luni, mai 04, 2015

Un joc pentru suflet. ”40 de zile” de Chris Simion - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Trei şi o puteţi comanda de AICI

De cele mai multe ori, când mințim, nu suntem noi de vină. Pentru că mințim pentru a supraviețui, pentru a conviețui, pentru a trăi. Mințim pentru că așa e cel mai bine, cel mai corect. Mințim, având cele mai bune argumente pentru care o facem. Nu vrem să rănim, nu vrem să fim răniți. Așadar mințim. Și nu suntem noi de vină. Sau măcar așa preferăm să credem.
Până când fiecare lucru rostit e altceva decât adevărul, când fiecare lucru auzit nu e decât o fantezie precoce. Și începem să uităm ce suntem, cine suntem, ce sunt, cine sunt. Începem să ne pierdem într-un abis de nepătruns. Iar într-un final, ajungem jos… atât de jos încât simțim propriul sânge plin de otravă, propria piele plină de cactuși, propriul suflet plin de nimic.
Pentru un mincinos, asta înseamnă viața. Să trăiască într-o fantezie ce pare palpabilă, interesantă și mult mai bună ca realitatea. O fantezie ce pare la fel de frumoasă ca o fată cochetă ce iasă în evidență. Până ce rujul nu  mai e așa de strident, rimelul de ochi începe să mânjească fața ca o smoală, transpirația ia loc parfumului înțepător, iar părul perfect nu mai e așa de perfect. Astfel minciuna devine… minciună. Iar la final acele micuțe minciuni încep să distrugă tot. Propria viață. Propriul suflet.
“40 de zile”, o carte scrisă de Chris Simion, este un roman despre oamenii cactuși. Oameni ce își mint persoana iubită și se mint pe ei însuși.
Mărturisesc de la început că nu am fost dezamăgită. Știam deja cât mă va afecta această carte – în cel mai pur mod - și câte porți va deschide spre sufletul meu. Simțeam că aveam nevoie de o astfel de carte tocmai acum și mă bucur nespus că așteptarea a luat sfârșit.
Am făcut cunoștință cu Floarea-Soarelui și Zmeul Albastru, două personaje ce sunt altfel de cum le-am cunoscut în cartea “Ce ne spunem când nu ne vorbim”. Deoarece e o altfel de poveste, însă e una ce te poate zdrucina și înălța, cu condiția de a citi cu sufletul.
Această carte este despre Floarea-Soarelui care se trezește singură, după ce Zmeul Albastru a părăsit-o fără să îi spună nimic. În tot acest timp, Floarea-Soarelui a suferit, a jelit, a experimentat golul și singurătatea din viața ei. Însă a conștientizat lumea pe care a construit-o alături de Zmeul Albastru, o lume ce, la început, era plină de dragoste, puritate, frumos, iar acum, este plină de urățenie, murdărie, minciuni.
În urma acestui proces, Zmeul Albastru a revenit, însă era prea târziu.
Și cu toate acestea, ce înseamnă 40 de zile? Pentru Floarea-Soarelui, sunt 40 de zile în care trebuie să se regăsească, să se curețe, să conștientizeze, să deschidă ochii și să își vadă propria realitate. 40 de zile în care cere ajutorul lui Dumnezeu, în care își dobândește propriul drum, în care își urmează propria cale. 40 de zile pentru suflet. Sufletul ei.
Ideea a pornit de la discuția pe care Floarea-Soarelui o are cu duhovnicul ei, în care i se oferă această soluție. O discuție de care cu toții avem nevoie, indiferent dacă credem sau nu în Dumnezeu, indiferent dacă avem credință sau nu.
Pentru că indiferent cât de diferiți suntem, cât de opuși suntem, cu toții experimentăm într-un moment anume acea derută existențială din care vrem să ieșim cu fruntea sus și sufletul pur. Dorim să ne regăsim și să nu ne mai pierdem din caruselul ce nu se oprește niciodată pentru a o putea lua de la capăt.
Structura poveștii este asemănătoare cu cea din cartea “Ce ne spunem când nu ne vorbim”, adică în formă de mail-uri. Fiecare capitol în parte reprezintă câte o zi din jocul celor 40 de zile pe care Floarea-Soarelui îl trăiește. Cu toate acestea, cel mai mult mi-a plăcut faptul că la fiecare în parte începutul este inițiat cu o pagină scrisă de mâna autoarei, oferindu-ne un surplus de personalitate și intimidate după care orice cititor tânjește.
Începutul cărții și sfârșitul sunt incredibile și intense. Trăiți cu adevărat tot ceea ce a experimentat Floarea-Soarelui. Simțiți oroarea pierderii sinelui, a celui iubit. Simțiți totul cu o forță ce te dobândește. Pentru că nu aveți cum să nu vă indentificați în toate mail-urile, pasajele și cuvintele pline de profunzime. Indiferent dacă ați trecut prin așa ceva sau nu, autoarea reușește într-o manieră elegantă și interesantă de a ne face părtași reali la tot ceea ce cuprinde cartea. Chiar dacă experimentăm altfel tot ceea ce povestea poate oferi, tot veți ajunge să vă deschideți sufletul și să îl purificați.
Chris Simion a scris această carte în 40 de zile, cu o dedicație precisă de ne provoca să participăm la acest joc. Un joc al evoluției și al introspecției. Ne provoacă ca în fiecare zi să smulgem câte un cactus pentru a reuși să coborâm în noi. Nu trebuie să ne fie frică de rădăcinile adânci ale cactușilor, nu trebuie să dăm înapoi. Trebuie să mergem tot înainte. Pentru a ne cunoaște și a ne regăsi în sinceritate și puritate. Doar astfel putem ajunge la finalul drumului unde sufletul ne așteaptă pentru a putea înflori.
Eu am ajuns la final. Am jucat acest joc al reflecției… și nu regret nicio secundă, minut, oră, zi. Pentru că am găsit drumul pe care trebuie să merg. Drumul meu.

Carte primită pentru recenzie de la Editura Trei.

44 de comentarii:

  1. Pur si simplu..oau..Dupa cum am observat din descrierea cartii, ea transite foarte multe ganduri si semtimente precum si celelalte carti ale lui Chris Simion, din cate am auzit. Desi nu sunt atrasa in mod special de acest gen de carti, recenzia m-a facut sa vreau sa o citesc, spre ca acest lucru sa fie cat de curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci, eu îți urez să pui mâna pe care cât mai repede! :*
      Şi să sperăm că şi eu o să fac asta. :D

      Ștergere
    2. Mulțumesc mult, mult de tot, Diana! :*

      Ștergere
    3. Sper chiar să pot reuşi. :)))
      Offf. Atât de puțin timp... :(

      Ștergere
    4. Mereu e putin timp si multe alte lucruri pe langa citit...

      Ștergere
    5. Nu mai spune asa ca incep sa ma intristez serios. :((

      Ștergere
    6. Nu te intrista, Andra. Lasa ca, poate, intr-o alta viitoare viata, persoana noastra va citi mai mult decat am facut-o acum. :)))

      Ștergere
    7. Pfffff. Dar nu voi mai fi tot eu. Vreau să zi, e altfel așa. Nu știu cum să explic. Eu vreau asta acum. :)))

      Ștergere
  2. Deci, mai cam lasat fara cuvinte. De cand am citit "Ce ne spunem cand nu ne vorbim", am asteptat cu nerabdare sa mai citesc si alte carti de-ale autoarei si aceasta, clar, se afla pe lista mea. Abia astept sa ma pierd si eu printre randurile profunde ale cartii! ^_^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi tu? Oare numai eu nu am citit cărți de la Chris Simion? :)))
      Mă întreb şi eu aşa...

      Ștergere
    2. Ai timp destul sa ma prinzi din urma. :)) Am citit doar una si am avut ocazia de a o intalni si pe autoare in turul de 40 de zile. ^_^

      Ștergere
    3. Yeah, but still...
      Sunt aşa în urmă. :))

      Ștergere
    4. Nu esti singura...atatea carti si atat de putin timp...

      Ștergere
    5. Exact. Si atat de multe alte lucruri de facut... :(

      Ștergere
    6. De s-ar inventa ceva care sa ne ajute sa citim mai repede, mai mult si sa facem si altceva in timpul asta..

      Ștergere
    7. Da, dar lasă că e mai bine să ne descurcăm noi pe cont propriu.

      Ștergere
  3. Chris Simion mi se pare o autoare geniala mai ales dupa ce am citit Ce ne spunem cand nu ne vorbim. Cu toate ca nu prea citesc carti de genul asta dupa ce am citit descrierea sunt sigura ca aceasta cartre o sa-mi placa.De asemenea imi place foarte mult sa citesc si sa gasesc diferite intelesuri ale randurilor pe care le privesc si sunt sigura ca aceasta carte o sa-mi dea ceea ce cer. :)) <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana, mă bucur că tu ai apucat să citeşti ceva de la această autoare. Poate că în viitorul apropriat vei citi şi 40 de zile. :)

      Ștergere
    2. Sper sa reusesc s-o citesc cat mai repede mai alesc ca rare ori mi s-a intamplat sa-mi placa atat de mult un autor roman.

      Ștergere
    3. Multă baftă de la mine! Să ne zic şi nouă cum e! :*

      Ștergere
    4. Chris Simion este o autoare care stie cum sa te faca sa simti sincer si sa te regasesti printre randurile ei profunde si pline de intelesuri. Depinde doar de noi sa-l gasim pe cel potrivit.

      Ștergere
    5. Andreea, okay, am înțeles. Nu mai îmi face în ciudă, bine? :)))

      Ștergere
    6. Scuze, dar cateodata nu ma pot abtine. :))
      Zii ca nu faci la fel cu seria Lux. :))

      Ștergere
    7. Nu fac în ciudă nimănui. :))) Pur şi simplu, sunt de părere ca toată lumea a citit deja minim o carte din serie.
      Andreea, tu mă ştii bine. ;)

      Ștergere
    8. Spre rusinea mea, am citit doar cateva fragmentele...

      Ps: Sa nu arunci cu nimic in mine! :))

      Ștergere
    9. ȘI DE CE NU AI TERMINAT-O?!
      DACĂ SPUI CĂ NU ȚI-A PLĂCUT, NU TE CRED!

      Ștergere
  4. Vreau să citesc unde dintre cărțile acestei autoare! Neapărat! E aşa de lăudată... Mai ales ca ador coperțile. ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intradevar copertile sunt super dragute ^_^ Sper sa reusesti sa cietsti in viitorul apropiat o carte de la ea caci mie cel putin imi place mult cum scrie si felul cum reuseste sa lase cate ceva printre randuri

      Ștergere
    2. Mulțumesc. Sper si eu! >:D<
      Ce mai citeşti?

      Ștergere
    3. Acum tocmai ce am inceput Experiment de Veronica Roth. Abia astept sa termin trilogia care mi-a placut extrem de mult. Si ideea cu dubla perspectiva imi place extrem de mult...presimt ca asta o sa fie volumul meu preferat.. ^_^ Tu ce mai citesti?

      Ștergere
    4. De Divergent trebuie sa ma apuc si eu neaparat. Am vazut deja primul film, care chiar mi-a placut si am zis sa incep sa citesc trilogia inainte sa le vad si pe celelalte.

      Ștergere
    5. Mie mi-au placut foarte mult primele doua volume si si ultimul imi place la fel de mult pana acum <3 (abia astept sa vad cum ma afecteaza finalul cu toate ca-l stiu...insa subt sigura ca o sa plang) <3 Si e bine ca macar acest volum sa-l citesc inainte sa vad filmul ca la celelalte nu am putut sa ma abtin ^_^

      Ștergere
    6. Prima carte mi-a plăcut mult, dar Insurgent nu prea...
      Allegiant nu am citit încă.

      Ștergere
    7. Chiar ma faceti si mai curioasa de cum sunt deja. :))

      Ștergere
    8. Scuzs, Andreea. Citeşte şi ai să vezi. :))

      Ștergere
    9. Mai astept sa fac rost de ultimul volum si apoi imi fac curaj sa le citesc. :))

      Ștergere
    10. Okay, okay. :)))
      Am cam început să mă plictisesc

      Ștergere
  5. Sper că în viitor copii noștri vor studia autori ca ea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am citit pana acum de la Chris Simion "Ce ne spunem cand nu ne vorbim" si "In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la mine" si am vazut spectacole de teatru regizate de ea. Si 40 de zile e pe lista mea :D

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!