Acceptarea unei realități fanteziste. "Miss Peregrine" de Ransom Riggs - Recenzie

Cartea poate fi comandată de AICI, de pe Libris.ro

De curând, am observat cât de mult contează ca unui copil să i se explice într-un mod fantezist unele lucruri pentru a le putea accepta ca fiind ceva real și indestructibil. Am fost părtașă la un asemenea moment magic când mama unei fetițe, de o frumusețe și o inteligență aparte pentru un copil de vârsta ei, i-a explicat că trebuie să mănânce peștișor roz - somon - pentru că îi dă putere să se dea cu avânt pe tobogan. Dacă ați fi văzut-o pe asta mică cum venea după fiecare tură de tobogan, la mămica ei, și cerea putere, ați fi păpat-o cu tot cu săndăluțe. 

Acesta este un exemplu real și exprimă cu ușurință ceea ce doresc să demonstrez. Faptul că un copil percepe altfel fantezia, fiind realitatea din jurul lui, precum un om matur pe care o consideră a fi puerilă și tembelă - sau în cazul meu adorabilă și dulce. Iar tocmai că această carte, "Miss Peregrine" de Ransom Riggs, începe cu o astfel de idee, m-a făcut să o îndrăgesc enorm. 

Pentru început, doresc să afirm că primul lucru care m-a atras a fost coperta care are o tentă de mister, dar într-un mod sumbru și totuși atât de fascinant. Chiar dacă inițial nu am observat că fata din copertă levitează, m-a trimis cu gândul la atât de multe lucruri: pozele vechi ale bunicii mele în care ilustrau înmormântarea bunicului meu, poveștile de groază pe care le auzeam de la vecinii mei, noaptea, povești reale, dar atât de ireale în același timp. 

Oricât de mult iubesc viața, o parte din mine, este fascinată și îngrozită de povești de groază care au un sâmbure de adevăr. De aceea, coperta a fost ceea ce m-a atras extraordinar și mă bucur că am dat o șansă cărții și am reușit să o și citesc.

Când am început să o răsfoiesc, m-a impresionat designul cărții, modele care conturează povestea atât de frumos. Imaginile cu care a înzestrat autorul cartea sunt de-a dreptul incredibile, fiind o sursă de inspirație unică.

Pe baza acestor poze, scriitorul a construit povestea atât de frumos și tocmai acest lucru dă nota maximă de originalitate. Pentru că, din acest punct de vedere, originalitatea a fost atât de prezentă, încât, din momentul în care am gustat-o, am simțit pentru prima dată cât de mult mi-a lipsit o asemenea poveste inedită.

Felul de a scrie al autorul este unul lejer, dar totuși captivant, reușind cu ușurință să prindă strâns pe oricine în poveste, indiferent de vârstă. De la început, acesta ne face cunoștință cu Jacob, protagonistul în vârstă de șaisprezece de ani, care ne relatează faptul că de mic, a crescut cu poveștile imaginare pe care bunicul lui i le spunea cu atâta devotament și ardoare, despre insula pe care a copilărit cu niște copii speciali și o doamnă incredibilă, Miss Peregrine, ascunși și protejați de monștrii cu limbi de tentacule.  În timp ce Jacob creștea și observa cu ochi critici pozele copiilor speciali pe care bunicul lui i-a cunoscut, adevărul poveștilor pălea în mintea lui matură, iar acest lucru îl durea pe povestitorul lor, deși nu i-a reproșat niciodată nimic.

Chiar dacă la vârsta de șaisprezece de ani, el nu mai crede istorisirile fanteziste ale bunicului, iar boala lui se agravase într-un mod periculos și trist, era singurul care îl putea liniști și cu care avea o legătură aparte, datorită acelor povești inventate de bunicul lui. 

În momentul în care se întâmplă moartea bunicului, o moarte misterioasă și cruntă, ceva se declanșează în inima și mintea lui Jacob, aceasta fiind posibilă tocmai din cauza ultimelor cuvinte ale bunicului, cuvinte ce îl îndemnau să plece pe insulă, pentru a fi protejat, și, nu în ultimul rând, imaginea unui monstru pe care îl zărește atât de conștient de prezența lui în clipa în care își ridică privirea de la corpul neînsuflețit al bunicului.

O asemenea tragedie îl marchează până în măduva oaselor pe Jacob, distrugând toată realitate pe care și-a croit-o din momentul în care a hotărât să nu mai creadă niciun cuvânt zis de bunicul, o realitate pe care nici după tot ce a văzut, nu dorește să o lase să plece. Ca urmare, ia hotărâre să meargă la psihiatru, chiar dacă nu îl ajută foarte mult. Însă ceea ce declanșează cu adevărat decizia de a îndeplini ultima dorință a bunicului de a merge pe insulă, este găsirea unei scrisori misterioase, iar faptul că psihiatru îi sfătuiește pe părinți să îi dea acordul, face totul realizabil.

Oricât de mult mi-aș dori să continui să vă povestesc, mă voi opri tocmai în momentul în care totul ia o întorsătură spectaculoasă, minunată. Deoarece cuvinte precum realitate, logică sunt înlocuite cu credință, acceptare. 

De aceea, vă îndemn cu căldură să îi dați o șansă acestei cărți fiindcă vă va surprinde povestea originală și fantezistă, tocmai pentru a rămâne la sfârșit cu senzația că această istorisire este una reală, însă de necrezut în același timp.

”Miss Peregrine” de Ransom Riggs este genul acela de carte te impresionează de la prima vedere și te menține pe această cale, tocmai prin originalitatea de care dă dovadă. Ne oferă ceva real, palpabil, îmbinând la perfecțiune cu fantezie și mister, imagini incredibile și cumplit de enigmatice. Tot ce putem face este să avem încredere, indiferent de fiorii înfricoșători pe care îi simțim pe parcursul ei, pentru a lua parte la o poveste magică și specială.

 

Carte primită pentru recenzie de la Libris.ro

Libris.ro este o librărie online de unde puteţi achiziţiona o mulţime de cărţi la cele mai bune promoţii. De asemenea, puteţi cumpăra şi cărţi în engleză foarte îndrăgite şi de succes în străinătate. În plus, oferă transport gratuit prin curier la orice comandă!