Book Lovers Challenge (9)

9.      Poți să intrii în corpul unui personaj pentru două zile. Ce ai face în această perioadă, ce el/ea nu a făcut? Ce greșeală i-ai corecta și de ce? Ce schimbare ai face în viața ei/lui?

Cred că o să vi se va părea ciudat ce veți citi în urmatoarele secunde. Dar din păcate nu pot face nimic pentru asta, deoarece mi-am propus să fiu sinceră. Dacă ar fi să aleg un personaj în care să intru, acela ar fi Heathcliff, personajul masculin din cartea "La răscruce de vânturi".

Poate e ciudat pentru voi să vreau să intru într-un personaj masculin. Poate vă întrebați de ce nu am ales să intru Catherine. Este simplu. Nu mă aseamăn cu ea. Mă aseamăn mai mult cu Heathcliff. Probabil aș fi făcut aceleași greșeli ca el. Probabil aș fi fost rea, orgolioasă, încăpățânată, malefică... și totuși... inima mea ar fi fost pentru totdeauna a lui Catherine. Aș fi suferit la fel de mult ca el, aș fi fost orgolios și m-aș fi prefăcut că nu îmi pasă, că îmi e indiferent ce face Catherine, doar ca să văd că suferă și ea, nu doar eu. Aș fi ținut în mine toată ura și agonia pe care am acumulat-o pe parcursul acelui joc meschin în care mă băgasem cu ochii deschiși. Aș fi blestemat-o să rămână alături de mine, să mă bântuie și să mă facă să înnebunesc, după ce aș fi auzit că a murit și m-a lăsat singur, pradă acestei lumi cumplite. Oricât de mult m-ar fi rănit, m-ar fi durut și mai mult să nu știu că ea nu mai respiră aerul pe care îl respir eu, că ea nu se mai gândește deloc la mine, că ea nu mai trăiește într-o lume în care eu sunt. 

Aș fi vrut să îi simt în ceafă răsuflarea rece a morții, aș fi vrut să o văd în fiecare seară, lângă patul meu, în chip de fantomă, o fantomă care vrea să mă distrugă. Aș fi vrut să mă distrugă... și să fiu alături de ea în moarte, acolo unde iubirea noastră ar fi putut fi posibilă și împlinită.

Ce aș schimba la Heathcliff? Nu aș fi acuzat-o că s-a schimbat și că nu e Catherine a mea după ce a petrecut o vreme departe de sufletul meu. Aș fi iubit-o, chiar așa schimbată cum era. Nu aș fi ascultat conversația pe care a avut-o Catherine cu Nely. Nu aș fi fugit ca un laș când am auzit că vrea să se căsătorească cu altul și aș fi luptat pentru dragostea noastră. 

Dacă până la urma aș fi tras cu urechea la ceva ce nu mă privea, aș fi rămas până la sfârșitul conversației și aș fi ascultat ca un nesimtit, deoarece astfel aș fi auzit-o pe Catherine spunând că oricât de mult vrea să se căsătorească cu Edgar, inima ei ar fi aparținut pentru totdeauna mie, Heathcliff, pentru că ea sunt eu, iar eu sunt ea.Nu aș fi făcut tot posibil să mă răzbun pentru faptul că nu a luptat Catherine pentru iubirea noastră, deoarece la rândul meu nu am făcut-o cu adevărat. Nu aș fi chinuit-o în toate modurile posibile, doar pentru a-i face rău. În fond, sufeream înzecit, doar văzând că și ea suferă. Nu aș fi lăsat-o să se îmbolnăvească din cauza mea. Nu aș fi lăsat-o să moară, din cauza noastră. Nu aș fi trăit cu ură și durere în mine. Aș fi lăsat-o să se odihnească în pace, pentru amândoi. 

Și totuși... nu ar mai fi fost Heathcliff. 

Până la urmă, nu aș schimba nimic la el. Caracterul lui malefic și masochist m-a făcut să îl îndrăgesc mai mult decât m-aș fi așteptat. Pentru că sub acel strat negru și macabru, se ascundea un suflet mult prea bun. Catherine a găsit acea persoana și a iubit-o din tot sufletul ei. Dar nici Catherine nu putea să nege cine era cu adevărat.

De ce aș vrea totuși să intru în Heathcliff?

Aș vrea să simt ceea ce a simțit și el. Aș dori să simt acea iubire distrugătoare care i-a măcinat tot sufletul și a lăsat un gol de nepătruns. Aș vrea să simt persoana mea dragă, care a decedat, alături de mine. Să o simt cu adevărat, să o văd cu adevărat, chiar dacă chipul ei m-ar fi îngrozit. Și cel mai mult, aș vrea  să văd cum e să fi împlinit și cu sufletul întreg.

Heatchcliff și Catherine, chiar dacă s-au rănit reciproc din toate punctele de vedere, s-au iubit cum nimeni nu va știi cu adevărat. Iar acest lucru nimeni nu le va putea fura nimeni. Nici măcar eu, un cititor înfocat.

E adevărat că dacă intrii în pielea unui personaj și încerci să îi schimbi o greșeală, riști să schimbi complet acțiunea respectivei cărți, dar cum aici e totul teoretic, și doar trebuie să ne lăsăm imaginația să lucreze, cred că e ok :).

Am stat îndelung și am meditat la asta, am găurit biblioteca și cărțile (la figurat, stay calm :)) ) încercând să mă gândesc, să aleg o anumită eroare destul de mare făcută de unul dintre eroii mei. Bineînțeles, mi-au venit mai multe momente în minte, și situații în care aș fi corectat o anumită greșeală a unui personaj, și iată dintre ce variante am avut de ales (ar trebui să vă avertizez înainte că acest articol conține spoilere, și dacă încă nu ați citit vreuna din cărțile la care fac eu referire, vă sfătuiesc să treceți peste acele pasaje) :

* momentul când Tris din ”Divergent” de Veronica Roth îl împușcă pe Will, pentru că a fost, din punctul meu de vedere, oribil. Nu o învinovățesc, era panicată, speriată, și-a apărat propria viață, însă, nu știu, putea să îl împuște în picior, să îl imobilizeze și el să nu mai reușească să o urmărească, dar nu să îl omoare. Era atât de drăguț, și făcea un cuplu așa potrivit cu prietena ei, Christina. Sunt convinsă că ea nu îi va ierta niciodată asta lui Tris dacă va afla. Ce aș face eu? M-aș duce în acel moment și l-aș împușca, dar nu în așa fel încât să fie fatal.

* faza când Henry din seria ”Lux” de Anna Godbersen a acceptat să se însoare cu afurisita aia de Penelope doar pentru a-i apăra reputația Dianei. De la acel moment, toate au luat-o razna, toți suferă și nu pot fi fericiți datorită intrigilor și răutății acestei individe absolut groaznice. O detest din tot sufletul. Ce aș face eu, dacă aș fi Henry? Nu știu sincer, aș amenința-o pe Penelope că fac publice toate aventurile pe care le-au avut împreună înainte de căsătorie, să arăt că nu e domnișoara pură și perfectă care se dă în societate. I-aș căuta un punct slab, să o șantajez și eu pe ea, dar NU aș accepta să mă căsătoresc cu ea.

Și ar mai fi vreo două, dar..citind zilele acestea ”Sacrificiul”, volumul 2 al trilogiei distopice ”Eve” de Anna Carey, imediat mi-a sărit în minte o greșeală care ar fi putut așa ușor fi evitată, și din cauza căreia au avut de suferit doi oameni minunați, Marjorie și Otis. Da, e momentul în care Eve dă pe ascuns acel mesaj codat lui Caleb, dintr-un impuls, iar consecințele sunt catastrofale. Atunci când soldații dau năvală peste ei datorită acelei greșeli a lui Eve, care a reușit să se dea de gol unde se află, acei bătrânei atât de simpatici, care își clădiseră universul lor perfect, așa, sărăcios, rupt de lume, dar plin de iubire și respect, au pierdut tot, mai ales viața. M-a emoționat foarte tare scena și am suferit serios atunci, cred că a fost cel mai înfiorător și trist moment al cărții.

Ce aș face eu, dacă aș intra în pielea lui Eve? Aş întreba-o înainte pe Marjorie dacă pot da acel mesaj, dacă e sigur, sau nu, și dacă e posibil să îl dau, care să fie codul. Au fost atât de drăguți și de săritori, cu siguranță ar ajuta-o și în acest caz, și i-ar spune dacă e bine sau nu ce face. Dacă nu se poate, nu aș mai da mesajul codat, care ar aduce soldații direct la sursă.

Oricum, și personajele sunt ca și noi, au calități, defecte, nu fac mereu bine, ci adesea greșesc. Asta nu înseamnă că nu le iubim, așa cum sunt ele, cu bune și rele. :)

NEXT TIME:

10.    Arată-ne o poză cu biblioteca ta și povestește-ne pe ce principii ai organizate cărțile (după gen, ordine alfabetică etc.)