Vise și momente, iubire și... timp pentru iubire. “Timpul îndrăgostiților” (Iubire dincolo de timp #2) de Tammara Ireland Stone

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI

Există un motiv pentru care începuturile ni se par cele mai frumoase și magice clipe din viața noastră. Începutul unui an, începutul unei prietenii, începutul unei relații de iubire. De ce? Fiindcă este totul pur și minunat, inocent și cu o tentă jucăușă și adorabilă. Nu ai cum să nu iubești frumusețea unui început plin de dragoste și speranță. Speranța că acel început se va transforma în ceva adevărat și la fel de minunat ca începutul incredibil pe care îl trăiești. Așa că ne lăsăm pradă acelui început, ce pare din ce în ce mai mult ca un vis din care nu vrei să te trezești… până în momentul în care îți dorești ca visul să nu fie doar câteva clipe incredibile, ci să devină viața ta. Vrem ceea ce e firesc să ne dorim: siguranță... siguranța că va dura, că vom simți, că vom trăi totul. Nu pentru o perioadă de timp, ci pentru totdeauna. Vrem siguranța că indiferent ce se va întâmpla, indiferent de obstacolele ce vor apărea în calea noastra, nu vom pierde acele clipe, nu o vom pierde pe acea persoană specială nouă, nu ne vom pierde pe noi, nu vom pierde ce am dobândit și însușit: siguranța că totul va fi bine.

Este puțin spus că mi-a plăcut enorm cartea “Timpul îndrăgostiților” (Iubire dincolo de timp #2) de Tammara Ireland Stone. Nici acum nu sunt sigură cum voi reuși să scriu această recenzie deoarece am reușit să mă atașez într-un fel unic de Bennett, personajul a cărui perspectivă o abordează autoarea în acest volum. Tocmai din cauza faptului că voi oferi o mică parte din vulnerabilitatea mea, împreună cu cea a lui Bennett... aceea că pentru el, nimic nu e sigur.

În acest volum, povestea celor doi îndrăgostiți, Anna și Bennett, continuă într-o manieră incredibilă și incitantă, povestea lor fiind creată atât de frumos și intrigant încât simți că trăiești cu adevărat ceea ce se petrece. Dacă primul volum m-a fascinat, acesta m-a spulberat. Tocmai pentru că am reusit să îl cunosc cu adevărat pe Bennett și am văzut nu doar un băiat măcinat de frica de consecințele ce le poate determina în cursul schimbării trecutului, ci nevoia absurdă de a afla cu adevărat ce înseamnă acele consecințe, nevoia de cunoaștere, nevoia de acceptare a celor ce nu înțeleg povara de pe umerii lui, nevoia de a trăi atât prezentul, cât și trecutul, nevoia de a fi în două lumi, două timpuri diferite, dar fără de care nu poate trăi, nevoia de a fi cu cea pe care o iubește cel mai mult, căreia îi poate încredința toate visele, toți demonii, toată teama din sufletul lui… și cel mai important, nevoia de siguranță, de echilibru.

Cu toate că Bennett a fost împotriva influențarii unui timp ce nu îl deține, dar pe care îl poate vizita, în acest volum, Bennet ne va relata cu adevărat motivele pentru care aceasta frică s-a transformat într-un principiu atât de profund, încât părea aproape imposibil să nu îl respecte. Însă în momentul în care este presat într-un mod indirect, dar în același timp direct, atât de tatăl lui, cât și de Anna, simte că sub acel principiu bine clădit, stă o dorință acută, imprevizibilă, dar atât de cunoscută, de a face bine, de a salva situații ce puteau fi altfel decât s-au întâmplat, de a da sens cu adevărat darului pe care îl deține.

Având o asemenea dorință ce îl îndrumă spre o cale necunoscută, cartea prinde un dinadism neîntâlnit în primul volum, dar atât de viu în acesta. Ceea ce pare imposibil, este atins cu desăvârșire, chiar dacă consecințele de care s-a temut în necunoscut, le va trăi pe propria piele cu o acuratețe desăvârșită care îl va face să se gândească intens dacă merită totul un asemenea sacrificiu.

Cunoscând faptul că trecutul înseamnă lumea Annei, prezentul reprezintă familia și prietenii lui pe care îi cunoaștem în acest volum. Mi-a plăcut mult să observ cum familia trateaza darul pe care îl are Bennett. Bennett are parte de o grijă excesivă din partea mamei, o grijă ce modelează falsa esență a unei familii normale; foamea aproape de nestăpânit a tatălui de a crea din el un erou și acceptarea pe care doar o soră în cel mai pur sens al cuvântului o poate oferi. Am fost impresionată de realismul pe care autoarea l-a oferit familiei lui, deoarece fiecare perspectivă a fiecărui membru din familie este autentică și de înțeles în situația în care Bennett trăiește. Nici prietenii lui nu m-au dezamăgit, fiindcă îi oferă o șansă minunata lui Bennet de a se simți normal și de a trăi cu adevărat un timp din care face parte, dar pe care îl regretă, neputând să îl trăiască alături de Anna.

Relația dintre el și Anna devine mai frumoasa, mai profundă, în timp ce obstacolele par mai greu de străbătut și chiar aproape imposibile din mult mai multe puncte de vedere pe care Bennett nu mai poate să nu le observe. Deși felul în care o iubește Bennett este atât de pătrunzător și minunat, un mod de care orice cititoare se va îndrăgosti iremediabil și pe care și-l va dori parte din viața ei, este aproape ucigător să nu admiți că, oricât de profundă  și de adevărată e o asemenea dragoste, nu înseamnă ca nu va muri niciodată.

Dacă de Bennett m-am atașat într-un mod iremediabil tocmai din cauza demonilor din inima lui, pe Anna am iubit-o pentru evoluția pe care a avut-o atât la propria persoană, cât și la dăruirea pe care a oferit-o relatiei ei cu Bennett ce pare foarte complicată în ochii celor dragi ei. Anna cea de acum pare mai sigură și mai matură ca niciodată. Crede în dragostea lor, crede în ceea ce îi definește și nu dorește să renunțe la ceea ce înseamnă pentru alții imposibil, dar pentru ea atât de esențial vieții ei. Clipele dintre ei sunt minunate și pline de iubire și pasiune. Sunt de neprețuit tocmai pentru că timpul nu este de partea lor.

Însă oare va fi de ajuns să clădească un viitor pe baza unui trecut și a unui prezent ce nu ar trebui să se întâlnească?  Bennett va încerca să afle răspunsul la această întrebare care se va transforma încet într-un puzzle creat de inima lui împreună cu toate nesiguranțele și incertitudinele cu care trăiește pentru a dezvălui imaginea de care are nevoie pentru a putea continua să trăiască în trecut și prezent: imaginea unui viitor alături de Anna.

Timpul îndrăgostiților” (Iubire dincolo de timp #2) de Tammara Ireland Stone este o carte ce dezvăluie într-un mod fascinant nevoia de siguranță și echilibru date de cele mai mărunte lucruri sau tocmai de persoana iubită, de a avea temelia proprii vieți, o temelie indestructibilă și esențială unei vieți haotice. Este o carte despre binele contopit cu răul, despre schimbarea împreună cu consecințele, despre trecutul și prezentul ce oferă la final un viitor aparte. Iar în final... este o carte despre un timp dedicat doar îndrăgostiților și a unui început de... echilibru :).

Recenzia primului volum: