O carte care îţi va picta sufletul cu cele mai frumoase emoţii. "Graffiti Moon" de Cath Crowley - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Storia Books şi poate fi comandată de AICI

Întotdeauna am avut o admiraţie mare pentru artişti, indiferent de operele pe care ei le crează, şi un respect pentru faptul că pot da viaţă la ceva frumos, unic, special. Cu siguranţă sunt oameni deosebiţi, înzestraţi cu talent, iar eu mereu i-am perceput ca fiind mult mai sensibili, profunzi, capabili să vadă lumea înconjurătoare într-un alt fel, faţă de restul persoanelor. Arta e hrană pentru suflet, şi cred că interiorul lor e plin de emoţie, de bunătate, pentru că au parte de ea din plin. 

În asentiment cu mine este şi Lucy, care a făcut o adevărată pasiune pentru Shadow, un artist misterios pe care puţini par să îl fi văzut vreodată cu adevărat, dar toată lumea ştie de el prin intermediul graffit-urilor sale deja celebre. Fata e fascinată de picturile sale, de magia pe care el o poate răspândi pe un perete doar cu nişte spray-uri cu vopsea, de puterea lui de a însufleţi chiar şi un spaţiu banal. De durerea şi toate emoţiile pe care el le poate transmite, care par a fi absorbite de interiorul ei. Ea i-a admirat de-a lungul timpului toate operele de artă, le-a privit cu inima şi a înţeles mesajele şi pe care ele le transmit, iar treptat a simţit că a început să îl cunoască pe Shadow. Pentru că atunci când e vorba de artă, nimic nu e limitat, totul e posibil, iar o persoană se exprimă prin ceea ce creează, pune suflet şi o părticică din personalitatea lui acolo. Lucy e convinsă că un artist atât de talentat ca el nu poate fi decât o persoană deosebită, interesantă, profundă, băiatul ideal pentru ea. Sufletul pereche chiar. Aşa că nu e de mirare că îşi doreşte cu ardoare să afle cine e, dar e foarte greu să dai de cineva care nu are niciun interes să îi fie dezvăluită identitatea, care se eliberează de tristeţe, de propriile probleme şi gânduri pictând doar noaptea, pe furiş.

Lucy va afla că pistele care duc către Shadow sunt la Ed şi prietenii lui, care susţin că l-au mai văzut. Dar doar apropierea de el îi aduce fetei o serie de amintiri neplăcute şi jenante, despre o primă întâlnire cu el eşuată, dezastruoasă, şi care s-a terminat cu un nas rupt – al lui! Nu ar fi nimic mai neplăcut decât să petreacă chiar şi puţin timp în compania acestui tip, deoarece nu îl agrează deloc, i se pare arogant şi enervant, dar face acest compromis cu speranţa că până la urmă se va alege cu inima lui Shadow.. a cărei cheie se pare că se află în mâinile lui Ed. Ceea ce nu ştie ea e că la sfârşitul acestei experienţe va ieşi mult mai câştigată decât credea, şi cu unele lecţii învăţate.

Speranţele cu care Lucy îşi făureşte viitorul m-au făcut să mă transpun în pielea ei şi să visez cu ochii deschişi. Am privit prin ochii ei toate minunile pe care acest tip lipsit de speranţă le crează. Poate că pare prea naivă în determinarea că Shadow e cel de care are nevoie, dar tocmai asta m-a încântat la ea, faptul că e ambiţioasă, că nu renunţă uşor orice ar fi, că doreşte să îşi îndeplinească ţelul oricât de absurd sau de neînţeles ar părea el pentru unii. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, nu am considerat normală această pasiune a ei, această convingere că Shadow e piesa din puzzle-ul vieţii ei, cea care îi lipseşte, ci faptul că avea anumite standarde, că îşi dorea un anumit tip de persoană lângă ea, sensibilă, specială.

Tinereţea şi exuberanţa personajelor m-au cucerit, m-au încântat tachinările dintre ei, micile înţepături spirituale, atât de nostime, care mi-au făcut inima să râdă. Ambii sunt pasionali, implicaţi în ceea ce fac, în ceea ce îi face fericiţi, şi sunt fermecători împreună. Chimia dintre ei e mai vizibilă decât Luna pe care o vedem noi noaptea pe cer, sunt ca două piese din aceeaşi pictură, care puse una lângă alta crează un tablou special, fabulos. Se completează şi sunt perfecţi împreună.

Cartea mi-a amintit de „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere”, nu că ar semăna (poate doar în faptul că acţiunea se petrece la fel, într-un interval foarte scurt, de 1-2 zile), ci pentru că mi-a transmis aceleaşi trăiri sincere, plăcute, inocente, am citit cu mult calm şi cu plăcere fiecare rând, fiecare gând al personajelor. De fapt, lucrurile esenţiale, toată magia cărţii se petrece într-o noapte, datorită căutărilor care vor culmina cu descoperirile pe care ambii le fac, atât unul despre celălalt, cât şi despre ei înşişi, şi despre ceea ce îşi doresc cu adevărat. 

Acţiunea nu e imprevizibilă, şi deloc complicată, nu se întâmplă lucruri uluitoare, şocante, nu o să vă lovească un val de drame, cu toate că ambele personaje au background-ul lor care vă va impresiona, propriile probleme, regrete. Doar că stilul cald, luminos, măiestria cu care autoarea zugrăveşte emoţii şi bucură inimi prin profunzimea cuvintelor, a figurilor de stil, prin lirismul cărţii, vă va face să suspinaţi cu siguranţă. Fineţea şi  simplitatea sunt ingredientele de succes la acest roman.

Cartea „Graffiti Moon” ne arată că atunci când ceea ce căutăm credem că se află departe de noi, avem tendinţa să privim doar în zare, şi să omitem lucrurile esenţiale, palpabile, reale. Nu mai vedem ce e important, şi nu ne dăm seama că poate ce avem noi nevoie se află chiar în persoana de lângă noi. De asemenea, ne atrage atenţia să nu mai judecăm atât de uşor pe cei pe care nu îi cunoaştem, să nu cădem în capcana neiertătoare şi atât de falsă a aparenţelor. Pentru că de multe ori putem să ratăm şansa de a găsi adevărata iubire, iar fericirea ni se poate scurge printre degete în timp ce noi suntem prea ocupaţi să facem presupuneri stupide şi să punem etichete neadevărate celor din jur.

Prin intermediul unor simple cuvinte, autoarea Cath Crowley reuşeşte să picteze sufletul cititorului cu tot felul de trăiri şi emoţii: speranţă, bucurie, melancolie, iar tabloul final al cărţii va fi unul atârnat la loc de cinste în mintea şi sufletul vostru.

- Recenzie publicată iniţial în 2013 şi reeditată cu ocazia traducerii cărţii şi la noi