165 de zile şi 524 de reţete. ”Julie și Julia” de Julie Powell - Recenzie

Cartea a apărut la Curtea Veche Publishing și o puteți comanda de AICI

Consider că putem asemăna cărțile cu.. preparatele culinare. Sunt zeci de mii de rețete pe care le putem găti; unele poate nu ne vor ieși, ne vor da bătăi de cap, la altele nu vom fi mulțumiți de gust, însă sunt și acelea pe care le vom iubi, vor ajunge printre preferatele noastre și le-am consuma iar și iar. Aceeași poveste intervine și când vine vorba de cărți, unele ne vor consuma interior, altele plictisi, dezamăgi, dar până nu încercăm să citim cât mai multe genuri, cât mai multe cărți, nu vom avea șansa să descoperim acele opere parcă scrise pentru sufletul nostru.

Julie Powell simte că bate pasul pe loc, că s-a plafonat în cei aproape 30 de ani trecuți și că nu a realizat nimic notabil. Nemulțumită fiind de slujba ei de secretară, de apartamentul unde stă în chirie, problemele de sănătate care îi pun piedici în încercarea de a avea un copil după atâția ani de căsnicie, Julie este convinsă că a ajuns într-un punct mort și de aceeași se chinuie singură și își face tot felul de gânduri deprimante. Însă totul va lua o turnură cel puțin interesantă atunci când, în timpul unei vizite acasă, va descoperi pe rafturile mamei ei un volum prăfuit din ”Mastering the Art of French Cooking”, scris de Julia Child, și impulsionată fiind de soțul ei Eric, va demara un proiect mai mult decât ambițios: să gătească într-un an toate cele 524 de rețete din carte.

Printre încercările nefericite de a sacrifica homari vii, arta complicată de a extrage măduva din oase sau de a găti perfect creier, ea se va bucura de experiența inedită și va avea parte de sprijinul și încurajările oamenilor care vor deveni fideli blogului unde Julie își consemnează aceste aventuri culinare. Va avea parte de o mulțime de provocări, piedici, dar toate acestea îi vor condimenta și schimba viața, și îi vor da speranța pierdută.

Nu știu dacă am mai spus asta, dar sunt pasionată de gătit, am răbdarea necesară iar majoritatea preparatelor îmi ies gustoase. De aceea, e clar că între mine și această carte a existat o chimie puternică din prima clipă când l-am descoperit. Am fost extrem de fericită atunci când editura Curtea Veche mi-a îndeplinit dorința de a citi ”Julie și Julia”, trimițându-mi o copie pentru recenzie. Am evitat în ultima vreme să mai citesc descrierea cărților pentru a mă lăsa complet surprinsă și cucerită de poveste. Știam în mare subiectul, că e apărut și un film, dar cam atât. Nu aveam idee că totul e bazat pe ce s-a petrecut în realitate, că Julie, personajul din carte este Julie Powell, scriitoarea, că a existat și un blog care a avut succes. De aceea, cartea a fost neașteptată, nu ceea ce credeam eu că urmează să citesc. Mă aşteptam să mă impresioneze mai mult dar a fost drăguţă şi aşa..

Toate peripețiile prin care va trece zăpăcita Julie sunt relatate cu multă ironie și farmec. Deși stilul nu este unul foarte bine definit, foarte lucrat, cuprinzător, autoarea reușește prin simplitate să aducă cititorul în lumea ei, să îl familiarizeze cu mica ei bucătărie de apartament și să îl facă părtaș la toate încercările acesteia. Vom realiza că acele rețete care par simple pot da o mulțime de bătăi de cap, că gătitul necesită multă răbdare, ambiție și perseverență, și capacitatea de a o lua de la capăt iar și iar atunci când o mică eroare intervine sau un pas este sărit din neatenție, stricând tot. Am apreciat curajul și determinarea Juliei, volumul de muncă și sufletul pe care l-a depus în acest proiect. Eu nu cred că aş fi reuşit, dacă eram în locul ei.

Să nu vă gândiţi că este o carte de reţete. Din contră, acestea sunt foarte sumar şi punctual, nu se pune mult accentul pe ele, ci pe dificultatea pe care o pun pe umerii personajului atunci când le prepară. Dincolo de tot ce ține de bucătărie, cartea se axează în special pe viața Juliei dar și pe cea a familiei și prietenilor ei. Totodată, reușim prin intermediul unor capitole și scrisori să pătrundem și în povestea Juliei Child, cea care a scris ”Mastering the Art of French Cooking” și a reușit să devină celebră la o vârstă mult mai înaintată ca cea a Juliei Powell. Cele două sunt mult mai asemănătoare decât credeam și reușesc să se reinventeze, să ne demonstreze că ne putem schimba oricând cursul vieții.

Indiferent dacă sunteți gurmanzi sau nu, veți citi „Julie și Julia” cu poftă și la final veți rămâne cu o lecție prețioasă: aceea că alegerile noastre ne definesc și că nu e niciodată prea târziu pentru a face o schimbare.

„M-am simţit dintr-odată ca eroina unui roman de Jane Austen (fără a pune la socoteală, desigur, că eroinele din cărţile de Jane Austen nu gătesc niciodată), care se uită nedumerită la toţi cei pe care-i iubeşte şi îşi închipuie mii de combinaţii posibile, mii de cupluri previzibile sau imprevizibile. Totuşi, la sfârşitul acestui roman de Austen în care mă aflam eu nu aveau să se petreacă nunţi, nici nu aveau să fie finaluri fericite, de fapt nici nu exista vreun final. Doar glume, prietenii, apropieri şi delicioase declaraţii de independenţă. Şi mi-am dat seama că, măcar în noaptea aceea, nu prea îmi mai păsa dacă vreunul e genul care se căsătoreşte sau nu - nici măcar eu. Cine-ar fi putut şti? Niciunul dintre noi nu ştia sigur ce gen este, dar, atât timp cât eram genul care să ia masa împreună şi să petreacă un timp extraordinar, era de ajuns.”

“Julia m-a învăţat ce înseamnă să-mi găsesc drumul în viaţă. N-a fost ceea ce credeam eu c-ar fi. Credeam că totul are de-a face, habar n-am, cu încrederea, voinţa sau norocul. Acestea toate sunt, cu siguranţă, nişte lucruri pe care e bine să le ai, nu-ncape nicio îndoială. Dar mai e ceva, un lucru din care se nasc toate acestea. E vorba de bucurie.”

Carte primită de la editura Curtea Veche pentru recenzie.