flutura în aer și se distra copios pe seama mea. După câteva minute de încercări inutile, m-am lăsat păgubașă, dându-mi seama că probabil arătam penibil țopăind ca un pițigoi surescitat în jurul unei girafe cu două capete mai înalt decât mine și că oricum n-aveam nicio șansă în fața lui.

M-am așezat pe scările de la intrare obosită, așezându-mi capul pe genunchi. Era o stupidă de recenzie la urma urmei, nu o declarație de iubire către Dominic, ca să mă agit degeaba, pentru nimic. Începu să citească:

”Dacă în primul volum am fost introduși în lumea fascinantă a vampirilor lui Richelle Mead și familiarizați cu obiceiurile, felul cum se desfășoară activitățile lor, și caracterele personajele, fiind unul mai mult de acomodare, în "Iniţierea", volumul al doilea, suntem loviți din plin de acțiunea fulgerătoare și de atâtea schimbări de situație, că abia putem face față ritmului alert. Un atac fulgerător al strigoilor o pune pe Rose față în față cu imagini capabile să genereze coșmaruri consecutive, iar Academia Sf. Vladimir intră într-o stare de alarmare deoarece dușmanii lor au descoperit o modalitate de a rupe protecțiile ridicate de ei, şi trimite elevii într-o vacanţă la schi.

După evenimentul neplăcut din primul volum când Lissa a fost în pericol, Dimitri a ridicat un zid dureros între el și Rose, conștient că o poveste de iubire între ei este imposibilă și sortită eșecului. Ea încearcă să se resemneze, și să se concentreze pe antrenamente, conștientă mai mult ca niciodată că viața prințesei moroi, care totodată e și prietena ei cea mai bună, va fi în mâinile ei într-o zi. Apariția la Academie a mamei ei, Janine Hathaway, un gardian respectat și dur care o ține din scurt tot timpul și nu îi conferă niciun pic de afecțiune Rozei – numele ei în rusă, cum o alintă Dimitri – îi fac viața și mai complicată când anumite frustrări și amintiri neplăcute din trecutul ei dureros îi revin în minte, acelea de a fi fost un copil singur, încredințat Academiei de mică, cu un tată pe care nu îl cunoaște și o mamă obsedată doar de cariera ei. ”

Vocea lui era acum calmă și plăcută, și dacă la început citea ironic și disprețuitor,  încet încet începuse să devină serios și captivat de ceea ce scrisesem. Părea chiar interesat de carte. 
Se așeză lângă mine, trase un fum de țigară , și îmi zâmbi frumos și lipsit de răutate înainte de a continua lectura, analizându-mă mult timp din priviri. M-am uitat la el uluită. Să fi reușit să mai topesc puțin inima lui de gheață?

” Pe plan amoros nu pare să-i meargă prea bine, fiind îndrăgostită de un tip nepotrivit,  mai mare ca ea și responsabil, iar frustrarea lui Rose se adâncește când apare Tasha Ozera, mătușa lui Christian, o femeie moroi independentă și șarmantă, interesată de Dimitri , de prezența căreia și el pare că se bucură și se simte bine să o aibă aproape. Totuși, micuțul dhampir nu duce lipsă de pretendenți și de atenție, în special din partea lui Mason, bunul ei prieten care ține la ea cu adevărat, se comportă atent și frumos, și în compania căruia se simte fericită , și Adrian Ivashkov, un moroi fermecător de viță nobilă pe care abia îl cunoaște și care pare să aibă un interes evident și incontrolabil pentru ea. Adrian e un personaj captivant, care atrage atenția de la prima apariție. Deși are mai multe vicii, e ironic, plin de el adesea și conștient de șarmul lui, ca să nu uităm și de faima proastă, Rose simte o atracție ciudată pentru el, deși îi respinge de fiecare dată cu tact avansurile deoarece inima ei îi aparține lui Dimitri. Totuși, moroiul amuzant și aparte care miroase a fum de țigară și a cuișoare, adesea și a alcool,  o face să mai uite de probleme, și de atacurile strigoilor care continuă, înainte ca dezastrul iminent să se întâmple.  

Un grup de studenți, printre care și Mason , sunt capturați de strigoi, și Rose împreună cu Christian pleacă pe cont propriu în salvarea lor , către o luptă pe viață și pe moarte.”

- Adrian Ivashkov ăsta parcă seamănă cu mine, nu? Chiar şi numele îl avem asemănător. făcu o pauză. Îmi place de el. medită frecându-și bărbia și trăgând din nou din țigară.

Stând așa aproape, și putând să-l analizez, conștientizam că era chiar frumos. Izbitor de frumos. Trăsăturile lui erau aparte, iar chipul îi era atractiv, misterios. Emana un șarm ciudat, și mă simțeam atrasă de el. Ca și Rose de Adrian.

- Nici în visele tale, ”prietene”. l-am adus la realitate, deși nu puteam să neg asemănarea lui cu personajul meu preferat din carte.

Alexei îi putea da viață într-un film cu brio. Era perfect pentru rolul lui.

- Adrian nu e nesimțit, arțăgos și răzbunător. E cuceritor, poate prea insistent, dar se poartă frumos cu Rose și deși ea îl respinge mereu, o alintă ”micuțule dhampir” și îi trimite cadou cutii cu parfumuri.

Mă așteptam să protesteze sau să îmi întoarcă ofensa, dar în loc de asta, surâse captivant, dezvăluind o gropiță în colțul gurii, și se apropie de buzele mele, șoptind:

- Astea se pot rezolva.

Parfumul lui era amețitor, și apropierea lui mă amețea. Mă privea cu interes și admirație. Era sexy demonul. Și fir-ar să fiu , doream să mă sărute.

- Ce naiba faceți voi aici !?

Mi-am revenit în simțiri pregătită să-l înjur pe inoportunul care ne întrerupsese, și am tresărit când mi-am dat seama că Dominic stătea în fața noastră cu mâinile încrucișate, încruntat și cu o față întunecată, furtunoasă chiar. Nu știu dacă eram mai șocată de faptul că tocmai el ne descoperise – ce ironie seacă a destinului, asa-i? -, sau pentru că îl auzisem spunând ”Ce naiba” pe el, cel aparent inocent și care ne corecta pe noi când vorbeam urât.

Revenind în mine tipa directă, cu atitudine și care nu se dă în lături de la nimic, mi-am dat seama că aștepta un răspuns, pe care i l-am oferit debordând de sinceritate și plină de mine:

- Ah, mai nimic profu’, l-am înștiințat nonșalantă și ridicând din umeri, uite am găsit pe cineva interesat de recenzia mea, dacă pe tine tot te-a durut în cot de ea.


*AV = "Academia Vampirilor"

"Iniţierea" - volumul 2 din seria "Academia Vampirilor" de Richelle Mead

Cartea poate fi cumpărată de AICI. 
CAND IUBIREA SI GELOZIA SE CIOCNESC PE PARTIE, VACANTA DE IARNA DEVINE SANGEROASA...
 Lissa Dragomir este o printesa moroi, cu un rarisim dar de a stapani magia spiritului. Ea trebuie aparata in orice moment de strigoi (mortii vii), cei mai fiorosi vampiri. Puternicul amestec de sange omenesc si vampiresc din venele Rosei Hathaway, cea mai buna prietena a Lissei, o face sa fie dhampir. Rose si-a dedicat viata unei misiuni mai mult decat primejdioase: s-o apere pe Lissa de strigoi, care si-au jurat s-o faca asemeni lor.
Un atac inopinat al strigoilor pune pe jar toata Academia Sf. Vladimir, care isi trimite in graba elevii intr-o vacanta obligatorie la schi. Dar peisajul mirific de iarna si statiunea eleganta din Idaho nu ofera decat un iluzoriu sentiment de siguranta. Cum trei dintre elevi fug din cantonament pentru a-i ataca la randul lor pe oribilii strigoi, Rose si Christian isi unesc eforturile pentru a le sari in ajutor. Numai ca eroismul are pretul lui...

„Unica si fascinanta... Cititorii vor sorbi din aceasta serie multa vreme de acum incolo.” - VOYA