"Sacrificiul" (Eve #2) de Anna Carey - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI

Vă rog să faceți un scurt experiment: să închideți ochii, să vă lăsați imaginația să zboare în cele mai ascunse locuri ale minții voastre, și să vă gândiți că nu mai sunteți la voi acasă, în confort, ci într-o încăpere murdară, plină de păianjeni, vraiște, și cu vreun schelet printr-un colț. Că nu veți avea parte de o masă caldă, pregătită de mama voastră iubitoare, ci că va trebui să căutați prin resturi să vedeți dacă găsiți vreo conservă închisă, și clar expirată, pe care o puteți mânca. Înlocuiți sentimentul de liniște și siguranță de acasă cu sentimentul de singurătate, de panică, cu gândul că după ce veți pleca de aici, va trebui să fugiți cât vă țin picioarele pentru viața voastră, vă veți răni, veți cădea, dar indiferent de toate, va trebui să mergeți mai departe într-o lume distrusă. Acum reveniți în prezent, și spuneți-mi ce simțiți? V-ați înfiorat, speriat, de acest cadru lugubru? Înseamnă că acum o înțelegeți mai bine pe Eve, îi puteți fi aproape după ce a trecut prin asemenea clipe în primul volum, iar acum, o veți urma mai departe, să vedeți încontro o mai poartă povestea ei..

După o perioadă atât de grea în care Eve a trebuit să fugă, să se ascundă, să lupte, să facă față la ce a descoperit afară, dincolo de zidurile Școlii, lucrurile, aparent, par că s-au mai liniștit. Pătimind atâtea, fiind desculță, rănită, flămândă, ferindu-se din calea soldaților puși să o caute, ea a reușit să reziste datorită prietenei ei Arden și a lui Caleb,  cel care i-a redat încrederea în bărbați, dar și în viață, care a sprijinit-o și ajutat-o mereu. Acum că a ajuns la Califia, locul despre care se spune că e un adăpost al femeilor, de ce în loc să se simtă bine, în siguranță, împăcată ? Pentru că e fără cel iubit, sau cineva cunoscut.

Din cauza unor întorsături de situație, și după seara în care aude din greșeală o discuție dintre cele care conduc Califia, și care le dă de gol planurile, Eve fuge de acolo, și ajunge din cauza unei înșelăciuni în mâinile soldaților, care o duc în Orașul de Nisip.

Ajunsă acolo, se simte dezorientată și speriată, cunoaște Regele și tot felul de persoane, iar unele dintre evident că nu o vor acolo și o privesc ca pe o intrusă. Află anumite secrete dureroase din trecutul ei, și are nevoie tot mai mare de Caleb aproape, despre care nici nu știe dacă mai e în viață sau nu. Ultima dată când îl văzuse era grav rănit.
Află anumite din planurile de reconstrucție a orașului, dar și de cele ale celor năpăstuiți, și împotriva sistemului, care plănuiesc o lovitură. Iubitul ei e unul dintre cei care pregătesc asta, și povestea lor frumoasă de iubire e tot mai umbrită de necazurile care îi pândesc. Caleb e căutat pentru omorârea unui dintre soldați, și dacă este prins, imediat va fi executat. Eve pe de altă parte e urmărită la tot pasul, iar relația lor e din ce în ce mai amenințată.

Când lui Eve îi este planificat deja viitorul, unul pe care nu și-l dorește, și care ar însemna să o despartă pentru totdeauna de cel pe care îl iubește, vor reuși ei să își salveze iubirea - și pe ei înșiși?

Uf, a fost tare greu să vă povestesc cât de cât ceva din acțiune, pentru că îmi era teamă să nu dau niciun spoiler. Se întâmplă câteva lucruri importante în carte, unele șocante, altele triste, și trebuie să le descoperiți singuri. În plus, mă străduiesc, și fac eforturi mari să scriu recenzii mai scurte, sper că ați observat asta, poate pentru că unii cred că atunci când scriem mult povestim toată cartea, ceea ce e complet fals. Niciodată nu am dat detalii dintr-un roman, sau am spus prea multe despre conținutul ei.

Am așteptat cu atâta nerăbdare să citesc această continuare. Da, mulți nu veți înțelege, poate nu veți fi de acord cu părerile mele, dar eu am o relație specială cu această trilogie, ”Eve” a fost primul roman distopic citit și care m-a emoționat, întristat, m-a luat prin surprindere datorită lumii atât de distruse de acolo. M-a făcut să apreciez ce avem noi în zilele astea, și să încerc să fiu mai atentă la ce e în jur. Datorită romanului lui Anna Carey m-am îndrăgostit de acest gen nou de cărți, care e, la momentul de față, preferatul meu, alături de cărțile realiste.

Deci da, mi-a plăcut foarte mult și al doilea volum, și am trăi cu sufletul alături de personaje, mi-a fost teamă pentru ele, sau m-am bucurat de acele momente incredibil de frumoase petrecute împreună, dar din nefericire mult, mult prea scurte. 

Dacă nu v-a convins primul volum, nu cred că acesta o să vă schimbe părerea, însă îmi pare rău dacă e așa. E adevărat că această serie nu abundă de acțiune, dar în unele clipe abundă de sentimente, de emoție.

De fiecare dată când am citit cărțile din această trilogie, am încercat să mă desprind de realitate, să mă transport ”mental” acolo, să nu mai fiu Cristina de aici, ci una care e implicată complet sufletește în ce se întâmplă acolo. 

Și rezultatul? Simt că înțeleg lumea aceea, că am experimentat zbuciumul personajelor și problemele lor, că empatizez cu ele complet. Fapt care m-a și făcut să îmi fie așa dragă seria ”Eve” de Anna Carey.

De mult timp nu am mai avut parte de niște personaje care să întâmpine atâtea probleme și obstacole în calea iubirii lor, și în loc ca asta să le slăbească încrederea în ei, și sentimentele, să le facă mai puternice. De obicei majora dificultate în cazul relațiilor dintre personaje pornește de la ei, de la defectele și nesiguranțele lor, dar aici nu. Aici au parte de adevărate încercări, de un cadru complet neprietenos și care e total împotriva dragostei lor.

Modul în care ei reușesc să nu își piardă curajul, speranța, și să se bucure de fiecare clipă împreună, oricât de scurtă, și pe fugă, e uimitor. Asta e, din punctul meu de vedere, dragoste adevărată, pură.

Nu o să vă mai vorbesc despre Eve și Caleb în parte, deoarece am făcut-o deja la recenzia primului volum, însă o să vă spun că se vede o evoluție a lor, cel puțin a ei. A devenit mult mai hotărâtă și sigură pe ea, și e capabilă să facă orice pentru ei. Să se pună în orice pericol, să riște. Nu îi iau ochii luxul și tot ce găsește în Orașul de Nisip, din contră, rămâne fidelă părerilor ei de până atunci. Caleb e același scump, e romantic, dacă vă vine să credeți, e atât de curajos și îndrăgostit, e un scump.

În final, o să vă las un citat care reflectă foarte bine relația lor, și care mie mi s-a părut extrem de emoționant, dar în același timp, și foarte, foarte trist:

”Ochii mi se umpleau de lacrimi. Iată-ne aici, la kilometri distanță de buncăr, de Califia, și încă nu exista niciun loc pentru noi doi. Alergam dintr-o lume într-alta, el în a mea, eu în a lui, dar nu reușeam niciodată să fim cu adevărat împreună în niciuna dintre ele.”

Aţi citit cartea? Cum vi s-a părut?