The rest is still unwritten (1)

Iată prima postare din rubrica ”The rest is still unwritten”,  una pe care o vom face cu ajutorul vostru, al scriitorilor. Mă bucur mult că Dely a vrut să împartă cu noi câteva citate de suflet dintr-o poveste de a ei.. Sperăm să vă placă ce veți citi în cele ce urmează la fel cum ne-a plăcut și nouă. 

     " Dragă jurnalule,

   Cu privirea ei fermecătoare mă face să uit de tot. Are “acel ceva” care o face specială. Mirosul ei de frezie mă îmbată cu mirosul unei lumi de basm. Zâmbetu-i jucăuș mă ademenește să o sărut. Trupul ei subțirel, atât de fragil, mă face sa imi doresc mereu să o strang la piept. Ochii ei albastrii ascund misterul lumii iar buzele-i rozalii mă fac să înnebunesc. Culoarea trandafirie a obrajilor ei iese in evidență într-un mod perfect, pielea fiindu-i fină și albă ca laptele. Gâtul lung de lebădă se ridică mereu când își ridică chipul zâmbindu-mi timid, sau provocator.

 Cum poate cineva să fie atât de perfect?"

 "Era pentru prima dată când îl vedeam atât de nesigur, atât de vulnerabil, atât de uman. Privirea lui era, nici nu știam care era cuvântul potrivit, poate fierbinte. Da, privirea lui era fierbinte, o fierbanțeală care se contopea perfect cu negru ochilor lui, totul arătând ca și cum trăia ceva mult mai intens pe dinăuntru."

"Ridicându-mi sfioasă mâna, am lăsat-o suspendată în aer pentru câteva secunde fiind nesigură de ce urma să fac, dar acele secunde au fost decisive. I-am trasat cu degetul o linie până după bărbie ridicându-i fața spre a mea ca să-i pot observa mai bine trăsăturile feței frumoase, să pot să privesc mai în adâncime ochii întunecați care pentru prima dată simțeam că meritau să fie studiați în profunzime, descifrați."


"Am învățat cum este să plângi și să nu mai ai nimic de pierdut, să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima, să vezi cum fiecare sperantă se spulberă într-un mod violent. Simt cum inima mi se face bucățele, cum spinii unui trandafir negru mă străpung în piele sfâșiindu-mi-o, simțind cum sângele curge, cum țâșneste din fiecare parte. Iar eu închid ochii zburând departe, bucurându-mă de durere, având în minte imaginea morții, transformându-mă într-o sadică."


Sunt foarte frumoase și profunde, nu ? Și povestea ei este pe măsură, vă asigur. 
Sperăm să îi urmați exemplul și să participați cât mai mulți. Noi vă așteptăm pe una din adresele noastre mailurile cu specificarea ”Pentru rubrica The rest is still unwritten”, care să conțină citatele voastre ( pot fi și dialoguri amuzante /profunde /interesante, care vă plac vouă ). Citatele pot fi dintr-un fic/ roman /poveste sau din mai multe. Să ne specificați și numele/ nick-ul cu care scrieți, și un link, dacă le aveți postate undeva.  
Câte ne trimiteți, e alegerea voastră. Cât mai multe :D


O zi plăcută tuturor !