The magic of words (54)

Citatele sunt din "Sacrificiul" (Eve #2) de Anna Carey. Sper să vă placă, şi sunt curioasă să vă aud părerile :).

”Încetasem deja să vorbesc despre asta cu tot restul lumii. În schimb, am păstrat aceste gânduri asemănătoare pietrelor, ținându-le să le simt greutatea. «Gata cu gândurile despre trecut», mi-a spus Maeve într-o zi. «Toată lumea de-aici are câte ceva de uitat.»”

”Am rămas așa preț de o clipă. Am vrut să-mi împletesc degetele cu ale lui, să îl trag mai aproape, atât de aproape încât bărbia să-mi atingă umărul, iar fața mea să se cuibărească în curbura gâtului lui. Am vrut ca brațele lui să mă cuprindă, să ne lipim trupurile unul de altul, astfel încât să fim din nou un întreg.”

”- Bătrâne, care-i lucrul pe care-l ziceai mereu?

Harper și-a lăsat capul pe spate și a izbucnit în râs.

- Bâtrân ești tu, a mormăit el, trăgându-i lui Caleb un pumn în braț.

Apoi s-a uitat la mine, arătând cu degetul spre tavan pentru a întări cele spuse.

- Există milioane de stele, fiecare strălucind și arzând în același timp. Și ele mor ca orice altceva – trebuie să le apreciezi înainte să dispară.

- N-am să uit, am spus.”

”Apoi s-a ridicat și s-a apropiat de mine. În timp ce femeia a început să cânte din nou, m-a îmbrățișat, ascunzându-și capul în curbura gâtului meu. M-a prins cu brațele de umeri, ținându-mă atât de-aproape, încât picioarele mi s-au ridicat de la pământ. Am stat așa în timp ce muzica se intensifica în jurul nostru, trupurile noastre potrivindu-se unul cu celălalt, de parcă nu trebuia să ne mai despărțim vreodată.”

”Mergând, am derulat din nou acel moment: ochii lui care mă priveau, cuvintele șoptite pe care numai eu puteam să le aud. Acum îl purtam în mine, cuibărit undeva în inimă, un lucru mic, liniștit, pe care numai noi îl împărtășeam.”

”Mi-a zâmbit, același zâmbet pe care îl văzusem de-atâtea ori până atunci. Iubeam fiecare păricică din el. Mirosul pielii lui, cicatricea de pe obraz, felul lui în care mă apăsa cu degetele pe spate. Modul în care putea să-și dea seama ce gândeam doar privindu-mă.”

”Am rămas acolo o clipă, respirația lui încălzindu-mi pielea, degetele lui mângâindu-mi obrazul.

- Știu, a fost tot ce-am reușit să spun.

Ochii mi se umpleau de lacrimi. Iată-ne aici, la kilometri distanță de buncăr, de Califia, și încă nu exista niciun loc pentru noi doi. Alergam dintr-o lume într-alta, el în a mea, eu în a lui, dar nu reușeam niciodată să fim cu adevărat împreună în niciuna dintre ele.”