Posibilitatea reîntoarcerii din morți. ”Prizonierul cerului” (Cimitirul cărților uitate #3) de Carlos Ruiz Zafón - Recenzie

Cartea poate fi comandată de AICI, de pe Libris.ro

Am tremurat. De frică, de speranță, de o dorință arzătoare de a afla, de a cunoaște, de a discerne tot ceea ce volumul trei din seria “Cimitirul cărților uitate” îmi va oferi pentru a continua tot ce am retrăit în acele clipe atât de mult trecute, însă prezente în sufletul meu avid de cunoașterea și delectarea modului de a scrie al uimitorului scriitor Carlos Ruiz Zafón.

Chiar dacă a trecut mult de când am citit al doilea volum, ”Jocul îngerului”, încă pot simți fiorii ce m-au străbătut, deliciul cu care citeam fiecare cuvânt, fiecare frază, fiecare fragment, fiecare pagină. Am adorat felul în care cuvintele au fost șlefuite în mâinile acestui scriitor și a dat naștere unei povești incredibil de misterioase și fascinante, ce te lasă cu un gust dulce-amar.

Iar faptul că recunosc că am tremurat puțin în momentul în care am atins cel de-al treilea volum, pe nume “Prizonierul cerului”, nu este o dovadă că mi-am arătat teama de a nu se ridica la așteptările mele, ci este dovada slăbiciunii pe care o simt în momentul în care am știut că mă voi scufunda din nou într-o Barcelona tenebroasă, întunecoasă, misterioasă și mai ales, seducătoare. Precum o damă de companie ce te îmbie să te relaxezi pentru a anticipa cu adorație jonglarea lumii ce te îmbrățișează împreună cu nenorocirile ei, o lume plină de secrete sumbre, dar pe care ești gata să le asimilezi cu o minte precoce, chiar dacă este adăugat un strop de nebunie.

Barcelona m-a îmbrățișat, așa cum am anticipat, și am cunoscut unele personajele noi, însă am și reîntâlnit prieteni vechi pentru care am un respect și o nevoie aparte de a afla ce se va întâmpla cu ele în viitor.

În acest volum, cei care m-au întâmpinat au fost personajele Daniel Sempere și Fermin Romero de Torres. Daniel Sempere face parte din familia Sempere ce deține anticariatul mult iubit care apare într-o mică mare măsură în toate volumele, fiind un echilibru pentru noi cititorii, dar și locul de unde totul începe să ia amploare.

La fel ca și în acest volum, totul începe cu intrarea unui străin în anticariat, un bărbat zdrențuros și cu un aer ciudat, care cumpără cea mai scumpă carte, pentru a-i oferi în dar tocmai lui Fermin, prietenul de familie a lui Daniel, cu o dedicație stranie, ce naște multe întrebări.

Teama ce îl acaparează pe Fermin, în momentul în care Daniel îi povestește despre acea întâmplare ciudată, este ușor vizibilă, fapt pentru care, Daniel nu contenește să nu îi ceară o explicație.

Chiar dacă au o relație strânsă de prietenie cei doi, Daniel cu greu reușește să îl înduplece pe Fermin să se destănuie, însă într-un final află o poveste de groază, chiar dacă adevărată, o poveste pe care Fermin a trăit-o pe pielea lui.

În acea poveste, Fermin a fost închis împreuna cu alți deținuți în Castelul Montjuic, printre deținuți fiind chiar și David Martin, personajul principal din ”Jocul îngerului”. Fermin descrie ororile prin care fiecare ”chiriaș” a trecut în acel castel bântuit de un sistem murdar, unde numerele luau locul numelor, unde mizeria se transforma în putrefacție, unde mirosul era impenetrabil și iremediabil, unde nebunia nu era altceva decât un mod de a ieși din acele blestemate de celule unde era impregnată moartea însăși.

Însă ceea ce urmează să afle Daniel duce totul spre extrem, deoarece secrete pe care nu avea cunoștință de ele sunt descoperite, misterele tind să nu mai fie atât de enigmatice, iar încetul cu încetul toate cuvintele precum prizonier, evadare, trădare, prietenie, iubire și chiar și moarte capătă un alt sens.

Un sens pe care îl veți descoperi alături de Daniel, Fermin și chiar și David Martin, un prizonier special.
O carte excelentă ce te ține prizonier alături de caracterul atât de uman, dar cu o onestitate, fidelitate și răbdare aparte a lui Daniel, alături de trecutul tumultuos, dar plin de replici cu un sarcasm de admirat și cu o energie atât de puternică a lui Fermin, iar nu în ultimul rând, alături de David Martin, prizonierul propriei minți, propriului orizont, propriei limite, propriului cer. Alături de aceste personaje, se naște o poveste unde reîntoarcerea din morți este posibilă, unde moartea pare mai plină de viață ca niciodată, unde nebunia merge mână în mână cu libertatea. O carte pe care o recomand cu plăcere, la fel ca întreaga serie ce este scrisă de un autor atât de minunat în ale mânuirii condeiului.

“În acei ani, Crăciunul își mai păstra încă aerul de magie și taină. Lumina prăfoasă de iarnă, privirea și năzuința unor oameni care trăiau printre umbre și tăceri confereau acelui decor un ușor parfum de adevăr, în care măcar copiii și cei ce învățaseră să uite mai puteau crede încă.”

“- Nebunul crede întotdeauna că ceilalți sunt nebuni.”

“- Uneori te saturi să tot fugi. Lumea e foarte mică atunci când n-ai unde să te duci.”

“Sunt vremuri și locuri în care să fii nimeni e mai onorabil decât să fii cineva.”

Recenzia volumului al doilea!

Carte primită pentru recenzie de la Libris.ro

Libris.ro este o librărie online de unde puteţi achiziţiona o mulţime de cărţi la cele mai bune promoţii. De asemenea, puteţi cumpăra şi cărţi în engleză foarte îndrăgite şi de succes în străinătate. În plus, oferă transport gratuit prin curier la orice comandă!